Broadcasting sanction enforcement and appeal inadmissibility due to expiration of statutory deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the applicant's request for restoration of the missed deadline and rejected the appeal on appeal (recurs) as late filed, thereby upholding the lower court's decision that had previously dismissed the administrative action for tardiness. The dispute concerned a sanction imposed on a private broadcasting company by the National Audiovisual Council for failing to broadcast the text of a prior penalty decision within a mandated 24-hour window; the company argued the deadline was impossible to meet because it received the sanction on the day after the required broadcast date, but the Court of Appeal had rejected the suit as filed beyond the statutory 15-day limit for challenging administrative acts. Relying on Article 20(1) of Law No. 554/2004 regarding the 15-day appeal period and Article 103(1) of the Code of Civil Procedure on the imperativity of fixed terms, the Court held that the appeal filed on January 17, 2008, was inadmissible despite the service being received on December 28, 2007, as the intervening suspension of service did not prevent the expiration of the deadline on January 14, 2008, and the specific statutory provision for deadline extension applied only when the term ends on a legal holiday or day of suspended service, not when it begins.
Legislator headnote
AI generatedart. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 101 alin. (5) C. proc. civ; Broadcasting sanction enforcement and appeal inadmissibility due to expiration of statutory deadline: Cum, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la comunicare, rezultă că recursul a fost promovat cu depășirea acestui termen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iulie 2007, reclamanta SC O.T. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei nr. 500 din 7 iunie 2007 emisă de pârât și suspendarea efectelor acestei decizii până la soluționarea contestației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia contestată, a fost sancționată cu obligația de a difuza în 24 de ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18.00 - 22.00, textul acestei decizii, având în vedere că nu și-a îndeplinit obligația de a comunica publicului motivele și obiectul sancțiunii aplicate prin decizia nr. 495 din 5 iunie 2007 prin care se stabilise obligația de a difuza în data de 6 iunie 2007, textul deciziei de sancționare.
A mai menționat reclamanta că a primit decizia la data de 7 iunie 2007, astfel încât era imposibil să aducă la îndeplinire obligația stabilită pentru ziua anterioară de 6 iunie 2007.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2322 din 1 octombrie 2007 a admis excepția tardivității și a respins contestația ca tardiv formulată.
Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 și cu împrejurarea că formularea acțiunii la 28 iunie 2007 s-a făcut față de data primirii deciziei, 7 iunie 2007, cu depășirea termenului legal de 15 zile.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL București.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că hotărârea recurată i-a fost comunicată pârâtei la data de 28 decembrie 2007 și că aceasta a declarat recurs la data de 17 ianuarie 2008.
Cum, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la comunicare, rezultă că recursul a fost promovat cu depășirea acestui termen.
Având în vedere natura imperativă a termenului fix, prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (1) teza I din C. proc. civ.
Recurenta a formulat cererea de repunere în termen cu motivarea că, la data comunicării sentinței, 28 decembrie 2007, până la 3 ianuarie 2008, serviciul societății a fost suspendat.
A mai menționat că a luat cunoștință de comunicarea sentinței la data de 3 ianuarie 2008.
Cererea de repunere în termen este nefondată, având în vedere că data comunicării - 28 decembrie 2007 nu s-a suprapus unei sărbători legale.
Pe de altă parte, în temeiul art. 101 alin. (5) C. proc. civ. „termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare”, legiuitorul stabilind că termenul de recurs se prorogă în cazul când se împlinește într-o zi liberă și nu atunci când începe.
Chiar dacă, așa cum susține recurenta, a luat cunoștință la 3 ianuarie 2008 că i s-a comunicat hotărârea la 28 decembrie 2007, până la împlinirea termenului - 14 ianuarie 2008, aceasta avea suficient timp să-și formuleze recursul.
Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și că recurenta nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa,
Înalta Curte urmează să dea eficiență prevederilor legale sancționatorii mai sus indicate și să decidă în sensul respingerii cererii de repunere în termen și al respingerii recursului ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC O.T. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2322 din 1 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.