Trademark infringement where flavor designation used instead of registered mark did not create consumer confusion
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, thereby upholding the lower courts' decisions that rejected the plaintiff's claims. The dispute involved a civil action for breach of exclusive trademark rights and unfair competition, where the plaintiff, owner of registered trademarks, alleged that the defendant's products infringed its brand by using a specific alphanumeric designation prominently displayed alongside a barely visible secondary label. The court determined that the disputed designation did not function as a trademark but merely identified the product's flavor or essence, a usage common among other market participants, and consequently, it did not create confusion or constitute unfair competition. Under the relevant intellectual property and civil procedure laws, the plaintiff failed to prove that the defendant commercialized goods under the same trademark; thus, the requirement to demonstrate actual infringement and the quantification of damages was not met, and the lower instances' findings were sustained as correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 11/1991, art. 312 C. proc. civ; Trademark infringement where flavor designation used instead of registered mark did not create consumer confusion: The dispute involved a civil action for breach of exclusive trademark rights and unfair competition, where the plaintiff, owner of registered trademarks, alleged that the defendant's products infringed its brand by using a specific alphanumeric designation prominently displayed alongside a barely visible secondary label. The court determined that the disputed designation did not function as a trademark but merely identified the product's flavor or essence, a usage common among other market participants, and consequently, it did not create confusion or constitute unfair competition. Under the relevant intellectual property and civil procedure laws, the plaintiff failed to prove that the defendant commercialized goods under the same trademark; thus, the requirement to demonstrate actual infringement and the quantification of damages was not met, and the lower instances' findings were sustained as correct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova, prin sentința nr. 292 din 22 martie 2000, a respins ca nedovedită acțiunea precizată a reclamantei S.C. E.D. S.A., cu sediul în Ștei, prin care se cerea să se constate că pârâta S.C. T.D. SRL cu sediul în Ploiești, a încălcat dreptul reclamantei la folosința exclusivă asupra mărcii „T.F.” și că a săvârșit acte de concurență neloială, să fie obligată pârâta să înceteze definitiv producerea, depozitarea, comercializarea, distribuirea (inclusiv a activității de marketing, reclamă, alte activități promoționale) a produselor cu marca „T.F.” sub sancțiunea unor daune cominatorii până la încetarea faptelor sale, să retragă de îndată de pe piața română sau străină produsele care poartă sau sunt însoțite de marca, emblema sau orice alte semne cu denumirea „T.F.”, cu daune cominatorii, să distrugă de îndată toate ambalajele și orice alte materiale care poartă ori sunt însoțite de marca, emblema sau alte semne cu denumirea „T.F.”, cu daune cominatorii, să publice în presă pe cheltuiala ei dispozitivul hotărârii judecătorești în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă, sub sancțiunea daunelor cominatorii, obligarea la 200.000.000 lei daune materiale, obligarea la daune morale, precum și instituirea unui sechestru asigurator pe averea pârâtei.
Prima instanță a reținut că nu se demonstrează veridicitatea celor afirmate, că nu se demonstrează realitatea și cuantumul daunelor cominatorii, a daunelor materiale și că nu au fost nominalizate bunurile ce se cer a fi sechestrate.
Secția de contencios administrativ și comercială a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr. 1025 din 15 noiembrie 2000, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că folosirea pe produsele proprii a mențiunii „T.F.” scrisă cu majuscule pe lângă denumirea scrisă aproape invizibil, de „T.J.” despre care se pretinde că ar da notă separată acestora, încearcă să determine convingerea cumpărătorilor că ar fi vorba de produsul reclamantei, încălcând prin aceasta art. 5 din Legea nr. 11/1991.
Renunțarea, pe parcursul procesului, la mențiunea „T.F.” demonstrează tocmai nelegitimitatea folosirii sale.
Cu privire la daunele cominatorii, se arată că în mod greșit s-a reținut obligativitatea dovedirii cuantumului lor, ele fiind mijloace de constrângere a pârâtei.
Hotărârea instanței de apel mai este criticată și pentru greșita nereținere a actelor de concurență neloială, faptele pârâtei rezultând din probele administrate, instanța neadministrând proba interogatoriului propusă de pârâtă și ignorând prin motivarea hotărârii sale, încălcarea prevederilor Legii nr. 84/1998.
Criticile sunt neîntemeiate.
Examinând criticile formulate de apelantă, instanța a reținut că denumirea „T.F.” definește o aromă, esența cu această aromă fiind livrată cu această denumire reclamantei.
Reclamanta a făcut dovada că este deținătoarea mărcilor înregistrate „T.F.” și „T.”
Ea nu a făcut însă dovada faptului că pârâta a comercializat produse cu aceeași marcă.
Împrejurarea precizării aromei sucului și nu folosirea unei mărci a acestuia, rezultă și din faptul că produsul pârâtei nu poartă de fiecare dată această inscripție, ea determinând doar aroma, după caz, „T.F.”, „O.” sau „A.”
În plus, prezentarea produsului nu poate da naștere la confuzii
Rezultă din dosar că și alte unități folosesc denumirea „T.F.” pentru a desemna aroma produsului.
Din cele de mai sus, decurge și inconsistența următoarelor două critici.
Așa fiind, recursul reclamantei apare ca fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. E.D. S.A. Ștei împotriva deciziei nr. 1025 din 15 noiembrie 2000 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 februarie 2003.