Renunciation of appeal in immigration entry ban dispute under Government Emergency Ordinance No. 194/2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice took act of the appellant’s renunciation of the appeal, leaving the Court of Appeal’s decision to dismiss the action as final and in force, thereby denying the plaintiff’s request. The dispute concerned an administrative challenge by a foreign national against the National Agency for Refugees, which had refused to reduce a five-year entry ban to six months and to issue a departure order; the plaintiff had previously had his refugee status application rejected and argued he met the conditions for a reduced ban under applicable legislation. The lower courts had found the entry ban justified due to the plaintiff’s illegal stay of over one year on Romanian territory. The decisive legal basis included Article 102 of Government Emergency Ordinance No. 194/2002 regarding immigration measures and Article 246 of the Code of Civil Procedure governing the renunciation of the judicial proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 102 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 102 alin. (1) pct. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 246 C. proc. civ; Renunciation of appeal in immigration entry ban dispute under Government Emergency Ordinance No. 194/2002: The dispute concerned an administrative challenge by a foreign national against the National Agency for Refugees, which had refused to reduce a five-year entry ban to six months and to issue a departure order; the plaintiff had previously had his refugee status application rejected and argued he met the conditions for a reduced ban under applicable legislation. The lower courts had found the entry ban justified due to the plaintiff’s illegal stay of over one year on Romanian territory. The decisive legal basis included Article 102 of Government Emergency Ordinance No. 194/2002 regarding immigration measures and Article 246 of the Code of Civil Procedure governing the renunciation of the judicial proceedings.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe court applied this provision to take act of the appellant's written renunciation of the judgment, which served as the decisive procedural basis for the final order.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 iulie 2006, reclamantul Y.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Străini - Ministerul Administrației și Internelor, ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la eliberarea unei dispoziții de părăsire a teritoriului României, cu instituirea unei interdicții de intrare în țară de 6 luni, cu anularea deciziei administrative din 10 iulie 2006.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 28 iunie 2006 a solicitat la Autoritatea pentru Străini să-i aprobe cererea de plecare din România, cu instituirea unei interdicții de intrare în țară de numai 6 luni, însă pârâta a refuzat.
Prin decizia din 26 iulie 2004, pârâta a instituit măsura returnării și interdicției de intrare pentru o perioadă de 5 ani, măsuri care nu au fost îndeplinite deoarece la data de 27 iulie 2004 reclamantul a solicitat cerere de acordare a statutului de refugiat, respinsă definitiv și irevocabil prin decizia Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2006.
A mai arătat reclamantul că își va suporta personal cheltuielile de plecare pentru data de 11 august 2006, îndeplinind astfel prevederile art. 102 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 privind reducerea la jumătate a perioadei de interdicție.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1569 din 06 iunie 2007, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Y.L.
Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că din analiza situației reclamantului rezultă că acesta are o ședere ilegală pe teritoriul României de aproximativ 1 an și 5 luni, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 102 alin. (1) pct. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, pe care nu l-a motivat.
Pe de altă parte, la termenul de judecată de la data de 06 februarie 2008, reclamantul a formulat și depus la dosar cerere de renunțare la judecată, potrivit dispozițiilor art. 246 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziții, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Așa fiind, și văzând cererea recurentului-reclamant, Curtea urmează să ia act de renunțarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecarea recursului declarat de Y.L. împotriva sentinței civile nr. 1569 din 30 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2008.