Negative conflict of competence inaction: lack of reciprocal declinations in reverse execution of compulsory enforcement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pending negative conflict of competence, declaring that no such conflict existed because the condition of reciprocal declination was not met. The dispute arose from an action for the restoration of the situation prior to a compulsory enforcement execution and the return of specific monetary sums, which was initially filed before the Iași Tribunal. The Tribunal declined material competence in favor of the Iași Court, a decision upheld on appeal, leading the Iași Court to subsequently decline territorial competence in favor of the Bucharest Sector 1 Court. That court then declined material competence back to the Iași Labor Litigation Section, creating a circular referral. The Court held that a negative conflict of competence under Article 20(2) of the Code of Civil Procedure requires reciprocal declinations of competence among competent jurisdictions; since the final receiving court had not previously asserted its own competence, the declinations were not reciprocal, and the procedural incident was resolved by confirming the inexistence of the conflict.
Legislator headnote
AI generatedart. 373 alin. (2) C. proc. civ, art. 3733 alin. (2) C. proc. civ, art. 4042 alin. (3) C. proc. civ, art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ, art. 21 C. proc. civ, art. 20 alin. (2) C. proc. civ; Negative conflict of competence inaction: lack of reciprocal declinations in reverse execution of compulsory enforcement: Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, secția litigii de muncă, reținând incidența art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 284 alin. (1) C. muncii și la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 767/99/2010, reclamanta SC O.P. SA l-a chemat în judecată pe pârâtul G.I. solicitând restabilirea situației anterioare executării silite realizate în dosarul de executare nr. 767/2008 și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.724 RON actualizată la data plății.
Tribunalul Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 766 din 07 aprilie 2010, reținând că obiectul acțiunii îl constituie întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării silite efectuată de pârât în baza titlului executoriu care a fost desființat, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, care a fost respins de Curtea de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 265 din 28 mai 2010. Conform acestei hotărâri, în materia executării silite, ce include și acțiunile ce au ca obiect „întoarcerea executării” oricare ar fi sediul materiei în care s-a emis titlul executoriu desființat – civil, comercial, ori conflicte de drepturi - ca în prezenta cauză, judecătoria, ca instanță de executare, are plenitudine de jurisdicție, astfel că Tribunalul a stabilit corect competența judecătoriei, ca instanță de executare, fiind incident art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, apreciind că cererea de întoarcere a executării silite este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului, fiindu-i aplicabile dispozițiile referitoare la executare, respectiv contestație la executare, instituție cadru, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care este privită în doctrină și jurisprudență ca o contestație specială la executare, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 12364 din 20 septembrie 2010”.
Făcând aplicarea art. 3733 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, instanța a stabilit competența de soluționare a litigiului în favoarea acesteia.
Judecând recursul declarat împotriva acestei sentințe, Tribunalul Iași, secția civilă, a reținut corecta judecată a instanței de fond și, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1), raportat la art. 4042 alin. (3) și art. 373 alin. (2) C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat, prin decizia civilă nr. 440 din 11 februarie 2011.
Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, secția litigii de muncă, reținând incidența art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 284 alin. (1) C. muncii și la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Tribunalul Iași, secția I civilă, a suspendat judecata cauzei în baza art. 21 C. proc. civ. și a constatat ivit conflictul negativ de competență conform art. 20 alin. (2) C. proc. civ., trimițând dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Examinând incidentul procedural privitor la competență, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 C. proc. civ., „Există conflict de competență: când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece aceeași pricină [alin. (1)]; când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină [alin. (2)]”.
Conflictele de competență apar atunci când două sau mai multe instanțe judecătorești ori alte organe cu activitate jurisdicțională se declară deopotrivă competente să judece un litigiu (conflict pozitiv de competență) sau, dimpotrivă, se consideră necompetente și își declină reciproc competența (conflict negativ de competență).
Pentru a exista conflict negativ de competență, se cer a fi îndeplinite mai multe condiții: instanța sau organul cu activitate jurisdicțională au fost sesizate cu judecata unui litigiu; jurisdicțiile s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile; declinările de competență să fie reciproce, pentru că numai astfel are loc o întrerupere a cursului judecății și cel puțin una dintre jurisdicții să fie competentă să soluționeze pricina.
Nu există conflict de competență în situația în care declinările de competență între instanțe nu au caracter reciproc, ca atunci când prima instanță sesizată își declină competența în favoarea unei a doua instanțe și aceasta, la rândul său, își declină competența în favoarea unei a treia instanțe, care, însă, nu se pronunțase în niciun fel asupra competenței sale.
Prima instanță sesizată a fost Tribunalul Iași, care a declinat competența în favoarea Judecătoriei Iași, iar Curtea de Apel Iași a soluționat recursul respingându-l ca nefondat, astfel că Judecătoriei Iași îi revenea competența de a soluționa litigiul.
Judecătoria Iași a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, iar aceasta din urmă instanță a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași, care nu s-a pronunțat asupra competenței sale, astfel că nefiind îndeplinită condiția ca declinările de competență să fie reciproce, nu se poate vorbi de un conflict negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.
Așadar, nefiind îndeplinită condiția ca declinările de competență să fie reciproce, nu se poate vorbi de un conflict negativ de competență, în condițiile art. 20 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată inexistența conflictului de competență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.