Jurisdiction over magistrate wage claims: application of special salary regulations versus general labor law in negative conflict of competence

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 1696/PI din 15 august 2007, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții B.D.L., B.M. și B.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Tribunalul Timiș, în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că reclamanții, având statut de judecători în cadrul Judecătoriei Sânnicolau Mare, județul Timiș, au solicitat prin acțiunea lor obligarea pârâților la plata drepturilor salariale, reprezentând 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 1 ianuarie 2003-26 aprilie 2004 și respectiv 40% din aceeași indemnizație pe perioada 27 aprilie 2004–31 martie 2006, precum și acordarea acestor drepturi actualizate cu rata inflației până la data plății lor efective.

A mai reținut instanța că, potrivit art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de persoane din sistemul judiciar, aprobată prin Legea nr. 45/2007, persoanele salarizate potrivit acestei ordonanțe și nemulțumite fiind de modul de stabilire a salarizării, pot face contestație la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior a Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcției Naționale Anticorupție, ori, după caz la Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași art., hotărârile organelor prevăzute la alin. (1), pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri.

Față de dispozițiile legale susmenționate instanța a concluzionat că, în mod clar și neechivoc, aparține Curții de Apel București, competența de soluționare a litigiilor privind drepturile salariale ale magistraților.

S-a apreciat de asemenea că, în același sens pledează și dispozițiile art. 1 alin. (2) C. muncii potrivit cărora „prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legile speciale numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii”, de unde rezultă că dispozițiile cuprinse în O.U.G. nr. 27/2006, aprobate prin Legea nr. 45/2007, fiind dispoziții speciale, derogă de la prevederile C. muncii.

S-au invocat în susținerea acestei opinii și dispozițiile art. 69 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.

Prin sentința civilă nr. 912/30/2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat, la rândul său, competența materială de soluționare a pricinii, în favoarea Tribunalului Timiș și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a suspendat cauza, înaintând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

În motivarea soluției pronunțate Curtea de Apel București a reținut că izvorul pretențiilor reclamanților se află în raporturile de muncă, și prin urmare sunt incidente în cauză dispozițiile art. 3 coroborat cu art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că, în speță, competența materială de soluționare aparține Tribunalului Timiș întrucât, așa cum corect a reținut Curtea de Apel București, reclamanții nu au contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, caz în care s-ar fi aplicat dispozițiile O.U.G. nr. 27/2006, ci au solicitat acordarea unor drepturi bănești, ceea ce face aplicabile în speță dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 C. muncii, fiind vorba în cauză de un litigiu de muncă având ca obiect drepturi salariale.

În consecință, în temeiul art. 20 și art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe B.M., B.G., B.D.L., Ministerul Justiției, Statul Român și Tribunalul Timiș în favoarea Tribunalului Timiș, secția litigii de muncă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.