Refugee status upheld for WWII ethnic persecution; county office's appeal rejected.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta Ș.M. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Cluj, solicitând anularea hotărârii din 30 martie 2006, prin care i s-a respins cererea pentru recunoașterea calității de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, deși a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă, în mod neîntemeiat.

Prin sentința civilă nr. 322 din 7 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș.M. împotriva pârâtei C.J.P. Cluj. A dispus anularea hotărârii din 30 martie 2006 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 16 octombrie 1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 aprilie 2005. A obligat pârâta la 100 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor a fost dovedită situația de refugiat a reclamantei, care a suferit persecuții pe considerente etnice, datorită cărora a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu.

Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs C.J.P. Cluj, care a motivat, în esență, că încadrarea în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 nu se poate face în acest caz, întrucât în lipsa ocupației hortiste nu se poate susține că a existat persecuție etnică în localitatea de domiciliu a reclamantei.

Recursul este nefondat.

Se reține din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv a numiților B.N. și B.F. că familia reclamantei s-a refugiat în perioada octombrie 1944 – martie 1945 tocmai din cauza faptului că satul natal B. se afla pe granița dintre cele două teritorii care erau sub administrare diferită.

Atestarea făcută de către istorici, așa cum este ea invocată în motivele de recurs, este o atestare științifică, generală, ea nu analizează în mod concret care au fost efectele asupra populației a situației unei localități aflate la granița dintre cele două administrații.

Reclamanta, împreună cu familia sa erau înconjurați la limita satului de către soldați hortiști.

Se relatează de către intimata-reclamantă că aceștia nu îi lăsau să iasă din sat, să facă aprovizionare, să lucreze pământurile, fiind obligați ca din partea opusă a satului să înconjoare alte trei localități, pe o distanță considerabilă. Ca să iasă din sat aveau nevoie de un tichet, un fel de carnet vizat de autoritățile maghiare care uneori li se refuza, ajungând să li se termine proviziile, mâncarea, medicamentele, cele stric necesare traiului, au izbucnit în sat boli, molime, erau nemulțumiri și tensiuni foarte mari.

Mai mult, în anul 1940, în jurul satului erau tot timpul lupte între cele două tabere și nu o dată sătenii au fost supuși focului concertat dintre cele două tabere rivale.

În consecință, având în vedere relatările reclamantei și ale martorilor audiați, se reține că în mod întemeiat instanța de fond a admis acțiunea, iar recursul declarat de C.J.P. Cluj este nefondat și urmează să fie respins, ca atare în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinței civile nr. 322 din 7 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.