Ministry's appeal dismissed; obligated to provide compensatory land under Law No. 10/2001 for expropriated property

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2006 reclamantul A.V.V. a chemat în judecată Ministerul Sănătății solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul să răspundă notificării înregistrată sub nr. 572/2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, cu privire la suprafața de 714, 75 m.p., teren și construcția edificată pe acesta, imobil situat în intravilanul Municipiului Mangalia, str. M.B.

Motivându-și cererea reclamantul a arătat că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, ca moștenitor al tatălui său, A.V., decedat, cumpărător al imobilului din litigiu prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat la Judecătoria Ocolului Rural Mangalia.

Între timp, pârâtul a depus la dosar decizia din 3 septembrie 2008 prin care a fost soluționat notificarea formulată de reclamant, în sensul respingerii acesteia.

La 8 ianuarie 2010, față de concluziile expertizei judiciare efectuată în cauză, reclamantul a solicitat acordarea unui alt teren în compensare și anume suprafața de 240 m.p., identificată prin raportul de expertiză.

Pârâtul a invocat excepțiile tardivității modificării acțiunii și ale lipsei calității procesuale pasive în cauză.

Prin sentința civilă nr. 261 din 26 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV – a civilă au fost respinse excepțiile tardivității formulării cererii precizatoare de la termenul din 8 ianuarie 2010 și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, a admis acțiunea reclamantului așa cum a fost precizată și a obligat pârâtul să acorde reclamantului măsuri reparatorii constând în terenul liber de construcții de 140 m.p., în locul terenului de 714,75 m.p., situat în orașul Mangalia pe care în prezent este edificat pavilionul Sanatoriului Balnear Mangalia și care nu poate fi restituit în natură.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2010, întrucât din actul de vânzare – cumpărare rezultă că tatăl său, V.D.A., era proprietar, iar împrejurarea că în actul de preluare figurează V.G.A. nu este de natură a-i fi imputată persoanei îndreptățite.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Ministerul Sănătății criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția tardivității modificării acțiunii, atâta vreme cât cererea precizatoare constituie o completare a acțiunii și o modificare a pretențiilor inițiale de vreme ce solicită restituirea în natură a altui teren decât cel ce a făcut obiectul notificării.

A mai susținut că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât obiectul acțiunii îl constituia soluționarea notificării, că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în baza art. 3 din Legea nr. 10/2001, căci proprietar a figurat A.D.A., iar reclamantul este succesorul în drept al lui A.G.V.

O ultimă critică s-a referit la lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății întrucât imobilul aparține Sanatoriului Balnear Mangalia.

Prin decizia Curții nr. 600 A din 12 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a fost respins apelul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

În raport de dispozițiile art. 132 alin. (2) pct. 3 și 4 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată nu a fost modificată, reclamantul solicitând măsuri reparatorii, în sensul restituirii suprafeței de 240 m.p., teren situat în partea de nord lângă blocul alimentar, teren aflat în detenția pârâtului.

Aflându-se în fața unor posibilități alternative de satisfacere a cererii reclamantului, soluționând-o pe fond, instanța poate îmbrățișa oricare din soluțiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

A mai reținut că, în virtutea dreptului său de plenitudine de jurisdicție, instanța judecătorească cenzurând decizia unității deținătoare, o poate anula, modifica, dispunând ea însăși, în mod direct restituirea imobilului preluat abuziv, în caz contrar s-ar încălca dreptul la un proces echitabil și s-ar aduce atingere art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Această interpretare a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 rezultă și din considerentele deciziei nr. XX din 13 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite în recurs în interesul legii.

Curtea a mai constatat că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001 și se dovedește nefondată critica referitoare la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății reiterând aceleași critici ca și în apel, respectiv excepția tardivității cererii de modificare a acțiunii introductive de instanță, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și lipsa calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 a reclamantului.

Examinând criticile de nelegalitate invocate de către pârâtul – recurent prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

La data de 27 septembrie 2001 reclamantul A.V.V. a notificat Primăria Municipiului Mangalia solicitând restituirea în echivalent a suprafeței de 714,75 m.p., care a format lotul din intravilanul Municipiului Mangalia, str. M.B.

La data de 16 februarie 2006 reclamantul A.V.V. formulează precizări la notificarea nr. 572/2001 în sensul că solicită în temeiul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, restituirea în natură a terenului în suprafață de 714,75 m.p., împreună cu construcția edificată pe acesta.

Prin decizia din 3 septembrie 2008 emisă de Ministerul Sănătății Publice – Cabinet Ministru a fost respinsă notificarea din 27 septembrie 2001 formulată de reclamantul A.V.

Urmare a expertizei tehnice efectuată în cauză a rezultat că suprafața de teren de 714,45 m.p., situată în Mangalia, str. M.B. nu poate fi restituită în natură, însă a constatat că există suprafața de 240 m.p. teren liber, posibil de restituit în natură.

În aceste condiții, reclamantul a solicitat acordare în compensare a suprafeței de teren de 240 m.p.

Față de prevederile art. 10 și 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cererea reclamantului nu poate fi considerată ca tardiv formulată.

Întrucât terenul se află în patrimoniul pârâtei și potrivit expertizei tehnice poate fi posibil de restituit ambele instanțe au apreciat just că o astfel de cerere nu poate fi considerată ca tardiv formulată.

Și critica privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului în prezenta cauză este nefondată, din moment ce acesta a emis decizia din 3 septembrie 2008 prin care a respins notificarea formulată de reclamant.

Nefondată este și critica referitoare la lipsa calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 reclamantului, întrucât cu actele aflate la dosarul cauzei și-a justificat calitatea de succesor al defunctului V.G.A., tatăl acestuia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății Publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII împotriva deciziei civile nr. 600 A din 12 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2011.