Lack of material jurisdiction for first-instance civil damages claim in administrative-fiscal dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ordered the transfer of the case to the Dolj Tribunal, Section for Administrative and Fiscal Disputes, thereby finding that it lacked material jurisdiction to hear the matter. The dispute involved a detained individual filing a civil claim for material damages against multiple individuals for perjury, which allegedly resulted in the claimant's wrongful conviction and lost earnings. The Court decided in favor of procedural correctness by invoking the exception of lack of material jurisdiction under Article 4 of the Code of Civil Procedure and Article 10 of Law No. 554/2004, which vests first-instance jurisdiction over administrative and fiscal claims in the Tribunals rather than the Supreme Court, which is competent only for appeals and specific statutory matters.
Legislator headnote
AI generatedart. 260 C. pen, art. 4 C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004; Lack of material jurisdiction for first-instance civil damages claim in administrative-fiscal dispute: Privitor la excepția invocată, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor Curților de apel și ale altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege și recursurile în interesul legii, precum și în orice altă materie dată prin lege în competența sa.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 septembrie 2007, reclamantul C.G., în prezent deținut în Penitenciarul Jilava, a chemat în judecată pe pârâții T.N., F.V., F.A., F.S., D.J., P.I.N., F.L.A., F.M., C.T., G.I., V.J., C.G., C.I. și U.S., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen., susținând totodată că „se constituie parte civilă solicitând daune materiale” reprezentând contravaloarea câștigurilor pe care le-ar fi realizat și a pensiei pe care ar fi încasat-o în ipoteza în care nu ar fi fost condamnat, sume pe care le-a apreciat ca fiind „între 600 și 700 milioane lei vechi”.
La termenul de judecată din data de 31 ianuarie 2008 instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa acțiunea reclamantului.
Privitor la excepția invocată, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să judece recursurile declarate împotriva hotărârilor Curților de apel și ale altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege și recursurile în interesul legii, precum și în orice altă materie dată prin lege în competența sa.
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 prin care se stabilește competența Tribunalelor administrativ fiscale de a soluționa, în primă instanță, acțiunile formulate în materia contenciosului administrativ, Curtea apreciază că aparține Tribunalului Dolj competența de a judeca cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite cererea formulată de C.G. spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.