Jurisdictional conflict over labor contract contraventions: locus delicti defined as employer's registered seat rather than workplace
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, ruling that the District Court of M. has exclusive competence to adjudicate the case and ordering the transfer of the file to that court for substantive resolution, thereby overriding the competing claims of the Bucharest Sector 4 Court. The dispute arose from an administrative complaint by a limited liability company challenging a contraventional fine imposed by the Labor Inspectorate for allegedly admitting two individuals to work without concluded individual employment contracts at its workplace; the company argued the individuals were merely visitors, while the jurisdictional question hinged on whether the offense was committed at the inspection site (Bucharest) or the employer's registered headquarters (M.). Relying on Article 32(2) of Emergency Ordinance No. 2/2001 and Articles 16 and 276(1)(e) of the Labor Code, the court determined that the material element of the contravention—the failure to conclude written employment contracts prior to the employment relationship—occurs exclusively at the employer's legal seat, not at the specific workplace, thus establishing the territorial jurisdiction of the court where the company is headquartered.
Legislator headnote
AI generatedart. 276 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003; Jurisdictional conflict over labor contract contraventions: locus delicti defined as employer's registered seat rather than workplace: Pentru a se pronunța în sensul arătat, Judecătoria sector 4 București a reținut că pretinsa faptă, reținută de agentul constatator în sarcina petentei este prevăzută drept contravenție și sancționată de art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, potrivit căruia constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și se sancționează cu amendă de la 1.500 RON la 2.000 RON pentru fiecare persoană identificată fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 RON.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 06 septembrie 2007, sub nr. 2152/262, petenta SC T. SRL, în contradictoriu cu I.T.M. Dâmbovita, a formulat plângere prin care contestă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 24 august 2007.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal contestat, a fost amendată cu suma de 3.000 RON, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 276 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 cu modificările și completările ulterioare. A mai arătat petenta că într-adevăr, la data controlului efectuat de inspectorii intimatului I.T.M. București, la punctul de lucru din București, aparținând societății sale, se aflau două persoane fără contracte individuale de muncă și amenda i-a fost aplicată de către I.T.M. Dâmbovița. Privitor la cele două persoane, arată contestatoarea, acestea veniseră în vizită la un prieten, salariat în cadrul societății sale, moment în care au fost găsite de inspectorii de muncă. Deci, aceste persoane nu efectuau activități de muncă pentru a avea încheiate contracte individuale de muncă.
Pentru toate aceste motive, petenta a solicitat anularea procesului verbal, iar, în subsidiar exonerarea de plata amenzii aplicate prin acesta, având în vedere că cele consemnate nu corespund realității, precum și dificultățile financiare cu care se confruntă.
Judecătoria M., prin sentința civilă nr. 634 din 18 septembrie 2007, a admis excepția necompetenței „materiale” și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, dar reținând, în esență, necompetența sa teritorială în raport cu dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 și cu faptul că locul săvârșirii contravenției –este situat în raza acesteia.
La rândul său, Judecătoria sector 4 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6463 din 21 noiembrie 2007, a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii Judecătoriei M., județul Dâmbovița și, constatând ivirea unui conflict negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, Judecătoria sector 4 București a reținut că pretinsa faptă, reținută de agentul constatator în sarcina petentei este prevăzută drept contravenție și sancționată de art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003, potrivit căruia constituie contravenție primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și se sancționează cu amendă de la 1.500 RON la 2.000 RON pentru fiecare persoană identificată fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 RON.
S-a reținut că obligația pe care legea o impune, conform art. 16 C. muncii, este aceea de a încheia contracte de muncă tuturor persoanelor pe care angajatorul le primește la muncă.
Potrivit aceluiași text legal, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior raporturilor de muncă.
S-a apreciat că punctul de lucru nu poate fi "angajator", iar posibila neîndeplinire a obligației de a încheia contracte de muncă nu se putea săvârși decât la sediul angajatorului, astfel cum art. 16 din C. muncii arată în mod expres întrucât inacțiunea se săvârșește, ca element material al contravenției, la locul în care ar fi trebuit să se săvârșească acțiunea, conduita activă la care legea obligă.
Prin urmare, întrucât sediul angajatorului se află în M., competența aparține acestei Judecătorii, așa cum, de altfel, au apreciat atât agenții constatatori, cât și apărătorul petentei.
Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 și urm. C. proc. civ., urmează să stabilească competența soluționării pricinii în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente acesteia.
Astfel, Înalta Curte constată că în mod corect Judecătoria Sector 4 București, având în vedere atât pretinsa faptă arătată în cele ce preced cât și dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G.nr. 2/2001 raportat la cele ale art. 276 alin. (1) lit. e) și ale art. 16 din C. muncii, a apreciat că posibila neîndeplinire a obligației de a încheia contracte de muncă nu se poate considera că s-ar putea săvârși altundeva decât la sediul angajatorului, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia.
Prin urmare, Înalta Curte constată că într-adevăr, competența soluționării pricinii aparține Judecătoriei M., în raza căreia se află sediul angajatorului și în consecință va trimite dosarul acesteia pentru soluționarea plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a litigiului privind pe SC T. SRL M. și I.T.M. Dâmbovița în favoarea Judecătoriei M.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.