Scope of judicial review under Law No. 554/2004: Informational labor inspection responses do not constitute administrative acts subject to annulment.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, leaving the appellate court's judgment rejecting the plaintiffs' action in force. The dispute concerned two employees who sought the annulment of an administrative letter and compensation after complaining to the Labor Inspection that their employer had violated their labor contract through forced unpaid work, illegal disciplinary sanctions, and forced workplace changes; the Labor Inspection responded with the letter informing them of the control's results. The court held that the contested letter was not an administrative act under Article 2(c) of Law No. 554/2004 because, although issued by a public authority, it was merely an informational response to a complaint and did not create, modify, or extinguish legal relationships, thus falling outside the jurisdiction of administrative litigation; the court also rejected the defendant's defense of res judicata due to the lack of cumulative identity in parties, object, and cause of action compared to prior proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 1201 C. civ, art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 28 din Legea nr. 554/2004, art. 312 C. proc. civ, art. 20 raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004; Scope of judicial review under Law No. 554/2004: Informational labor inspection responses do not constitute administrative acts subject to annulment: The dispute concerned two employees who sought the annulment of an administrative letter and compensation after complaining to the Labor Inspection that their employer had violated their labor contract through forced unpaid work, illegal disciplinary sanctions, and forced workplace changes; the Labor Inspection responded with the letter informing them of the control's results. The court held that the contested letter was not an administrative act under Article 2(c) of Law No. 554/2004 because, although issued by a public authority, it was merely an informational response to a complaint and did not create, modify, or extinguish legal relationships, thus falling outside the jurisdiction of administrative litigation; the court also rejected the defendant's defense of res judicata due to the lack of cumulative identity in parties, object, and cause of action compared to prior proceedings.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded in administrative litigation.
Civil procedure provision governing the dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele E.V. și E.A. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă București, anularea adresei din 31 martie 2005, prin care a fost comunicat reclamantelor rezultatul controlului efectuat la SC P.P. SRL și acordarea de despăgubiri.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantele au sesizat Inspecția Muncii și Inspectoratul Teritorial de Muncă București cu privire la încălcarea prevederilor contractului de muncă de către societatea angajatoare, în sensul că au prestat muncă forțată și neplătită, le-au fost aplicate sancțiuni disciplinare ilegale și li s-a schimbat forțat locul de muncă.
Prin sentința nr. 4 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă acțiunea reclamantelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că adresa contestată de reclamante nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispozițiilor legale, astfel încât această adresă nu poate fi atacată pe calea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele.
În motivele de recurs se arată că adresa este nelegală pentru că nu menționează datele de identificare ale angajatorului, nici datele de identificare ale salariaților la care se face referire, iar cele două reclamante nu pot obține în justiție drepturile ce li se cuvin.
Nu sunt invocate motive de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței atacate dar se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea cauzei în fond, dispunându-se anularea adresei și acordarea de despăgubiri.
Inspecția Muncii a formulat întâmpinare și a invocat, mai întâi, excepția autorității de lucru judecat, față de sentința nr. 1020/2007 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 4270/114/2007, irevocabilă și decizia nr. 1624 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1729/42/2007, iar, pe fond, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În privința excepției autorității de lucru judecat invocată de Inspecția Muncii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată și va fi respinsă.
Cauza aflată pe rolul instanței de fond a vizat, după precizarea acțiunii de către reclamante, anularea adresei din 31 martie 2006 a Inspecției Muncii și acordarea de despăgubiri, iar pârâții au fost M.M.S.S.F.- Inspecția Muncii și Inspecția Teritorială de Muncă București.
În cauza soluționată de Curtea de Apel Ploiești - prin decizia nr. 1020 din 26 octombrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 4270/114/2007 - reclamantele solicitaseră de la Ministerul Muncii acordarea de despăgubiri pentru favorizarea angajatorului, iar în cea soluționată prin decizia nr. 1624 din 15 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1729/42/2007 reclamantele au solicitat, în contradictoriu cu Inspecția Muncii din cadrul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, obligarea acesteia de a face dovada îndeplinirii atribuțiilor legale în cadrul controlului efectuat de 29 martie 2006.
Potrivit art. 1201 C. civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat se impune ca o nouă cerere să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză. Aceste trei condiții trebuiesc îndeplinite cumulativ, lipsa unei dintre ele duce la inexistența autorității de lucru judecat.
Analizând hotărârile invocate se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții pentru a fi admisă excepția autorității de lucru judecat.
După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantele au solicitat anularea adresei din 31 martie 2006 emisă de Inspecția Muncii din cadrul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, adresă prin care s-a răspuns acestora la o sesizare din 3 martie 2006 referitoare la modul în cadre a fost efectuat un control de către inspectorii de muncă la SC P.P. SRL, control finalizat prin încheierea unui proces-verbal de control din 29 martie 2006.
Legea nr. 554/2004, în art. 2 lit. c), definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării, executării legii sau executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Așa cum a reținut și instanța de fond, se poate observa că actul atacat nu este unul administrativ, astfel cum acesta este definit de lege, pentru că, chiar dacă este emis de o autoritate publică, acesta nu dă naștere, nu modifică sau stinge raporturi juridice, ci s-a răspuns reclamantelor la o sesizare, având un caracter informativ.
Instanței de contencios administrativ i se pot adresa cereri de către orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Nefiind în prezența unui act administrativ, cererea reclamantelor a fost respinsă, în mod corect, de către instanța de fond.
De altfel, chiar dacă nu sunt motivate în drept, criticile din motivarea recursului vizează numai fondul cauzei și nu modalitatea de soluționare a cererii de către instanța de fond.
Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 20 raportat la art. 28 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.A. și E.V. împotriva sentinței nr. 4 din 9 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.