Retroncession of agricultural land seized by a collective cooperative: inapplicability of Law 10/2001 vs. Law 18/1991

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Pitești la 27 noiembrie 2006, reclamantul I.M. a chemat în judecată pe pârâtele Primăria V. și C.L.F.F. V. solicitând obligarea la emiterea procesului verbal de punere în posesie cu suprafața de 2,50 ha teren forestier și de a-i acorda despăgubiri conform Legii nr. 10/2001 pentru suprafața de 4.148 m.p., cu destinația inițială de teren agricol, în prezent betonată și transformată în teren de sport al Liceului V.

S-a solicitat, totodată, obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar la punerea în posesie pe vechiul amplasament conform Legii nr. 247/2005 cu suprafețele de 500 m.p. pe care se află o clădire ruinată și 846 m.p., drum de acces.

Prin sentința civilă nr. 5327 din 26 septembrie 2008, Judecătoria Pitești și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Argeș.

La data de 30 decembrie 2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând în contradictoriu cu Primăria comunei V. și Primarul acestei localități restituirea terenului de 4.434 m.p., preluat abuziv de stat de la autorul său I.D.

Reclamantul a precizat că a notificat Prefectura Județului Argeș, în baza Legii nr. 10/2001, solicitând să i se restituie suprafața deținută de Liceul V., fosta proprietate a autorului său, conform actelor de vânzare din 1929 și 1941, această notificare fiind înaintată Primăriei comunei V.

Reclamantul a arătat că nu i s-a comunicat până în prezent nici un răspuns la notificarea sa.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr. 281 din 22 decembrie 2009, a admis în parte acțiunea și a constatat că reclamantul este îndreptățit la restituirea suprafeței identificate de expertul C.P. și evidențiată în schița anexă la raportul de expertiză, cu destinația de teren de sport (folosit de Liceul V.), situată în comuna V., Județul Argeș, cu excepția ceRON pe care este construită sala de sport. S-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a menține aceeași destinație a terenului, pe o perioadă de 3 ani.

Au fost obligați pârâții la 950 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin notificarea înregistrată la B.E.J. la 7 noiembrie 2001, reclamantul a solicitat Prefecturii Județului Argeș acordarea de despăgubiri pentru terenul de sport al Liceului V., ce a aparținut autorului său I.F.D., iar cu adresa din 27 noiembrie 2001, Prefectura județului Argeș a înaintat notificarea Primăriei comunei V. spre soluționare.

S-a constatat că Primăria comunei V. nu a prezentat instanței niciun act din care să rezulte modalitatea de soluționare a notificării, neconformându-se dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora era obligată să se pronunțe asupra solicitării de retrocedare a imobilului prin dispoziție sau decizie motivată, în termen de 60 de zile de la data înregistrării acestuia.

În consens cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, prima instanță a apreciat că refuzul implicit al entității notificate de a soluționa cererea echivalează cu un răspuns negativ, care reprezintă finalul etapei administrative și deschide calea etapei jurisdicționale.

Prin urmare, considerând admisibilă acțiunea, chiar și în lipsa unei dispoziții sau decizii motivate a Primăriei comunei V., instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la retrocedarea terenului de sport identificat de expert (cu excepția celui afectat de construcția sălii de sport), ce a fost preluat de către stat, fără respectarea vreunei formalități legale, din patrimoniul autorului său.

În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, instanța a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a menține aceeași destinație a terenului pe o perioadă de 3 ani, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel pârâții Primăria V. prin primar și Primarul comunei V., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât terenurile solicitate de reclamant nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, acestea intrând sub incidența Legii nr. 18/1991.

Apelanții au învederat că pentru toate terenurile deținute, autorului reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate, sens în care s-a eliberat și titlul de proprietate. Totodată, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 120 A din 13 octombrie 2010, a admis apelul declarat de Primarul și Primăria comunei V. și a schimbat sentința apelată în sensul respingerii acțiunii.

A fost obligat intimatul reclamant la 2.000 RON cheltuieli de judecată către apelanții pârâți.

Prin considerentele deciziei, instanța de apel a reținut ca neîntemeiată critica formulată de pârâți în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, reținând că, raportat la refuzul soluționării notificării, calitatea procesuală le-a fost conferită de dispozițiile Legii nr. 10/2001, modificată ulterior prin Legea nr. 247/2005.

S-a considerat, însă, că terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului, ci a fost preluat de C.A.P. V. și transmis Liceului V. ca lot ajutător.

Prin urmare, s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât restituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol cooperativizat se realizează conform Legii nr. 18/1991 republicată și a Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, precum și a celorlalte legi speciale din acest domeniu.

S-a avut în vedere că, de altfel, autorului reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor solicitate, fiind emis și titlu de proprietate.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul I.D.M., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a susținut că refuzul restituirii terenului motivat de faptul că acesta constituie obiect al Legii nr. 18/1991 nu este justificat în condițiile în care nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu ar fi aparținut C.A.P. V., ci a fost preluat abuziv, „de facto”, fără titlu.

Recurentul a învederat că terenul de sport în litigiu nu a putut fi evidențiat în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei V., publicat în M. Of. nr. 609 bis/16.08.2002.

A mai arătat că instanța de apel a omis un element esențial, respectiv faptul că, la data de 1 ianuarie 1991, terenul preluat abuziv de la autorul său nu se afla în patrimoniul C.A.P. V., astfel că nu putea face obiectul Legii nr. 18/1991.

Recurentul a precizat că autorul său nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în sensul Legii nr. 18/1991, dovedind că acesta s-a înscris în C.A.P. numai cu 4 ha teren, din care nu face parte suprafața în litigiu.

În susținerea motivelor de recurs, reclamantul a depus la dosar, în copie, cererile de înscriere în Gospodăria Agricolă Colectivă a autorului său și cererea de reconstituire formulată de acesta în baza Legii nr. 18/1991.

Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin notificarea înregistrată inițial la Prefectura Județului Argeș și înaintată ulterior spre soluționare Primăriei comunei V., reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul de sport în suprafață de 4.148 m.p., folosit de Liceul V.

Reclamantul recurent a confirmat situația terenului în litigiu, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, prin cererea sa adresată la 22 octombrie 2002 Primarului comunei V., în care a precizat că terenul în litigiu nu a intrat în proprietatea statului, ci a fost luat de C.A.P. V. și dat Liceului V. ca lot ajutător – lot școlar.

Regimul juridic al terenului în discuție rezultă și din raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în Dosarul nr. 15114/208/2006 al Judecătoriei Pitești, de către expertul ing. I.C.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat corect că nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, ci ale Legii nr. 18/1991 republicată și ale Legii nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare, în baza cărora se realizează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, cooperativizate.

Terenul în litigiu a făcut, de altfel, obiectul restituirii în baza Legii nr. 18/1991, autorului reclamantului fiindu-i emis titlul de proprietate din 26 iulie 2000.

Mai mult, prin sentința nr. 8121 din 22 decembrie 2008, Judecătoria Pitești, a obligat pârâtele C.L.F.F. V. și C.J.F.F. Argeș să reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 4.148 m.p. sub formă de despăgubiri.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.D.M. împotriva deciziei nr. 120/A din 13 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul la 2.500 RON cheltuieli de judecată către intimații Primarul și Primăria comunei V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2011.