Police officer's claim for statutory vacation bonuses; loss of legal interest in appeal against non-liable defendant

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 13 iunie 2007 reclamantul N.A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Ministerul Internelor și Reformei Administrative și I.G.P.R. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata primelor de concediu aferente anilor 2004-2006, actualizate cu indicele de inflație, până la data plații efective și daune interese.

Reclamantul a arătat că are calitatea de polițist și începând cu data de 15 decembrie 2005 a fost încadrat ca ofițer de poliție judiciară la D.N.A., iar anterior a fost încadrat la pârâtul I.G.P.R. A mai precizat că potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 polițiștii au dreptul, la plecarea în concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu; că, deși prin acte normative s-a dispus suspendarea aplicării acestui art., suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului fiind o măsura cu caracter temporar și nu permanent.

Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca în cazul admiterii acțiunii să fie obligat chematul în garanție să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele solicitate.

Prin sentința civilă nr. 2357/2007 a Curții de Apel București acțiunea a fost admisă în parte.

Pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și I.G.P. Române au fost obligați să plătească reclamantului sumele solicitate; s-a respins cererea de acordare a daunelor interese, precum și cererea formulată în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și D.N.A. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

Instanța a reținut că acțiunea este întemeiată față de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și I.G.P.R. și este neîntemeiată față de D.N.A. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât, de la data de15 decembrie 2005 reclamantul a fost încadrat ca ofițer de poliție judiciară la D.N.A. și a fost salarizat conform procurorilor, care nu au beneficiat de prima de concediu potrivit O.U.G. nr. 177/2002.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen D.N.A. arătând în esență că: reclamantul fiind detașat la D.N.A. nu poate beneficia de prima de concediu în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 38/2003, deoarece a fost salarizat conform procurorilor, acesta neoptând pentru a fi remunerat conform celor încadrați în unitățile de profil, astfel cum prevăd dispozițiilor pct. 1 lit. c) din Anexa 4 la O.G. nr. 38/2003; că nu este aplicabilă, pentru aceleași motive, decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, Înalta Curte apreciază că sentința este legală și temeinică.

Se constată că recurentul nu are interes în promovarea recursului, întrucât a fost respinsă acțiunea față de D.N.A.

Interesul este una dintre condițiile de exercițiu ale unei cereri în justiție, reprezentând folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Interesul trebuie să existe în momentul formulării cererii și să aparțină celui care recurge la demararea procedurii, partea trebuind să justifice în persoana sa, nu în persoana alte părți, interesul (folosul practic) de a promova cererea.

Or, D.N.A. nu demonstrează existența interesului pentru sine în vederea promovării recursului, întrucât acțiunea reclamantului a fost respinsă față de această parte.

Pe cale de consecință, recursul va fi respins, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.N.A. împotriva sentinței civile nr. 2357 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.