Fiscal warehouse guarantee calculation: non-retroactivity of amended methodological norms and exclusivity of judicial review over accounting expertise

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 25 din 28 ianuarie 2008 a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC K.E. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală Management al Domeniilor Reglementate Specific, având ca obiect anularea deciziilor nr. 393 din 7 septembrie 2007 și nr. 514 din 26 noiembrie 2007 emise de pârât și stabilirea nivelului generației de antrepozit fiscal la 1.854 euro.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin decizia nr. 393 din 7 septembrie 2007 Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor a stabilit valoarea garanției aferente antrepozitului fiscal nr. CC din 19 decembrie 2003, administrat de SC K.E. SRL în cuantum de 22.242 euro, în conformitate cu H.G. nr. 44/2004, având în vedere ieșirile de produse accizabile aferente perioadei 01 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2006, comunicate prin adresa reclamantei nr. 126 din 30 martie 2007, iar plângerea prealabilă formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă de către Comisie prin decizia nr. 514 din 26 noiembrie 2007.

Instanța de fond a apreciat că soluția Comisiei este legală întrucât calculul cuantumului garanției aferente antrepozitului fiscal în discuție, s-a făcut în conformitate cu dispozițiile pct. 20 alin. (8) și (81) din H.G. nr. 44/2004, astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 1861/2006, iar acest ultim act normativ a fost publicat în M. Of. la data de 21 decembrie 2006, fiind în vigoare la momentul stabilirii sumei contestate, astfel încât susținerea reclamantei privind aplicarea retroactivă a dispozițiilor H.G. nr. 1861/2006 este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs societatea comercială reclamantă care, fără a-și încadra criticile în prevederile art. 304-3041 din C. proc. civ., a susținut că:

- instanța de fond a încălcat dreptul la apărare prin aceea că a soluționat cauza la primul termen de judecată fără a examina cererea de probatoriu cu efectuarea unei expertize contabile care să determine cuantumul real al garanției de antrepozit fiscal;

- hotărârea este lipsită de temei legal, consacrând aplicarea retroactivă a H.G. nr. 1861/2006 prin calcularea garanției prin raportarea la o perioadă situată anterior intrării în vigoare a acestei hotărâri.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică, din actele și lucrările dosarului, rezultă că este neîntemeiată, instanța de fond respingând ca neconcludentă cererea referitoare la efectuarea unei expertize contabile, soluție temeinică și legală în raport cu motivele acțiunii și apărările invocate.

Într-adevăr, societatea comercială recurentă a invocat motive privind legalitatea actelor administrative fiscale atacate și anume emiterea acestora în temeiul aplicării retroactive a H.G. nr. 1861/2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Or, verificarea legalității unor acte administrative și aplicarea retroactivă sau nu a unor dispoziții normative sunt aspecte care exced obiectivelor unei expertize contabile și domeniului de specialitate al unui expert contabil, fiind prerogative exclusive ale instanței de judecată.

Nici a doua critică adusă hotărârii instanței de fond nu este întemeiată pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Este necontestat că decizia nr. 393 din 7 septembrie 2007 a fost emisă de Comisia pentru autorizarea operațiunilor de produse supuse accizelor armonizate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor, în temeiul art. 198 din C. fisc. și a dispozițiilor pct. 20 alin. (8) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor pct. 20 alin. (7) și (8), în forma inițială, nivelul garanției pentru un antrepozit fiscal se determină ca o cotă procentuală între 2% și 25% din valoarea accizelor potențiale într-o lună, determinate pe baza cantității medii lunare de produse accizabile care au fost produse în ultimele 12 luni.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor pct. 20 alin. (8), așa cum au fost modificate prin H.G. nr. 1861/2006, un antrepozitar autorizat pentru producție/transformare/depozitare de produse accizabile, are obligația de a depune o garanție corespunzătoare unei cote de 6% din suma accizelor aferente mediei ieșirilor anuale de produse accizabile din antrepozitarul fiscal în ultimii 2 ani calendaristici.

Susținerea societății comerciale recurente că prin cele două acte administrative și prin hotărârea recurată s-ar fi consacrat o aplicare retroactivă a H.G. nr. 1861/2006, este lipsită de temei legal.

Astfel, prevederile H.G. nr. 1861/2006 au intrat în vigoare prin publicarea acesteia în M. Of. al României, Partea I, nr. 1044/29.12.2006, iar actul administrativ - decizia nr. 393 din 7 septembrie 2007 prin care a fost stabilită valoarea garanției aferente antrepozitului fiscal a fost emis ulterior intrării în vigoare a acestei hotărâri a Guvernului.

Oricum, activitatea și respectiv, retroactivitatea/neretroactivitatea unui act normativ se raportează la aplicarea și efectele produse de actul respectiv, iar în cauză este necontestat că garanția aferentă antrepozitului fiscal a fost calculată pentru perioada ulterioară emiterii deciziei nr. 393 din 7 septembrie 2007, care este la rândul său ulterioară intrării în vigoare a H.G. nr. 1861/2006.

În concluzie, pentru considerentele de mai sus, recursul va fi respins, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC K.E. SRL Târgoviște împotriva sentinței civile nr. 25 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.