Refugee status under Law No. 189/2000: Appeal against pension authority's refusal of benefits dismissed on witness testimony sufficiency
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the local pension authority, thereby upholding the appellate court’s decision that grants the claimant the status of a beneficiary under Law No. 189/2000. The dispute centered on whether the claimant qualified for benefits as a refugee who suffered ethnic persecution between September 6, 1940, and March 6, 1945; the pension authority argued that witness testimony lacked specific dates, while the claimant relied on witness declarations and civil status records to prove her displacement in October 1940 following the Vienna Dictat. The court held that the evidence was sufficient to establish the factual circumstances, applying Article 1(1)(c) of Law No. 189/2000 regarding the eligibility of citizens who were refugees, expelled, or forced to move due to ethnic persecution during the specified period, and Article 4 of Government Decree No. 127/2002, which permits proof of such circumstances via witness declarations in the absence of official documents.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Refugee status under Law No. 189/2000: Appeal against pension authority's refusal of benefits dismissed on witness testimony sufficiency: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 675 din 26 noiembrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta F.A., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 21681 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă să acorde reclamantei calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că probele existente la dosar respectiv declarațiile martorilor audiați în instanță, precum și actele de stare civilă ale reclamantei, atestă cu caracter unitar împrejurarea că aceasta din urmă, împreună cu mama sa, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a prescripțiilor etnice într-o altă localitate, în primăvara anului 1940, reîntoarcerea având loc în primăvara anului 1945, motiv pentru care s-a apreciat că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj susținând că, potrivit legii, ar trebui să existe două surse de informație care să indice împreună aceleași date privind cauza împrejurările și perioada refugiului, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantei, iar în speță niciun martor nu precizează data la care intimata-reclamantă s-a refugiat.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 06 septembrie 1940, până la 06 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.
În speță s-a făcut dovada susținerilor intimatei–reclamante cu declarațiile martorilor T.I. și C.L. care, atât în declarațiile autentificate, cât și în depozițiile date în fața instanței, au fost unanimi în afirmațiile lor privind refugiul familiei intimatei, motivația etnică a refugiului, împrejurările în care a avut loc și data la care s-a produs, situată după Dictatul de la Viena, respectiv în octombrie 1940.
Așa fiind, se constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că reclamanta îndeplinește cerințele necesare pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Pe cale de consecință, constatând că nu există, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 675 din 26 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.