Appeal dismissed; county council’s refusal to grant refugee benefits for 1942 ethnic persecution upheld.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 05 octombrie 2007, reclamantul B.C. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii din data de 23 iulie 2007 emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea acesteia întrucât în cursul lunii martie a anului 1942, împreună cu părinții săi, au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice din localitatea G., jud. Cluj, în localitatea Ge., unde au stat până în luna martie a anului 1945, dovedind această situație prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul public.

Pârâta C.J.P. Cluj, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 124 din 31 ianuarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantul B.C. împotriva C.J.P. Cluj.

A anulat hotărârea din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă.

A obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 30 martie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2007.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că acțiunea reclamantei este fondată având în vedere că în urma probei testimoniale administrate s-a constatat că recurentul împreună cu familia s-au refugiat din motive de persecuție etnică din localitatea G., județul Cluj în localitatea Ge. unde au stat până în 1945.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut în esență că instanța a soluționat cauza pe baza exclusivă a declarațiilor de martori fără ca acestea să fie clare și să se susțină reciproc, respectiv să indice împreună aceleași date: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data reîntoarcerii din refugiu.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Analizând dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, se constată că beneficiază de aceste prevederi persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, respectiv a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate, a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare, a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, a făcut parte din detașamentele de muncă forțată, a fost supraviețuitoare a trenului morții, este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Probele existente la dosar, respectiv declarațiile autentificate ale martorii P.P. și B.V. atestă împrejurarea că reclamantul împreună cu mama sa s-au refugiat în luna martie 1942, urmare a persecuțiilor etnice instituite din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.

În vederea administrării nemijlocite a probei cu martori, instanța, făcând aplicarea prevederilor art. 129 alin. (5) teza finală C. proc. civ., a dispus, din oficiu, administrarea probei testimoniale, procedându-se la audierea martorilor P.P. și B.V., care, prin declarațiile date în fața instanței au confirmat calitatea de refugiat a reclamantului și a mamei acestuia, refugiul fiind determinat de teama persecuțiilor la care erau supuși cei care refuzau să învețe limba maghiară.

Din analiza declarațiilor date rezultă de asemenea că martorii audiați au cunoștință de refugiul familiei reclamantului datorită faptului că s-au întâlnit cu aceștia, în cursul anului 1942 în localitatea G., ambii martori fiind în măsură să arate detalii concrete ale refugiului, la care au asistat personal.

Se constată așadar că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 124 din 31 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.