Ethnic persecution refugee status under Law 189/2000: proof of forced displacement versus voluntary relocation for employment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court’s judgment which denied the claimant's request for beneficiary status. The dispute concerned the recognition of the claimant's rights under Law No. 189/2000, alleging ethnic persecution and forced relocation to a different locality during the period between September 1940 and March 1945. The Court found the appeal unfounded because the claimant failed to provide sufficient evidence, such as official documents or credible witness testimony, to prove that the relocation was due to ethnic persecution rather than for employment purposes, as suggested by the record. The decisive legal basis was Article 1, paragraph c of Law No. 189/2000, which limits benefits to persons who suffered ethnic persecution and were refugees, expelled, or displaced, and Article 4 of Government Order No. 127/2002, regarding the admissible methods of proof.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Ethnic persecution refugee status under Law 189/2000: proof of forced displacement versus voluntary relocation for employment: Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții de natură etnică, fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 458 din 28 septembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamantul K.F., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, având ca obiect recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, față de probele existente la dosar, situația reclamantului nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât martora audiată nemijlocit de către instanță a arătat că motivul pentru care acesta și-a schimbat domiciliul, în timpul războiului, a fost căutarea unui loc de muncă, martora apreciind totodată că cei rămași în sat nu au suferit persecuții.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul K.F.
Recurentul a susținut că în anul 1943 a fost obligat să părăsească localitatea de domiciliu ca urmare a persecuției etnice suferite și a încercat să se angajeze la fabrica I.S. din localitatea C.T., dar, fiind de naționalitate maghiară, i s-a refuzat încadrarea și a fost obligat să se refugieze în orașul Cluj-Napoca.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții de natură etnică, fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate face, conform art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martor.
Cum cazurile în care o persoană poate beneficia de drepturile recunoscute de lege sunt expres și limitativ prevăzute și cum reclamantul nu a făcut dovada, cu martorii ale căror declarații de află la dosar, că s-a aflat în vreuna dintre aceste situații, în mod corect instanța de fond i-a respins acțiunea.
Pe cale de consecință, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de K.F. împotriva sentinței civile nr. 458 din 28 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2008.