Property Restitution Claim for Nationalized Land: Heir Wins Compensation Order as Court Rejects Administrative Silence Defense

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 7 ianuarie 2008, reclamantul B.D.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtului să soluționeze Dosarul nr. 25382/CC conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, într-un termen rezonabil, conform art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și cu prioritate, conform art. 4 al deciziei Comisiei Centrale nr. 2 din 28 februarie 2006. De asemenea a mai solicitat, transmiterea Dosarului nr. 25382/CC unui evaluator autorizat, care să procedeze la evaluarea imobilului teren precizat de reclamant, după standardele internaționale de evaluare (IVSC) și să emită în favoarea reclamantului o decizie reprezentând titlu de despăgubiri în echivalent pentru imobilul înscris în C.F. nr. X la nr. top Y, raportat la valoarea stabilită.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în fapt imobilul identificat în C.F. nr. X, top nr. Y a aparținut bunicii sale decedată, fiind preluat abuziv de Statul Român, fără despăgubiri intrând în administrarea fostului Sfat Popular al Orașului Cluj.

Tatăl său - B.R. decedat a depus în 2001 o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în 2004 - reclamantul a făcut dovada că este moștenitor legal.

Prin dispoziția din 23 ianuarie 2006 a Președintelui Consiliului Județean s-a statuat că, reclamantul este persoana îndreptățită potrivit Legii nr. 10/2001 la acordarea despăgubirilor, în condițiile legii speciale.

Reclamantul a contestat despăgubirile stabilite prin dispoziție, acțiunea sa fiind admisă prin sentința nr. 454/2006 a Tribunalului Cluj care a anulat acea parte a dispoziției, întrucât competența de stabilire a despăgubirilor revine Comisiei Centrale, iar nu Președintelui Consiliului Județean.

Față de nesoluționarea dosarului său, înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 25382 din iulie 2006, reclamantul arată că, nesoluționând dosarul într-un termen rezonabil, Comisia încalcă dispozițiile art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 139 din 5 februarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și în consecință a obligat pârâta să soluționeze Dosarul nr. 25382/CC, să transmită acest dosar unui expert autorizat, care să procedeze la evaluarea terenului, după standardele internaționale de evaluare. A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului, o decizie reprezentând titlu de despăgubire în echivalent, pentru imobilul în litigiu.

În motivarea soluției s-a reținut că, de la data de 23 ianuarie 2006 de când s-a emis dispoziția din 23 ianuarie 2006 a Președintelui Consiliului Județean și înaintarea dosarului în luna iulie 2006 la Comisia Centrală, pârâta trebuia să rezolve cererea reclamantului, care a indicat motive ce justifică o soluționare cu prioritate. Neprocedând în acest mod, atitudinea pârâtei echivalează cu un refuz nejustificat de rezolvare a cererii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen - pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând în esență că, prin obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului reclamantului, prin transmiterea acestuia unui evaluator autorizat și emiterea în favoarea reclamantului a unei decizii reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul în litigiu, instanța de fond și-a depășit atribuțiile; că prin decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 a Comisiei Centrale, ordinea de soluționare a dosarului este aleatorie, asigurând parcurgerea etapelor de analizare a dosarelor, de evaluare, de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire, că nu se poate reține în cauză un refuz nejustificat al Comisiei, pentru a soluționa cererea reclamantului.

Examinând cauza în raport cu critica adusă soluției instanței de fond, cu apărările formulate și probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Împrejurarea că Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu prevăd un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în echivalent pentru imobilul revendicat nu poate conduce la tergiversarea soluționării cererilor de către autoritatea publică, după cum nici numărul mare al dosarelor de soluționat nu reprezintă o justificare pentru aceasta.

Parcurgerea unei proceduri administrative nu poate fi fără termen, întrucât cetățeanul este îndreptățit să cunoască termenul de soluționare al cererii sale, pentru a nu fi victima unui abuz de drept, iar exercitarea controlului judecătoresc asupra activității autorității administrative contribuie la asigurarea unei protecții reale a drepturilor fundamentale ale cetățenilor, drepturi fundamentale consfințite de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, recursul declarat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 139 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 iunie 2008.