Prisoner's damages suit over unanswered petitions quashed as administrative; jurisdiction vested in ordinary courts, case remanded.

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 1 iulie 2007, reclamantul L.G., deținut la Penitenciarul Iași, a solicitat ca numitul V.M., având calitatea de director al Penitenciarului Iași, și funcționarii din cadrul compartimentului evidență al aceleiași instituții, să fie obligați la plata de daune morale și materiale, estimate la peste 5 miliarde ROL, pe motiv că nu au răspuns la petițiile pe care le-a formulat și pentru că, prin modul în care acționează, în situații concrete, aduc atingere drepturilor ce-i sunt recunoscute prin lege.

În drept a invocat dispozițiile art. 10 pct. 8 C. proc. civ., art. 47 C. pen., precum și prevederile legii contenciosului administrativ, apreciind, astfel cum se arată prin memoriul datat 27 august 2007, că „Penitenciarul este o autoritate centrală pe județ".

Pârâtul, prin întâmpinare a invocat excepția de necompetență materială a instanței sesizate de a soluționarea cauzei.

Prin sentința nr. 102/CA din 3 septembrie 2007, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii introdusă de reclamantul L.G. în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Iași în favoarea Tribunalului Iași, ca primă instanță în materia contenciosului administrativ.

Pentru a se pronunța astfel instanța, a reținut, așa cum reiese din considerentele hotărârii, următoarele:

Întrucât pârâtul lucrează în regim de putere publică, el are a răspunde, în principiu, de legalitatea măsurilor luate raportul astfel născut între reclamant și pârât fiind calificat ca un raport de drept administrativ, ce excede cadrului instituit prin Capitolul IV din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor. Astfel, competența de soluționare a cererii revine instanței de contencios administrativ și nu instanței penale sau instanței civile, având în vedere că acțiunea în daune decurge din pretinsa nerespectare a unor drepturi recunoscute prin lege, de către o instituție publică ce a lucrat în regim de putere publică în raport cu reclamantul.

Concluzionând, instanța a arătat că pârâtul nu face parte din categoria instituțiilor și autorităților enumerate la art. 3 pct. 1 C. proc. civ., iar temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea tribunalului.

Considerând-o netemeinică și nelegală, împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul L.G., invocând în drept dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate de recurent, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre competentă soluționare pentru următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 iulie 2007, reclamantul L.G., deținut la Penitenciarul Iași, a solicitat ca numitul V.M., având calitatea de director al Penitenciarului Iași, și funcționarii din cadrul compartimentului evidență al aceleiași instituții, să fie obligați la plata de daune morale și materiale, estimate la peste 5 miliarde ROL, pe motiv că nu au răspuns la petițiile pe care le-a formulat și pentru că, prin modul în care acționează, în situații concrete, aduc atingere drepturilor ce-i sunt recunoscute prin lege.

Deși instanța a reținut că reclamantul se află în stare de reținere la Penitenciarul Iași, a calificat cererea ca fiind un raport de drept administrativ, ce excede cadrului instituit prin Capitolul IV din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor.

Astfel, verificând cauza sub aspectul conținutului cererii de chemare în judecată Curtea, din oficiu, a constat că soluționarea în fond a cauzei este de competența judecătoriei, prin raportare la dispozițiile art. 38 din Legea nr. 275/2006, privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Pe ale de consecință, în temeiul art. 312 alin. (2) și alin. (6) C. proc. civ., va admite recursul declarat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMLE LEGII

D E CI D E

Admite recursul declarat de reclamantul L.G., deținut la Penitenciarul Iași, născut la data de 4 februarie 1978, fiul lui I. și E., împotriva sentinței nr. 102/CA din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competență soluționare la Judecătoria Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2008.