Judicial promotion eligibility: Incompatibility of effective and in-place promotion tracks and vacancy requirements under the High Council of Magistracy regulations
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the decision of the Plenary of the High Council of Magistracy that refused the judge's request. The dispute concerned a judicial candidate who, after finishing second in a competitive exam for promotion to a judge position at a specific tribunal, sought to have her result validated under a 6-month vacancy window or to be promoted "in place" (pe loc) based on alleged vacant posts, which the Council had rejected citing the lack of vacant execution posts and ineligibility to switch promotion types. The court held that the challenge was legally meritless because the candidate had applied for an effective promotion under Articles 43–47 of the Status Law, whereas the vacancies she cited were for leadership positions governed by Articles 48 et seq., and the regulation explicitly barred candidates who applied for effective promotion from utilizing results through in-place promotion; consequently, the Council’s refusal was lawful given no vacant execution posts existed for her initial application type.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ; Judicial promotion eligibility: Incompatibility of effective and in-place promotion tracks and vacancy requirements under the High Council of Magistracy regulations: Verificând cauza în funcție de recursul formulat, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (7) și (8) din Legea nr. 317/2004, republicată și ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4803/1/2007 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, D.M., judecător la Judecătoria Focșani, în baza art. 29 alin. (7) și (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, a formulat recurs în termen, la data de 20 mai 2007, împotriva hotărârii nr. 317 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii solicitând anularea acesteia și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să se valorifice dreptul recurentei de a fi promovată efectiv sau pe loc la Tribunalul Vrancea.
În motivarea cererii s-a arătat că recurenta a participat la concursul de promovare a judecătorilor în funcții de execuție organizat la data de 4 februarie 2007, a obținut media 8 îndeplinind condițiile prevăzute de art. 27 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, însă intimatul refuză să facă aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulament, în sensul de a i se valorifica dreptul câștigat la concurs, susținând eronat că la Tribunalul Vrancea nu este vacant nici un „post de execuție de judecător”; că sintagma folosită este incorectă, nelegală, în legislație folosindu-se termenul de „funcție de execuție”, „funcție de conducere” și „posturi vacante” dar nu posturi de execuție sau de conducere.
Recurenta a mai precizat că la Tribunalul Vrancea există un post vacant pentru promovare efectivă și că, postul de promovare pe loc a rămas neocupat în urma examenului iar din actele atașate recursului rezultă că la Tribunalul Vrancea există un post vacant și încă trei funcții de conducere vacante.
În motivare, recurenta a arătat de asemenea, că în art. 28 alin. (3), art. 29 și art. 30 din Regulament nu se face nici o referire la felul promovării pentru care s-a optat inițial, efectiv sau pe loc, ci doar la „posturile care se vacantează la instanțele pentru care s-a optat la înscriere”, regulamentul intenționând să interzică schimbarea instanței alese inițial cu o altă instanță.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că la Tribunalul Vrancea nu mai există nici un post de execuție astfel încât hotărârea atacată este legală.
Verificând cauza în funcție de recursul formulat, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (7) și (8) din Legea nr. 317/2004, republicată și ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că recurenta a participat la concursul pentru promovarea efectivă la Tribunalul Vrancea, clasificându-se pe poziția a doua, motiv pentru care nu a putut ocupa singurul post scos la concurs la Tribunalul Vrancea, astfel cum rezultă din adresă.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, „judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului”.
Recurenta a formulat o astfel de cerere privind valorificarea rezultatelor concursului din data de 4 februarie 2007 iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin hotărârea nr. 317 din 19 aprilie 2007, comunicată petentei la data de 13 iunie 2007, a respins cererea reținând că la Tribunalul Vrancea, conform anexei, nu există vacant nici un post de execuție de judecător.
Referitor la cererea privind eventuala promovare pe loc la Tribunalul Vrancea, în hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii s-a arătat că, în conformitate cu art. 30 alin. (1) și art. 6 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, cei care au participat la concurs pentru promovarea efectivă nu au posibilitatea de a valorifica rezultatul obținut prin promovarea pe loc la instanțele pentru care au optat la înscriere, în acest sens fiind și hotărârea nr. 291 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a demonstra că la Tribunalul Vrancea există post vacant de judecător, recurenta a depus adresa din 10 mai 2007 a Tribunalului Vrancea în care se menționează că există un post vacant și situația de pe internet a posturilor vacante în care apare la Tribunalul Vrancea un post vacant de vicepreședinte și unul de președinte secție civilă.
Coroborând aceste acte și având în vedere că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a precizat că la Tribunalul Vrancea nu există post vacant de judecător, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală.
Postul de conducere se ocupă în conformitate cu dispozițiile art. 48 și următoarele din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și nu în temeiul dispozițiilor art. 43-47 din aceeași lege, în baza cărora recurenta a participat la concursul din 4 februarie 2007 pentru promovare într-un post de judecător la Tribunal.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat și având în vedere situația de fapt și de drept mai sus reținută, nu se impune analizarea celorlalte susțineri din motivarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.M. împotriva Hotărârii nr. 317 din 19 aprilie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.