Law 309/2002 benefits: Requirement of structural subordination to the General Directorate of Labor versus specific nature of work performed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment which had rejected the claimant's action against the local county council. The dispute concerned the annulment of an administrative decision and the recognition of beneficiary status under Law No. 309/2002, which grants benefits to individuals who completed military service in labor detachments under the General Directorate of Labor between 1950 and 1961. Although the appellant argued that his labor in a railway depot entitled him to benefits and cited prior case law, the Court determined that the decisive legal criterion is structural subordination to the General Directorate of Labor, not the specific nature of the work performed. Based on military records proving the appellant served in a unit subordinate to the Ministry of Defense rather than the General Directorate of Labor, the Court held that the statutory requirements of Article 1 of Law No. 309/2002 were not met.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 304 și 3041 C. proc. civ; Law 309/2002 benefits: Requirement of structural subordination to the General Directorate of Labor versus specific nature of work performed: The dispute concerned the annulment of an administrative decision and the recognition of beneficiary status under Law No. 309/2002, which grants benefits to individuals who completed military service in labor detachments under the General Directorate of Labor between 1950 and 1961. Although the appellant argued that his labor in a railway depot entitled him to benefits and cited prior case law, the Court determined that the decisive legal criterion is structural subordination to the General Directorate of Labor, not the specific nature of the work performed. Based on military records proving the appellant served in a unit subordinate to the Ministry of Defense rather than the General Directorate of Labor, the Court held that the statutory requirements of Article 1 of Law No. 309/2002 were not met.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provisions cited to establish the scope of review and the absence of grounds for cassation or modification, leading to the dismissal of the appeal.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1F/CA din 14 ianuarie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamantul M.V., în contradictoriu cu C.J.P. Brașov, având ca obiect anularea hotărârii din 4 septembrie 2007, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
În acest sens instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, respectiv adresa din 5 decembrie 2007 emisă de U.M. nr. DD Pitești, adresa din 8 noiembrie 2007, emisă de Centrul Militar Zonal Brașov și adresa din 2 noiembrie 2007, emisă de Arhivele Naționale - Direcția Arhivei Naționale Istorice Centrale, rezultă că reclamantul M.V. nu a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în speță nefiind astfel îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul susținând că în perioada stagiului militar a fost folosit la muncă în cadrul Depoului CFR Brașov, unde a activat în calitate de reangajat, iar retribuția ce i se cuvenea, aproximativ 1.000 RON lunar, a fost încasată de către Forțele Armate, împrejurare ce-l îndreptățește să beneficieze de prevederile Legii nr. 309/2002.
În același sens recurentul a mai susținut că după anul 1966 livretul militar i-a fost modificat, ca urmare a transformării specificului U.M. nr. EE din unitate de căi ferate în unitate de infanterie, mențiunea privind activitatea sa de mecanic de locomotivă fiind înlocuită cu calitatea de infanterist.
Recurentul a criticat sentința instanței de fond și în sensul că aceasta nu a luat în considerare înscrisurile aflate la dosar din care rezultă activitatea desfășurată de el în cadrul Depoului CFR Brașov și a invocat, ca argument în sprijinul susținerilor sale, sentința civilă nr. 144/F, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. 636/F/CA/2003, prin care s-a recunoscut lui F.E.J., persoană aflată în aceeași situație, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada 1950-1961, a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Conform art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii, dovada încadrării în prevederile art. 1 din lege se poate face cu livretul militar sau fișa de evidență militară eliberată de centrele militare teritoriale sau de către U.M. nr. DD Pitești.
Rezultă așadar că, determinant pentru încadrarea unei persoane în categoria beneficiarilor Legii nr. 309/2002 nu este activitatea pe care a desfășurat-o în perioada stagiului militar - în speță, muncă în cadrul Depoului CFR Brașov - ci apartenenței structurii în care a activat la Direcția Generală a Serviciului Muncii, în sistemul căreia s-au constituit, în perioada istorică respectivă, detașamente de muncă forțată.
Cum potrivit livretului militar, aflat la dosarul de fond, recurentul a efectuat stagiul militar în U.M. nr. EE, unitate care potrivit adresei emise de Centrul Militar Zonal Brașov - figurează în „Tabelul cu evidența indicativelor numerice ale garnizoanelor de reședință ale unităților militare cu profil economic” sub denumirea Batalionul X căi ferate subordonat Ministerului Apărării și nu ca detașament de muncă din subordinea Direcției Generale a Serviciului Muncii, rezultă că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului.
Față de aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ. în cauză nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțată de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.V. împotriva sentinței civile nr. 1F/CA din 14 ianuarie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.