Sufficiency of evidence for imminent damage and well-justified case in suspending tax assessment enforcement

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 271 din 06 noiembrie 2007, a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă formulată de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, a admis acțiunea introdusă de reclamanta SC „P.R.” SRL și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere fiscală din 07 august 2007 și a dispoziției din 01 august 2007 emise de pârâtă până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili are calitate procesuală pasivă, întrucât aceasta este emitenta actelor administrativ-fiscale contestate în cauză și nu are relevanță faptul că, în prezent, reclamanta este administrată de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a concluzionat că, în speță, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece aceasta a contestat actele administrativ-fiscale la autoritatea pârâtă, iar împotriva acesteia a fost pornită executarea silită. Această situație este de natură a produce un prejudiciu iminent reclamantei, întrucât este o societate comercială antrenată în relații contractuale cu parteneri de afaceri și are un personal salarial numeros.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Marilor Contribuabili și Agenția Națională de Administrare Fiscală, care au solicitat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acesteia și respingerea cererii de suspendare.

Recurentele au formulat aceleași critici cu privire la sentința atacată, în care au arătat că intimata-reclamantă nu a probat îndeplinirea condițiilor stabilite de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, aceasta nu a precizat care sunt împrejurările legate de starea de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și să demonstreze că prin punerea în executare a deciziei de impunere s-ar crea societății o pagubă iminentă, cu consecința imposibilității onorării obligațiilor contractuale.

Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Într-adevăr, actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu.

Așadar, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).

Potrivit art. 14 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea acestuia până la pronunțarea instanței de fond.

Definiția legală a noțiunii de „caz bine justificat” se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată: împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Instanța de control judiciar apreciază că este fondată critica recurentelor în sensul că intimata-reclamantă nu a făcut dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat, având în vedere că nu a individualizat în cererea dedusă judecății care sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept care pot crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate, ci s-a rezumat doar să arate că a formulat împotriva acestora contestație în procedura administrativ-fiscală.

Definiția legală a sintagmei de „pagubă iminentă” este dată de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea contenciosului administrativ, modificată, în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Înalta Curte reține că nici această condiție nu este îndeplinită în speță, întrucât în eventualitatea în care, pentru suma indicată în decizia de impunere (2.564.624 ROL), intimata-reclamantă ar fi executată silit, aceasta nu ar fi în imposibilitatea de a-și continua activitatea. Pe acest aspect, trebuie reținut faptul că suma în discuție este aferentă anilor 2001-2005 și reprezintă 5% din volumul cifrei de afaceri a societății, care este de 50.000.000 ROL. În plus, la nivelul anului 2006, intimata-reclamantă a înregistrat și declarat active imobilizate în sumă de 8.920.231 ROL, fără a garanta plata datoriilor către bugetul general consolidat.

De asemenea, în privința personalului angajat al intimatei-reclamante, conform probelor administrate în cauză, este în continuă scădere: de la 230 de salariați la data de 31 decembrie 2004 la 74 la data de 30 iunie 2007 și aceasta fără a avea loc o executare silită a debitelor restante din partea autorităților fiscale.

Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, apreciind că nu este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite recursurile, va modifica în tot sentința atacată și pe fond va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală și de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 271 din 6 noiembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința atacată și pe fond respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.