Ethnic refugee financial rights: dismissal of administrative claim as time-barred under the 30-day limitation period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the county public administration authority and reversed the appellate court's decision, ordering the dismissal of the claimant's action as time-barred. The dispute concerned the claimant's request to annul an administrative decision denying them the status of a refugee for ethnic persecution during World War II and to award financial rights under emergency decree law. The appellate court had previously granted the claim, recognizing the refugee status and ordering payment of benefits, but the High Court found the appeal of the administrative decision was submitted approximately 97 days after communication, thereby exceeding the statutory deadline. The decisive legal basis was Article 7, paragraph 4 of Emergency Decree No. 105/1999, which imposes a strict 30-day limitation period for filing administrative actions challenging decisions made by the relevant commission, a norm the court confirmed remained in force and was not implicitly abrogated by subsequent legislation.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000, art. 329 alin. (3) C. proc. civ; Ethnic refugee financial rights: dismissal of administrative claim as time-barred under the 30-day limitation period: Recurenta a susținut, în esență, că în raport cu dispozițiile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000 și cu confirmarea de primire anexată, acțiunea reclamantului a fost tardiv introdusă, urmând a fi admis recursul și a se respinge acțiunea pe acest temei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul L.T. a chemat în judecată C.J.P. Cluj, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea hotărârii din 3 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea ei să emită o nouă hotărâre privind acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru persoanele refugiate din motive etnice.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada octombrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat cu familia, din localitatea B., județul Cluj în localitatea C., județul Cluj prin punctul de frontieră T., trecând prin localitățile C.N., B.C. și T., județul Cluj, din cauza trupelor de ocupație hortistă, fapt ce l-a dovedit cu declarații de martori.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 68 din 18 ianuarie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii din 3 august 2007 emisă de pârâtă.
Totodată, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că față de probele existente la dosar, situația reclamantului face obiectul Legii nr. 189/2000, fiind demonstrat refugiul acestuia împreună cu familia sa într-un teritoriu rămas Statului Român, urmare a persecuției etnice.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs C.J.P. Cluj.
Recurenta a susținut, în esență, că în raport cu dispozițiile art. 7 pct. 4 din Legea nr. 189/2000 și cu confirmarea de primire anexată, acțiunea reclamantului a fost tardiv introdusă, urmând a fi admis recursul și a se respinge acțiunea pe acest temei.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) teza I din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată prin Legea nr. 189/2000, „hotărârea Comisiei pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999 poate fi contestată la instanța de contencios administrativ competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Norma specială de la art. 7 alin. (4) teza I din O.G. nr. 105/1999 introdusă prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi considerată abrogată implicit, prin Legea nr. 554/2004 deoarece prin aceasta s-ar obstacula realizarea scopului legislativ urmărit de legiuitor la instituirea ei, de a supune hotărârile comisiilor constituite în temeiul alin. (1) din același art., controlului judiciar al instanței de contencios administrativ într-un termen cât mai rezonabil cu putință.
În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite prin decizia nr. XXXII din 16 aprilie 2007, decizie obligatorie potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ.
Cum în cauza dedusă judecății, hotărârea Comisiei pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 a fost comunicată reclamantului la data de 24 august 2007, iar acesta a introdus acțiunea la Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 noiembrie 2007 rezultă că acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (4) teza I din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Față de cele ce preced recursul este fondat urmând să fie admis și să se modifice sentința atacată în sensul respingerii contestației reclamantului ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 68 din 18 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge contestația reclamantului ca tardiv formulată.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 mai 2008.