Restitution of VAT: sufficiency of judgment motivation and evidentiary basis for tax claims

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA Galați a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Galați solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 719.848 RON, reprezentând TVA.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că titlul de creanță a fost anulat prin sentința comercială nr. 29 din 12 ianuarie 2006, pronunțată de aceeași instanță.

Tribunalul Galați, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2404 din 04 decembrie 2006, a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pârâta D.G.F.P. Galați a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Curtea de Apel Galați, prin sentința nr. 33 din 26 martie 2007, a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 719.848 RON, reprezentând TVA încasat și nedatorat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a arătat că pârâta a realizat pe seama reclamantei o îmbogățire fără just temei, întrucât s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă că aceasta nu datorează suma stabilită cu titlu de TVA.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta D.G.F.P. Galați care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 7-9 și art. 3041 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

În primul motiv de recurs, s-a arătat că hotărârea primei instanțe cuprinde considerente contradictorii, întrucât, pe de-o parte, reține autoritatea de lucru judecat, iar, pe de altă parte, stabilește că și în situația în care opunerea pârâtei ar fi fost justificată, aceasta nu poate fi exonerată de plata sumei pretinse de reclamantă.

În cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susținut că instanța de fond a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.

Astfel, prin sentința nr. 29 din 12 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați, irevocabilă prin decizia nr. 233/R din 15 iunie 2006 a Curții de Apel Galați, decizia Activității de Control Fiscal nr. 4670 din 03 noiembrie 2005 a fost anulată, considerându-se că D.G.F.P. - Activitatea de Control Fiscal și-a depășit competența, fiind evident faptul că instanța a anulat numai decizia de soluționare a contestației. Însă, dispoziția de măsuri nu a fost analizată, pentru a stabili dacă măsura dispusă de organul de control cu privire la TVA colectată în sumă de 719.848 RON este legală sau nu. Prin această din urmă dispoziție, societatea a fost obligată să înregistreze în contabilitate, până la data de 20 aprilie 2005, constatările suplimentare pentru TVA, în sensul colectării, conform celor reținute prin raportul de inspecție fiscală. Această dispoziție nu a fost anulată de către instanță, ea fiind la momentul de față obligatorie pentru reclamantă. Pe cale de consecință, reclamanta nu are dreptul la restituirea sumei care a fost compensată în mod legal prin nota de compensare din 25 august 2005.

În cel de-al treilea motiv de recurs s-a arătat de către recurentă că instanța a interpretat și aplicat greșit legea, deoarece nu a observat că reclamanta nu are un titlu de creanță certă, lichidă și exigibilă, urmare a faptului că nici prin decizia A.N.A.F. nr. 154 din 31 august 2005 și nici prin sentința nr. 29 din 12 ianuarie 2006, nu s-a constatat că reclamanta nu are obligația colectării TVA în sumă de 719.848 RON, așa cum s-a dispus prin raportul de inspecție fiscală și prin dispoziția de înregistrare în contabilitate din 14 aprilie 2005.

Intimata a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este fondat.

În raport de prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.

Se poate aprecia că textul legal anterior enunțat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se poate dispune casarea unei hotărâri atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Așadar, în dreptul intern, nemotivarea hotărârii este sancționată.

De altfel, jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție statuează că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci a unor drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, iar lipsa acesteia atrage casarea ei. Scopul motivării este acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță în cadrul dispozitivului.

În speță, instanța de fond nu a realizat o motivare suficientă a soluției pronunțate, astfel că Înalta Curte este în imposibilitate să-și exercite controlul judiciar cu privire la fondul cauzei.

În concret, prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu datorează suma stabilită cu titlu de TVA fără a arăta, în mod punctual, cum a ajuns la această concluzie, în raport de actele dosarului. Cu alte cuvinte, această instanță nu și-a fundamentat hotărârea sub aspect probator. Este bine cunoscut că orice afirmație trebuie probată, ceea ce în cauza de față nu s-a realizat. Această regulă fundamentală trebuie aplicată și instanțelor de contencios administrativ.

Totodată, instanța de fond nu a analizat susținerile făcute de autoritatea fiscală în întâmpinare, în sensul că intimata-reclamantă nu are un titlu de creanță, întrucât nici prin decizia Autorității Naționale de Administrare Fiscală nr. 154 din 31 august 2005 și nici prin sentința nr. 29 din 12 ianuarie 2006, nu s-a constatat că această societate nu are obligația colectării TVA în sumă de 719.848 RON; prin sentința nr. 29 din 12 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați (irevocabilă), decizia Activității de Control Fiscal nr. 4670 din 03 noiembrie 2005 a fost anulată, cu motivarea că acesta a fost emisă de o autoritate necompetentă material, în raport de dispozițiile art. 179 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., fără însă a se proceda la verificarea dispoziției de măsuri, pentru a se putea aprecia dacă măsura dispusă de organul de control cu privire la TVA colectată în sumă de 719.848 RON este legală sau nu.

În lipsa indicării acestor elemente de fapt, Înalta Curte consideră că instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată pe o serie de considerente care nu au fost probate, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

În consecință, instanța de control judiciar, în temeiul art. 312 alin. (5) teza I C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea contenciosului administrativ, găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va analiza și celelalte susțineri cuprinse în motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P. Galați împotriva sentinței nr. 33 din 26 martie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.