Validity of service of cassation appeal summons and stamp duty notification in administrative tariff disputes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the claimant, upholding the prior decision that had annulled the cassation appeal for lack of proper stamping, thereby leaving the lower court's dismissal of the substantive administrative action in force. The dispute arose from a corporate entity's challenge to an administrative decision by the national communications regulator imposing a monitoring tariff of 12,010 RON, which the claimant argued was miscalculated based on total turnover rather than specific telecommunications revenue; however, the specific appeal addressed was procedural, with the claimant alleging a nullity in the prior cassation decision due to failure to properly serve the summons and notification of the stamp duty requirement. The court applied Article 317(1) point 1 of the Code of Civil Procedure to reject the claim of procedural defect, determining that the service requirements under Articles 87, 90, and 91 of the Code of Civil Procedure were validly met because the summons was delivered to an authorized representative at the company's registered address with the required stamp duty instructions included, thus negating the grounds for nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 47 alin. (6) din O.U.G. nr. 79/2002, art. 48 din O.U.G. nr. 79/2002, art. 11 din Legea nr. 146/1997, art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Validity of service of cassation appeal summons and stamp duty notification in administrative tariff disputes: Prin decizia nr. 1225 din 27 februarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 3195/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, a anulat recursul ca netimbrat, reținând nerespectarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 20 martie 2006, reclamanta SC D.T.C.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.N.R.C., solicitând anularea deciziei din 15 decembrie 2005 și înregistrată din 14 februarie 2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că nu datorează suma de 12.010 RON cu titlu de tarif de monitorizare, deoarece calculul s-a realizat în baza cifrei de afaceri totale a societății și nu pe baza veniturilor realizate din activitatea de rețele/servicii de comunicații electronice.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fiind respectate prevederile art. 47 alin. (6) din O.U.G. nr. 79/2002.
Prin sentința civilă nr. 1798 din 12 septembrie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3195/2/2006 Curtea de Apel București, secția de contencios, administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii pronunțate că decizia legiuitorului a fost aceea în sensul că tariful de monitorizare să se calculeze în raport de întreaga cifră de afaceri a societății, astfel cum prevedeau dispozițiile art. 48 din O.U.G. nr. 79/2002 în vigoare în perioada 2003 - 2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta invocând aplicarea greșită a legii și arătând că decizia atacată a fost emisă avându-se în vedere o situație juridică existentă la momentul emiterii, însă nu a fost dată în baza textelor de lege în vigoare la acel moment, ci în baza unor texte de lege abrogate de aproape un an de zile.
Recurenta arată că s-au încălcat principiile neretroactivității legii civile și aplicării imediate a legii civile noi.
Prin decizia nr. 1225 din 27 februarie 2007, pronunțată în Dosar nr. 3195/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, a anulat recursul ca netimbrat, reținând nerespectarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 146/1997.
Prin contestația în anulare formulată s-au invocat prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Contestatoarea arată că nu a primit la sediul societății nicio citație și nici înștiințarea că ar avea de plătit taxa de timbru.
Contestatoarea susține că a aflat soluția dată în recurs abia la 8 februarie 2008 când a fost comunicată sentința civilă nr. 498 din 31 ianuarie 2008, într-o cauză având ca obiect contestația la executare cu privire la același act administrativ.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, deoarece contestatoarea a fost citată la sediul indicat în cererea de recurs cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru de 2 RON și timbrul judiciar în cuantum de 0,15 RON.
Contestația în anulare este neîntemeiată.
Temeiul juridic al contestației este art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Contestatoarea a invocat neîndeplinirea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina.
Verificând dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta (contestatoarea din prezentul dosar) aflată in dosarul de recurs se constată că aceasta a fost citată la sediul indicat – F., str. U.P., județul Vrancea, iar citația a fost înmânată numitei P.V., casieră care a și semnat citația.
Se constată îndeplinirea prevederilor art. 87, 90 și 91 C. proc. civ., actul de procedură fiind întocmit în mod valabil.
Se mai constată că recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit de lege.
Față de acestea, prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu pot opera în cauza de față, urmând ca cererea să fie respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC D.T.C.S. SRL - F. la decizia nr. 1225 din 27 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 martie 2008.