Appeal against interlocutory order rejecting suspension of proceedings pending constitutional review of criminal-appeal grounds

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1225 din 24 septembrie 2008 Tribunalul Alba, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta SC P. SA, și a obligat pârâta la plata sumei de 15.540 RON reprezentând diferența dintre plățile compensatorii acordate și cele cuvenite, prin majorarea salariului de bază în procent de 12% începând cu data de 1 ianuarie 2007 și până la data de 9 martie 2007, sumă actualizată cu indicele de inflație începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.

Cu ocazia recursului declarat de către pârâtă împotriva sentinței civile sus-arătate, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituția României, întrucât se creează o diferență între cei ale căror litigii au și calea de atac a apelului și cei ale căror litigii prevăd doar calea de atac a recursului, situație față de care nu se poate vorbi de o egalitate a tuturor cetățenilor în fața legii și nici de existența unui proces echitabil. Astfel, în prezenta speță, instanța investită cu soluționarea recursului de față care are ca obiect obligarea la plata de drepturi salariale, nu este limitată doar la motivele prevăzute de art. 304, și anume, acelea de nelegalitate a unei hotărâri, pe când în situația în care Curtea de Apel judecă un recurs împotriva unei decizii date de tribunal, curtea de apel este limitată la judecarea recursului doar pentru anumite motive.

Reclamantul a mai arătat că dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt neconstituționale, întrucât, prin aplicarea lor, se ajunge la o prelungire nejustificată a procesului și a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției.

Prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamant, reținând că excepția invocată vizează dispoziții legale care au legătură cu soluționarea cauzei, dar a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că dispozițiile art. 304 din C. proc. civ., constituie norme de procedură care prevăd expres și limitativ motivele de recurs, pct. 9 al art. 304 vizând situația în care instanța de judecată pronunță o hotărâre cu aplicarea greșită sau cu nesocotirea unei norme juridice.

Or, reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 și art. 129 din Constituție.

Recursul constituie în prezenta cauză o cale de atac cu caracter devolutiv, fiind incidente dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă, atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să examineze hotărârea pronunțată de prima instanță, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în textul de lege arătat.

Curtea de Apel Alba Iulia a mai reținut că, având în vedere faptul că art. 29 din Legea nr. 47/1992 conține norme de procedură care sunt de imediată aplicabilitate, norme care au fost modificate prin art. 1 pct. 2 din Legea nr. 177/2010 publicată în M.Of. nr. 672/4.10.2010 în sensul abrogării alin. (5), a constatat că sesizarea Curții Constituționale nu impune suspendarea judecării cauzei, respingând cererea formulată în acest sens.

La aceeași dată, instanța a soluționat recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. nr. 1225 din 24 septembrie 2008 Tribunalul Alba, pe care l-a admis, modificând sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

Împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul P.D.

Recursul este inadmisibil, pentru următoarele argumente:

Dispozițiile art. 244 1 alin. (1) C. proc. civ. prevăd în mod expres că asupra suspendării judecății instanța se pronunță prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

În speță, se atacă o încheiere prin care s-a respins solicitarea de suspendare a cursului judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate față de care, prin aceeași încheiere, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale și care este o încheiere pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia ca instanță de recurs în soluționarea recursului declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinței civile nr. 1225/2008 a Tribunalului Alba.

Prin urmare, este vorba de situația de excepție prevăzută de teza a II-a art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., care închide calea de atac a recursului împotriva unei atare încheieri.

Având în vedere și împrejurarea că acest text de lege a fost supus controlului de constituționalitate, iar Curtea Constituțională l-a declarat ca fiind conform cu legea fundamentală, Înalta Curte urmează ca, făcând aplicarea sa, să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iulie 2011.