Withdrawal of appellate challenge to departure order and visa extension denial due to intervening grant of asylum status
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) accepted the appellant's withdrawal of the appeal, rendering the decision final and leaving the lower court's judgment in force. The underlying dispute concerned a civil action filed by a foreign national seeking the annulment of a border departure order and the mandatory extension of a long-stay visa, which had been denied by the lower court on the basis that the applicant's presence in Romania was no longer justified. The Supreme Court dismissed the substantive legal merits because the appellant expressly renounced the trial at the final hearing, citing the availability of a residence right as an asylum seeker; the decision is grounded in the principle of disposition and Article 246 of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 246 C. proc. civ; Withdrawal of appellate challenge to departure order and visa extension denial due to intervening grant of asylum status: În atare situație, având în vedere principiul disponibilității și față de prevederile art. 246 C. proc. civ., urmează a se lua act de renunțarea la judecata recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1536 din 6 iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.A.D.A.R. având ca obiect anularea dispoziției de părăsire a teritoriului României din 6 decembrie 2006 și obligarea pârâtei Autoritatea pentru Străini să prelungească viza de lungă ședere a cetățeanului chinez L.C., precum și obligarea pârâților la plata sumei de 100.000 euro reprezentând despăgubiri materiale și morale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că cererea este neîntemeiată, dispoziția de părăsire fiind eliberată de către pârâta Autoritatea pentru Străini ca urmare a faptului că necesitarea șederii reclamantului L.C. pe teritoriul României nu se justifică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L.C. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare iar, în subsidiar, modificarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii pe capătul de cerere privind obligarea pârâtului Oficiul Român pentru Imigrări (fost Autoritatea pentru Străini) la aprobarea cererii de prelungire a dreptului de ședere.
La termenul de judecată de la 26 martie 2008, recurentul L.C., prezent personal, a arătat că înțelege să renunțe la judecată, precizând în scris, că acțiunea a rămas fără obiect întrucât are drept de ședere pe teritoriul României în calitate de solicitant de azil, astfel cum rezultă din legitimația anexată.
În atare situație, având în vedere principiul disponibilității și față de prevederile art. 246 C. proc. civ., urmează a se lua act de renunțarea la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamantul L.C. împotriva sentinței civile nr. 1536 din 6 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2008.