Survivor's entitlement under Law 189/2000: Personal nature of persecution benefits and proof of decedent's refugee status
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedAdmitting the appellant's appeal and cassating the lower instance's dismissal, the High Court of Cassation and Justice ordered a remand for re-adjudication to hear additional witnesses, determining that the surviving spouse's claim for recognition under Law No. 189/2000 was not barred by the decedent's failure to file a prior application. The dispute concerned a survivor's entitlement to benefits for ethnic persecution and displacement between 1940 and 1945, where the appellate court had erroneously rejected the claim on the basis that such rights were strictly personal (*intuitu personae*) and thus extinguished upon the decedent's death. The Supreme Court held that the only statutory condition for a surviving spouse is non-remarriage, allowing them to independently prove the decedent met the initial criteria for persecution; it further found procedural error in the lower court's refusal to order the hearing of two proposed witnesses to resolve contradictory evidence regarding the 1942 date of the family's flight.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 186 alin. (3) C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Survivor's entitlement under Law 189/2000: Personal nature of persecution benefits and proof of decedent's refugee status: Potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 5 din O.G. nr. 1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, soțul supraviețuitor poate beneficia de prevederile acestui act normativ, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea, numai în ipoteza în care nu s-a recăsătorit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 20 din 7 februarie 2008 a respins acțiunea formulată de reclamanta K.M., în contradictoriu cu C.J.P. Mureș, având ca obiect anularea hotărârii din 15 octombrie 2007, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului K.F.
În acest sens, instanța de fond a reținut, că până la data decesului, soțul reclamantei nu a solicitat să i se constate calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și pe cale de consecință, nici soția supraviețuitoare nu poate pretinde, în această calitate, drepturile conferite prin actul normativ menționat, în condițiile în care drepturile reglementate prin art. 1 din lege au caracter „intuitu personae”.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta K.M. susținând că soluția instanței de fond este greșită în raport de probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri, acte de stare civilă și hotărârea Curții de Apel Brașov prin care s-a recunoscut lui K.I., fratele defunctului ei soț, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și în considerentele căreia s-a menționat că întreaga familie, constând în părinți și 5 copii, s-a refugiat din cauza persecuției exercitate de ocupația maghiară.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii.
Recursul este fondat și urmează a fi admis în sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 5 din O.G. nr. 1999, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 189/2000, soțul supraviețuitor poate beneficia de prevederile acestui act normativ, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea, numai în ipoteza în care nu s-a recăsătorit.
Aceasta din urmă fiind singura condiție impusă de lege soțului supraviețuitor, rezultă că introducerea unei asemenea cereri nu este condiționată de existența unei cereri anterioare, a celui decedat, în sensul recunoașterii drepturilor prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, soțul supraviețuitor are posibilitatea legală, în cadrul cererii formulate, să facă dovada îndeplinirii, de către defunct, a condițiilor impuse de art. 1 din Legea nr. 189/2000 potrivit căruia beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate.
Pe fondul cauzei se reține că, în timp ce adeverința eliberată de Parohia Reformată B.C. menționează ca dată de început a refugiului familiei K., părinți și 5 copii, anul 1942, martora G.M., în declarația autentificată susține că soțul reclamantei, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, în anul 1942.
Așa fiind, în vederea eliminării contradicțiilor dintre probele deja administrate, instanța de fond avea posibilitatea, precum și obligația, conform art. 186 alin. (3) C. proc. civ., să dispună audierea în cauză a celor doi martori propuși de reclamantă prin precizarea de acțiune formulată la data de 5 februarie 2007, respectiv P.C. și F.A.
Drept urmare, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea audierii martorilor propuși.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de K.M. împotriva sentinței civile nr. 20 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.