Eligibility for anti-communist resistance fighter status denied where employment termination was based on professional incompetence rather than political persecution.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's rejection of the initial claim and leaving in force the administrative decision denying the plaintiff's request for recognition as an anti-communist resistance fighter. The dispute arose from the plaintiff's challenge to a commission's 2005 decision that refused to recognize his status as a political resistance fighter following the 1977 termination of his employment contract on grounds of professional incompetence. The court held that the dismissal was not an abusive administrative measure taken for political motives, as required by Law No. 214/1999, citing prior judicial rulings confirming the professional nature of the dismissal and official records from the Security Services and National Council proving the absence of any political persecution or security measures against the plaintiff.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 306 alin. (2) C. proc. civ; Eligibility for anti-communist resistance fighter status denied where employment termination was based on professional incompetence rather than political persecution: Analizând actele dosarului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., instanța constată că recursul nu este fondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 2 decembrie 2005 reclamantul L.I. a solicitat anularea deciziei din data de 3 noiembrie 2005 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă și obligarea pârâtei să recunoască reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă - conform art. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în mod abuziv, la data de 15 februarie 1977, reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă de către conducerea Întreprinderii Piscicole Cluj-Napoca și că a suferit datorită abuzurilor directorului tehnic al Oficiului Forțelor de Muncă din Cluj-Napoca.
Prin sentința civilă nr. 66/2006 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul arătând cu lux de amănunte neînțelegerile pe care le-a avut în legătură cu desfacerea contractului de muncă.
Analizând actele dosarului și având în vedere dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., instanța constată că recursul nu este fondat.
Prin decizia emisă la data de 3 noiembrie 2005 în Dosarul nr. 331/2002 de către Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă a fost respinsă cererea reclamantului privind recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă.
În mod corect comisia și instanța de fond au reținut că desfacerea contractului de muncă al reclamantului în anul 1977, în temeiul art. 130 lit. e) din fostul Cod al Muncii, nu se încadrează în dispozițiile art. 3 lit. g) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999, întrucât nu a fost o măsură administrativă abuzivă luată ca urmare a săvârșirii de către reclamant a unei fapte comise din motive politice conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 214/1999.
Din adresa nr. PP/2005 a SC P. Cluj rezultă că reclamantului i s-a desfăcut contractul de muncă deoarece nu corespundea profesional postului în care era încadrat iar din sentința civilă nr. 2161/1977 a Judecătoriei Cluj, definitivă conform deciziei civile nr. 752/1977 a Tribunalului Județean Cluj, reclamantului i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 397/1977.
Din informațiile furnizate de SRI cu adresa din 19 iulie 2005 rezultă că reclamantul nu este cunoscut în evidențele organelor de securitate iar din adresa nr. RR/2005 a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității rezultă că nu au fost identificate documente care să ateste că s-au luat măsuri împotriva recurentului.
Din actele depuse de recurent (acte de stare civilă, copii ale răspunsurilor primite de la diferite autorități cărora acesta li s-a adresat cu memorii) nu rezultă că sus-numitul a fost supus unor măsuri administrative abuzive.
Pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de L.I., împotriva sentinței civile nr. 66 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.