Labour-jurisdiction conflict resolved to claimant-domicile court (Olt Tribunal) for unpaid allowance claims
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a territorial jurisdiction conflict in favor of the Olt Tribunal, which is the operative outcome. The underlying dispute is an employment-law claim by an employee against an employer for unpaid boarding allowance and seniority bonuses; the case was tossed between the Bucharest, Olt, and Vâlcea Tribunals after jurisdiction declinations based on the claimant’s domicile. The decisive legal basis is Article 284(2) of the Labour Code, which sets territorial jurisdiction for labor conflicts at the court of the claimant’s domicile at the time the action was filed, and the court held that later changes of domicile during the proceedings are irrelevant; thus, because the claimant’s domicile at filing was in Olt County, the Olt Tribunal must hear the case)Skip.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (3) C. proc. civ; Labour-jurisdiction conflict resolved to claimant-domicile court (Olt Tribunal) for unpaid allowance claims: Potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., iar alin. (2) al aceluiași text statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la primul alineat se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul M.N., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.F. Giurgiu, obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite cu titlu de indemnizație de îmbarcare pe perioada 01 martie -13 martie 2006, precum și la plata sporurilor cuvenite pentru perioada lucrată 11 septembrie 1986-07 august 1987.
Prin sentința civilă nr. 6474 din 23 septembrie 2010, Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, reținând că, dat fiind că obiectul cererii îl reprezintă un conflict de muncă, potrivit dispozițiilor art. 284 C. muncii, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.
Având în vedere că reclamantul M.N. are domiciliul în comuna V., sat P., județul Olt, competența aparține Tribunalului Olt.
Prin sentința civilă nr. 218 din 3 februarie 2011, Tribunalul Olt, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, reținând că din actele dosarului rezultă că domiciliul actual al reclamantului se află în comuna Ș., sat Ș., județul Vâlcea, astfel încât competent teritorial a soluționa cauza este Tribunalul Vâlcea.
Prin sentința civilă nr. 483 din 16 mai 2011, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, reținând că, în stabilirea competenței teritoriale interesează domiciliul reclamantului la data sesizării instanței, neavând relevanță, în lipsa unei sesizări în acest sens, schimbarea ulterioară de domiciliu.
Or, în speță, domiciliul reclamantului la data sesizării instanței se afla în comuna V., sat P., județul Olt, astfel încât instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Olt.
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, pentru argumentele ce succed:
Potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., iar alin. (2) al aceluiași text statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la primul alineat se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori, după caz, sediul.
Această normă imperativă este o excepție de la normele privind competența din C. proc. civ., însă caracterul derogatoriu de la dispozițiile art. 5 din același cod care reglementează competența teritorială generală vizează numai inversarea calității părților, în sensul că este vorba de instanța de la domiciliul reclamantului, în loc de cea de la domiciliul pârâtului, interpretările și raționamentele făcute prin raportare la acest text de lege rămânând valabile.
Statuarea asupra competenței teritoriale se face avându-se în vedere domiciliul pârâtului(în speță, al reclamantului) din momentul sesizării instanței, în raport cu care pârâtul poate accepta judecata la instanța sesizată sau poate solicita declinarea competenței, dar schimbarea domiciliului în cursul procesului nu-i conferă dreptul de a invoca, după această schimbare, excepția de necompetență teritorială.
Rezultă că ceea ce determină competența teritorială generală este domiciliul pârâtului(în speță, reclamantului) la data introducerii acțiunii, perspectivă din care schimbările ulterioare de domiciliu ale acestuia sunt irelevante.
În speță, prin cererea introductivă de instanță reclamantul a indicat drept domiciliu satul P., comuna V., jud.Olt, astfel încât, potrivit considerentelor anterior expuse, instanța competentă teritorial în soluționarea cauzei este Tribunalul Olt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2011.