Suspension of tax enforcement: distinguishing Article 14 from Article 15 of Law 554/2004 regarding the duration of suspension pending first-instance judgment.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice partially admitted the appeal filed by the tax administration against the appellate court's judgment, modifying the lower court's order to limit the suspension of execution of the challenged administrative acts to the period until the decision of the first-instance court on the merits, rather than until the final and unchallengeable resolution. The dispute concerned a request for suspension of execution under Article 14 of Law No. 554/2004 and Article 215 of the Code of Civil Procedure, initiated by a listed company challenging tax inspection reports and payment orders that resulted in significant fiscal liabilities; the company argued that the measures were based on erroneous interpretations of fiscal and accounting laws and that their enforcement would cause imminent serious harm, evidenced by the partial administrative dismissal of the appeal against the tax decision. The Court distinguished between the suspension mechanisms in Articles 14 and 15 of Law No. 554/2004, holding that because the primary action for annulment had not yet been filed at the time of the suspension request, the temporary suspension was only valid until the first-instance ruling, rejecting the argument that the acts' legality was definitively in doubt due to the partial administrative dismissal which merely triggered a re-analysis rather than a full annulment.
Legislator headnote
AI generatedart. 15 din Legea nr. 554/2004, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 215 C. proc. civ; Suspension of tax enforcement: distinguishing Article 14 from Article 15 of Law 554/2004 regarding the duration of suspension pending first-instance judgment: Curtea de Apel Ploiești (unde cauza a venit prin declinare de competență de la Tribunalul Buzău) a apreciat, în raport de actele cauzei că sunt întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora obligațiile fiscale suplimentare stabilite de organele fiscale sunt rezultatul interpretării eronate a prevederilor legale, în materie fiscală, comercială, respectiv a conformității acestor reglementări cu legislația contabilă comunitară precum și împrejurarea că prin decizia nr. 27 din 31 ianuarie 2008, A.N.A.F. a admis contestația administrativă formulată de SC G.I.E. SA Botoșani. S-a anulat în parte decizia de impunere, existând un caz bine justificat - în temeiul art. 2 lit. t) din art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, la 16 aprilie 2008, Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 81 din 21 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 221/42/2008, solicitând admiterea recursului și pe fondul cauzei respingerea acțiunii promovate de SC G.I.E. SA Botoșani.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit instanța de fond, învestită cu soluționarea cererii de suspendare, a dat mai mult decât s-a cerut, dispunând suspendarea executării actelor administrative fiscale până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei, dispoziție prevăzută de art. 15 din Legea nr. 554/2004, în situația în care cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 215 C. proc. civ.
S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că măsura A.N.A.F., de desființare a raportului de inspecție fiscală constituie un caz bine justificat în sensul art. 2 lit. t), fiind de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce privește legalitatea documentelor fiscale contestate.
Aceasta întrucât în soluționarea contestației împotriva deciziei nr. 27 din 31 ianuarie 2008, A.N.A.F. a admis contestația pentru 19.543,52 RON, a desființat raportul de inspecție fiscală pentru 1.968.796 RON (cu obligația reanalizării cauzei pe aceeași perioadă) dar a menținut decizia pentru 1.289.797,68 RON.
Pe de altă parte, se susține că intimata-reclamantă poate să-și realizeze obiectul de activitate chiar în condițiile în care ar achita la bugetul statului sumele menținute prin decizie, mai ales că nu s-a formulat acțiune în justiție în anularea deciziei de impunere nr. 297 din 31 iulie 2007 și a deciziei nr. 27 din 31 ianuarie 2008.
S-a mai făcut precizarea că SC G. a achitat o parte din sumele pentru care contestația a fost respinsă prin decizia nr. 27 din 31 ianuarie 2008.
De precizat că prin Ordinul de plată din 18 iunie 2008 intimata-reclamantă a achitat cauțiunea stabilită de instanță.
Din actele cauzei Curtea constată că prin sentința nr. 81 din 21 martie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de SC G.E. SA din Botoșani, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani.
S-a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 297 din 31 iulie 2007 și a raportului de inspecție fiscală din 31 iulie 2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei.
Instanța de fond a reținut că suspendarea executării actelor administrative s-a solicitat de reclamantă întrucât aceasta a susținut că raportul de inspecție fiscală nu este temeinic, există serioase îndoieli asupra legalității acestuia, ce au dus la contestarea sa de către societate, obligațiile fiscale suplimentare stabilite de organul de inspecție fiscală sunt urmare a interpretării eronate a prevederilor legale fiscale sau comerciale, ori de aliniere la normele contabile europene, iar executarea actelor emise de pârâtă ar crea societății o pagubă iminentă prin imobilizarea unor surse financiare importante, ar vătăma imaginea societății și ar avea ca și consecință pierderea încrederii clienților și a furnizorilor, precum și a acționarilor, firma fiind listată la BVB din 1996, bonitatea societății putând fi dovedită cu scrisori bancare, comportamentul fiscal al societății fiind corect.
Curtea de Apel Ploiești (unde cauza a venit prin declinare de competență de la Tribunalul Buzău) a apreciat, în raport de actele cauzei că sunt întemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora obligațiile fiscale suplimentare stabilite de organele fiscale sunt rezultatul interpretării eronate a prevederilor legale, în materie fiscală, comercială, respectiv a conformității acestor reglementări cu legislația contabilă comunitară precum și împrejurarea că prin decizia nr. 27 din 31 ianuarie 2008, A.N.A.F. a admis contestația administrativă formulată de SC G.I.E. SA Botoșani. S-a anulat în parte decizia de impunere, existând un caz bine justificat - în temeiul art. 2 lit. t) din art. 14 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, s-a apreciat că prin executarea silită a creanțelor stabilite prin raportul de inspecție și decizia de impunere s-ar vătăma petenta, deși sumele au fost diminuate prin admiterea în parte a contestației (în condițiile în care bunuri ce aparțin patrimoniului reclamantei sunt indisponibilizate prin aplicarea sechestrului asigurator, iar reclamanta nu ar avea fonduri suficiente pentru a-și realiza obiectul de activitate). În patrimoniul petentei s-ar produce un prejudiciu cert și previzibil astfel încât este îndeplinită și condiția pagubei iminente așa cum este definită de art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că reținerea argumentelor de către instanța de fond pentru acordarea suspendării executării actelor administrative în discuție, este corectă, regăsindu-se în actele cauzei.
Împrejurarea că intimata-reclamantă a început să plătească deja din sumele pentru care nu s-a admis contestația este o dovadă de disciplină financiară și bună credință iar nu de acceptare a obligațiilor bugetare suplimentare impuse.
De altfel, după formularea cererii de suspendare, separat, intimata-reclamantă a solicitat și anularea actelor administrative contestate. Cum însă, la data formulării cererii de suspendare a executării în cauza de față, acțiunea de anulare a actelor administrative nu era formulată iar întemeierea cererii de suspendare s-a făcut pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării urmează a fi acordată până la pronunțarea instanței de fond iar nu până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei așa cum greșit a dispus instanța de fond în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Botoșani împotriva sentinței civile nr. 81 din 21 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că suspendarea deciziei nr. 297 din 31 iulie 2007 și a raportului de inspecție fiscală din 31 iulie 2007, ambele emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Botoșani, este până la pronunțarea instanței de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 iunie 2008.