Validity of revoking heir's expropriation compensation claim based on unstated lack of heir status under Law 10/2001

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj în data de 05 februarie 2010, cu nr. 841/117/2010, reclamanta M.I., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Cluj-Napoca și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea dispoziției Primarului Municipiului Cluj-Napoca din 05 ianuarie 2010 și pe cale de consecință, acordarea unor despăgubiri în favoarea reclamantei pentru imobilul demolat (casă și teren în suprafață de 1.310 m.p.), situat în Cluj-Napoca, strada I.M., înscris în CF nr. x Cluj-Napoca, nr. top. y; cu plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 35 din Legea nr. 7/1996, art. 274 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 358 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. 841/117/2010, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta M.I., în temeiul Legii nr. 10/2001, și în consecință:

A fost anulată în parte dispoziția din 05 ianuarie 2010, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, în ceea ce privește art. 2.

S-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru construcția demolată și terenul în suprafață de 1.310 m.p., situate în Municipiul Cluj-Napoca, strada I.M., înscris inițial în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. top. y.

S-a respins acțiunea față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a stabilit faptul că prin dispoziția din 28 noiembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca au fost acordate despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru construcția demolată și terenul în suprafață de 1.310 m.p. situate în Cluj-Napoca, strada I.M., în favoarea numitei M.I.

Ulterior, prin dispoziția din 05 ianuarie 2010, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus revocarea dispoziției din 28 noiembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca și a fost respinsă notificarea din 27 august 2001, înregistrată sub nr. CC din 03 aprilie 2003, formulată de numita M.I. pentru imobilul cu nr. top z, înscris în CF nr. x, situat în Municipiul Cluj-Napoca, strada I.M., cu motivarea că revendicatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prevăzute de lege, pentru imobilul revendicat, antecesorul revendicatoarei nefiind proprietarul acestuia.

Tribunalul a apreciat că soluția de revocare a dispoziției anterior emise este nelegală.

S-a reținut că dreptul reclamantei la despăgubiri pentru imobilul expropriat a fost stabilit corect prin dispoziția din 28 noiembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, iar soluția de respingere a notificării dispusă prin dispoziția din 05 ianuarie 2010 este nelegală. În cuprinsul acestei din urmă dispoziții s-a reținut ca temei al soluției de respingere o eroare materială strecurată în cuprinsul notificării, și anume faptul că imobilul revendicat are nr. top. z în loc de y.

Față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice acțiunea a fost respinsă ca fiind înaintată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, precedată de admiterea excepției în acest sens. La soluționarea excepției instanța a avut în vedere faptul că față de dispozițiile Legii nr. 247/2005, Ministerul Finanțelor Publice nu are nicio competență în procedura administrativă de acordare a despăgubirilor și nu are calitatea de reprezentant al Statului Român în justiție.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu consecința menținerii dispoziției din 05 ianuarie 2010, emisă de pârât ca fiind temeinică și legală.

Motivând apelul, pârâtul susține că în mod greșit prima instanță a considerat că dispoziția din 05 ianuarie 2010 a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale.

Verificând hotărârea atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin declarația de apel a pârâtului, cu respectarea dispozițiilor art. 295 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Curtea a apreciat că apelul este nefondat.

Procedându-se la identificarea imobilului teren în suprafață de 1.310 m.p., situat în momentul exproprierii pe strada I.M., prin raportul de expertiză tehnică efectuat de inginer expert C.D.M., s-a stabilit că acest imobil se identifică în cartea funciară parțial prin parcela cu nr. top y din CF nr. x Cluj, iar parțial prin parcela cu nr. top w, astfel:

- suprafața de 1.079 m.p. se identifică prin nr. top y și corespunde cotei de 300/986 părți, înscrisă în favoarea lui N.P.;

- suprafața de 231 m.p. se identifică cu o parte din nr. top w, dobândită extratabular de către antecesorii lui M.I.

Prin completarea la raportului de expertiză tehnică, expertul C.D.M. a precizat că în anul 1966, asupra imobilului identificat cu nr. top y, erau edificate două case familiale, una situată pe strada C., iar cealaltă situată pe strada I.M., parcela identificată cu nr. top z fiind amplasată la o distanță de aproximativ 2,4 km. de strada I.M.

Reclamanta fiind singurul moștenitor legal care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, iar dreptul antecesorului său fiind dovedit, aceasta este îndreptățită la a obține măsuri reparatorii în condițiile legii speciale, Legea nr. 10/2001.

Urmărind limitele dreptului de proprietate deținut de N.P. în momentul exproprierii, precum și situația actuală a terenului în suprafață de 1.310 m.p., construcția fiind demolată, în mod corect prima instanță a recunoscut în favoarea reclamantei dreptul la despăgubiri achitate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, printr-o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (4) și alin. (8) din Legea nr. 10/2001, republicată.

Astfel, prin decizia civilă nr. 39A din 21 ianuarie 2011 Curtea de Apel Cluj a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 39A din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj a declarat recurs Primarul Municipiului Cluj-Napoca care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

Se apreciază că în mod eronat instanța a pronunțat decizia civilă nr. 39/A/2011, motivat de faptul că dispoziția din 05 ianuarie 2010 a fost emisă de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca cu respectarea dispozițiilor legale, și anume art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Se constată că în speță sunt incidente prevederile dispozițiilor Legii nr. 36/1995 potrivit cărora dovada calității de moștenitor se face cu certificat de moștenitor.

În lipsa unui certificat de moștenitor sau a unei sentințe judecătorești care să ateste atât dezbaterea succesiunii a succesiunii după proprietarul tabular, cât și transmiterea patrimoniului acestuia către revendicatoare, calitatea de moștenitoare a notificatoarei nu este dovedită.

Se susține că, întrucât notificatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în conformitate cu dispozițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziția din 05 ianuarie 2010 a fost emisă de către Primarul Municipiului Cluj-Napoca în mod corect și legal.

Reclamanta nu a înțeles să completeze dosarul în termenul legal, cu actele solicitate care să-i dovedească calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de despăgubiri în condițiile art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce privește calitatea de persoană îndreptățită a notificatoarei, precum și dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Susținerile formulate de recurentul-pârât Primarul Municipiului Cluj Napoca nu pot fi primite.

Prin art. 3 din Legea nr. 10/2001 se definește noțiunea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, iar reclamanta a făcut dovada că este moștenitor legal al coproprietarului tabular N.P., de la care Statul Român a preluat prin expropriere, în anul 1978, imobilul casă și teren în suprafață de 1.310 m.p., situat în Cluj-Napoca, strada I.M., identificat în CF nr. x Cluj, nr. topografic y. Calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent a fost în mod just reținută de instanța de fond și de apel.

De altfel, și dispozițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 au fost în mod just interpretate și aplicate de instanța de apel, notificarea a fost formulată de reclamanta M.I., în calitate de moștenitor legal al defunctului autor, calitate pe care a dovedit-o cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, și anume certificat de moștenitor nr. RR/2004; plan CF din 1970 anexe la Decretul de expropriere nr. 427/1978 și art. 9 din 1954.

Criticile recurentului-pârât Primarul Municipiului Cluj privind aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevăd obligativitatea depunerii actelor doveditoare ale dreptului de proprietate precum și în cazul moștenitorilor, a celor care atestă această calitate, de către notificator, obligație executată de reclamanta notificatoare.

Pentru aceste considerente, decizia recurată este legală, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ. recursul pârâtului va fi respins.

Și cererea formulată de reclamanta M.I. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 274 C. proc. civ. prevăd posibilitatea acordării cheltuielilor de judecată pentru partea care a câștigat procesul, de la acea parte care este în culpă procesuală. Aceste cheltuieli se acordă însă numai în măsura în care au fost dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În speță, cheltuielile de judecată solicitate nu pot fi acordate deoarece acea chitanță înaintată prin fax la data de 03 mai 2012 nu poate constitui o dovadă certă a plății onorariului de apărător, acel înscris fiind ilizibil, atât în privința numelui apărătorului părții, cât și a altor date înscrise.

Pentru aceste considerente, se va respinge cererea reclamantei M.I. de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 39 A din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de reclamanta M.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2012.