Moral damages claim under unconstitutional communist-era conviction statute: cassation appeal dismissed and lower court dismissal upheld

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 2540 din 8 octombrie 2010 Tribunalul Timiș, secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția inadmisibilității invocate de pârât, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Timiș și a obligat pârâtul la plata sumei de 4.500 euro - echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat tatălui acesteia, P.G. (Gr.).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul.

Prin decizia civilă nr. 845 din 4 mai 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul reclamantei, a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte hotărârea atacată și a respins în totalitate acțiunea.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, devenită obligatorie după expirarea termenului de 45 de zile de la publicarea în M. Of., că art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, care reprezintă temeiul juridic al acțiunii reclamantei, și-a încetat efectele juridice, că inexistența temeiului juridic atrage nelegalitatea acțiunii sub aspectul despăgubirilor morale și că nu se poate reține că reclamanta avea, anterior Deciziei Curții Constituționale, un bun în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului generată de aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, ci doar posibilitatea de a-l dobândi printr-o hotărâre judecătorească, pe care o putea pune în executare doar în momentul rămânerii definitive în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate și acordarea în totalitate a despăgubirilor. A invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului a invocat netemeinicia deciziei recurate, în sensul că daunele morale de 4.500 euro nu pot fi considerate suficiente pentru repararea prejudiciului suferit ca urmare a condamnării tatălui său, că această condamnare i-a afectat situația familială, profesională și socială. De aceea, apreciază că se justifică acordarea de daune morale într-un cuantum de 500.000 euro pentru suferințele îndurate în perioada comunistă.

Analizând recursul, în limitele criticilor invocate, ce pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru considerentele ce succed:

Mai întâi, Înalta Curte observă că în cauză nu sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă și-a întemeiat în mod generic recursul pe aceste dispoziții legale, fără a formula, în mod concret, critici ce pot fi încadrate în aceste motive de recurs, iar instanța nu a identificat în hotărârea atacată aspecte care să poată fi încadrate în textele menționate.

Criticile formulate de reclamantă urmează a fi analizate din perspectiva deciziei nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 789/7.11.2011.

Problema de drept care se pune în speță nu este deci cea a îndreptățirii reclamantei la acordarea daunelor morale în condițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, ci aceea dacă respectivul text de lege mai poate fi aplicat cauzei supusă soluționării, în condițiile în care a fost declarat neconstituțional, printr-un control a posteriori de constituționalitate, prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010, publicată în M. Of. al României nr. 761/15.11.2010.

Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale, dacă în acest interval Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile legii fundamentale, pe durata acestui termen respectivele dispoziții fiind suspendate de drept.

La alin. (4) al art. menționat se prevede că Deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.

În raport de această reglementare, constituțională și legală, s-a pus problema dacă declararea neconstituționalității unui text de lege prin Decizie a Curții Constituționale, care produce efecte pentru viitor și erga omnes, se aplică și acțiunilor în curs sau numai situației celor care nu au formulat încă o cerere în acest sens.

Se reține că această problemă de drept a fost dezlegată prin decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte în soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că s-a stabilit că Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale produce efecte juridice asupra proceselor în curs de judecată la data publicării acesteia în M. Of., cu excepția situației în care la această dată era deja pronunțată o hotărâre definitivă.

Cu alte cuvinte, urmare a Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional în M. Of.

Or, în speță, la data publicării în M. Of. nr. 761/15.11.2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010, nu se pronunțase în apel decizia atacată, cauza nefiind deci soluționată definitiv la data publicării respectivei decizii.

Nu se poate spune deci, că fiind promovată acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, aceasta ar presupune că efectele textului de lege să se întindă pe toată durata desfășurării procedurii judiciare, întrucât nu suntem în prezența unui act juridic convențional ale cărui efecte să fie guvernate după regula tempus regit actum.

Dimpotrivă, este vorba despre o situație juridică obiectivă și legală, în desfășurare, căreia îi este incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității, ivit înaintea definitivării sale.

Cum norma tranzitorie cuprinsă la art. 147 alin. (4) din Constituție este una imperativă de ordine publică, aplicarea ei generală și imediată nu poate fi tăgăduită, deoarece altfel ar însemna ca un act neconstituțional să continue să producă efecte juridice, ca și când nu ar fi apărut niciun element nou în ordinea juridică, ceea ce Constituția refuză în mod categoric.

Pe de altă parte, împrejurarea că Deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, dă expresie unui alt principiu constituțional, acela al neretroactivității, ceea ce înseamnă că nu se poate aduce atingere unor drepturi definitiv câștigate sau situațiilor juridice deja constituite.

În speță, nu există însă un drept definitiv câștigat, iar reclamanta nu era titularul unui bun susceptibil de protecție în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 1358/2010 nu exista o hotărâre definitivă, care să fi confirmat dreptul său.

Concluzionând, prin intervenția instanței de contencios constituțional, urmare sesizării acesteia cu o excepție de neconstituționalitate, s-a dat eficiență unui mecanism normal într-un stat democratic, realizându-se controlul a posteriori de constituționalitate.

De aceea, nu se poate susține că prin constatarea neconstituționalității textului de lege și lipsirea lui de efecte erga omnes și ex nunc ar fi afectat procesul echitabil, pentru că acesta nu se poate desfășura făcând abstracție de cadrul normativ legal constituțional, ale cărui limite au fost determinate în respectul preeminenței dreptului, al coerenței și al stabilității juridice.

Pentru toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei nr. 845 din 04 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.