Administrative liability for delay in executing final judicial order mandating resolution of university ethics appeal

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 37/CA din 26 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași a fost admisă acțiunea promovată de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării - Consiliul de Etică (în prezent Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului) care a fost obligat să soluționeze recursul promovat de reclamant împotriva raportului de caz din 7 iunie 2006, întocmit de Comisia de Etică din cadrul Universității Tehnice „G.A.” Iași.

Sentința a fost menținută prin decizia nr. 3068 din 14 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. După această dată, reclamantul s-a adresat de mai multe ori Ministerului Educației și Cercetării și neprimind niciun răspuns, a formulat prezenta acțiune în justiție, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 4.992 RON, reprezentând despăgubiri pentru întârziere începând cu data de 14 iulie 2007 și până la data de 17 septembrie 2007, când s-a adresat instanței de contencios.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 78 RON pe zi de întârziere, începând cu data de 18 septembrie 2007, până la stingerea tuturor obligațiilor.

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 163/CA din 12 noiembrie 2007, a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâtul să-i plătească suma de 4.992 RON reprezentând despăgubiri de întârziere pentru perioada 14 iulie 2007 - 17 septembrie 2007.

De asemenea, Ministerul Educației și Cercetării a fost obligat să-i plătească reclamantului 78 RON/zi de întârziere, de la 18 septembrie 2007 până la executarea obligațiilor stabilite prin hotărârile judecătorești menționate.

Totodată, Curtea de Apel Iași a respins capătul de cerere privind soluționarea de către Consiliul de Etică din cadrul Ministerului Educației și Cercetării a recursului împotriva raportului de caz din 7 iunie 2006 întocmit de Comisia de Etică din cadrul Universității Tehnice „G.A.” Iași.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte, având în vedere că acesta a solicitat, în repetate rânduri, pârâtului punerea în executare a sentinței civile nr. 37/2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, iar Consiliul de Etică de la nivelul Ministerului s-a întrunit în acea perioadă de mai multe ori, fără a soluționa cauza.

Cu privire la obligarea pârâtului să soluționeze recursul promovat împotriva raportului de caz întocmit de Comisia de Etică a Universității Tehnice „G.A.” Iași, instanța a reținut că acest capăt de cerere nu este întemeiat, întrucât există deja o hotărâre de obligare în acest sens.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași a declarat recurs reclamantul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului care a invocat prevederile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici:

- Ministerul a întreprins urgent demersuri pentru punerea în executare a hotărârii definitive și irevocabile, aspecte care nu au fost avute în vedere de instanța de fond;

- Instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea Ministerului la plata despăgubirilor de întârziere pentru nepunerea în executare a hotărârii judecătorești.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare susținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și cerând respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Motivul prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este casabilă când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, este neîntemeiat.

Astfel, instanța a reținut în mod judicios că prin sentința civilă nr. 37/CA din 26 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași, irevocabilă prin decizia nr. 3068 din 14 iunie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul recurent a fost obligat să soluționeze recursul administrativ promovat de intimatul-reclamant împotriva raportului de caz din 7 iunie 2006 întocmit de Comisia de Etică din cadrul Universității Tehnice „G.A.” Iași și să-i plătească daune morale de 1.000 RON și cheltuieli de judecată de 4,3 RON.

De asemenea, reținând că intimatul-reclamant, începând cu data de 14 iunie 2007 s-a adresat în repetate rânduri Ministerului recurent cerând executarea hotărârii judecătorești, instanța de fond a constatat incidența art. 22, 24 alin. (1) și (2) și art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Consiliul de Etică Universitară întrunindu-se în ședințele din 4 și 16 octombrie, respectiv, 6 noiembrie 2007, fără a soluționa recursul administrativ referitor la care s-a dispus prin hotărârea judecătorească irevocabilă a cărei executare s-a cerut.

Astfel fiind, rezultă că sentința civilă recurată în cauza de față cuprinde motivele pe care se sprijină soluția adoptată.

În cererea de recurs au fost invocate și prevederile art. 3041 C. proc. civ., susținându-se că instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea Ministerului la plata despăgubirilor de întârziere pentru nepunerea în executare a hotărârii judecătorești, motivul de recurs fiind neîntemeiat.

Astfel, în cauză, este necontestat că autoritatea recurentă nu s-a conformat hotărârii judecătorești irevocabile pe care era obligată să o pună în executare în termenul prevăzut la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce angajează răspunderea administrativ patrimonială a autorității publice, iar susținerile făcute în recurs demonstrează că hotărârea judecătorească irevocabilă nu a fost executată în condițiile și termenul legale.

În concluzie, recursul formulat va fi respins, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului împotriva sentinței nr. 163/CA din 12 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2008.