Unpaid vacation allowances and the effect of appellant's waiver of appeal on the finality of the lower judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (High Court of Cassation and Justice) took act of the defendant's waiver of the appeal, rendering the lower court’s judgment irrevocable and leaving the Court of Appeal’s partial allowance of the claim in force, which ordered the payment of vacation allowances for the years 2001–2002 with inflation adjustment. The dispute, a civil appeal against a judgment in administrative and fiscal litigation, involved a former employee’s claim for unpaid vacation bonuses and associated damages-interests against the Ministry of Labor, where the trial and appellate courts had previously rejected a statute of limitations defense and awarded the principal sums but denied the damages-interests. The final disposition was governed by the principle of party disposition and Article 246 of the Code of Civil Procedure, which permits the court to take act of a party’s waiver of the hearing of an appeal, thereby terminating the appellate proceedings without a substantive review of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. proc. civ; Unpaid vacation allowances and the effect of appellant's waiver of appeal on the finality of the lower judgment: În atare situație, având în vedere principiul disponibilității și față de prevederile art. 246 C. proc. civ., urmează a se lua act de renunțarea la judecata recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.M.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (în prezent Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse), plata sumei reprezentând prima de concediu pentru perioada 2001-2002, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective, la care se adaugă daunele-interese aferente, potrivit art. 161 alin. (4) C. muncii.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1674 din 14 iunie 2007, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumelor reprezentând prime de concediu pentru anii 2001-2002, actualizate cu rata inflației la data plății și a respins cererea de acordare a daunelor interese.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea, în parte, a hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
La termenul de judecată de la 05 februarie 2008, consilierul juridic al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (delegația din 04 februarie 2008) a precizat că recurentul-pârât înțelege să renunțe la judecata recursului pe care l-a formulat în cauză.
În atare situație, având în vedere principiul disponibilității și față de prevederile art. 246 C. proc. civ., urmează a se lua act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse împotriva sentinței civile nr. 1674 din 14 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2008.