Competence to hear complaint against non-initiation of criminal proceedings for theft of documents and negligence in office

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. 1. Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Oradea sub nr. 1361/35/2009 din 27 noiembrie 2009, petentul S.F. a solicitat desființarea Rezoluției nr. 532/P/2009 din 29 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că soluția dată este netemeinică și nelegală, solicitând instanței casarea în întregime a măsurii de neîncepere a urmăririi penale, "născocită potrivit principiului familiarismului, facilitismului, nepotismului și al solidarității profesionale" și retrimiterea cauzei către organul legal competent, nerecuzat, în scopul continuării cercetării penale, identificării practice a personalităților vinovate pentru săvârșirea faptelor sesizate, legal probate. Ca persoană vătămată a solicitat o despăgubire pecuniară și nepatrimonială totală netă de 100.000 RON.

2. Prin Sentința penală nr. 36/PI din 11 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondată plângerea petentului S.F. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 29 octombrie 2009 și 23 noiembrie 2009, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea depusă la data de 26 martie 2008, partea vătămată S.F. a formulat plângere penală față de A.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de sustragere de înscrisuri, prev. și ped. de art. 242 C. pen. și neglijență în serviciu, prev. și ped. de art. 249 alin. (1) C. pen., constând în aceea că s-ar fi sustras o cerere de recuzare anexată plângerii penale pe care a depus-o la 20 februarie 2008 la Curtea de Apel Oradea.

Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din 29 octombrie 2009, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind pe A.N., față de care s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de sustragere de înscrisuri, prev. și ped. de art. 242 C. pen. și neglijență în serviciu, prev. și ped. de art. 249 alin. (1) C. pen., reținându-se în esență că din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că, la Dosarul nr. 3768/111/CA/2007 al Curții de Apel Oradea, se află depusă ca anexă la plângerea penală cererea de recuzare despre care partea vătămată susține că a fost sustrasă, astfel că faptele penale reclamate de către S.F. nu se confirmă, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Prin rezoluția din 23 noiembrie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului S.F., împotriva soluției dată în Dosarul nr. 532/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin prisma proprie analize a actelor premergătoare efectuate în cauză, instanța de fond a reținut că la Dosarul nr. 3768/111/CA/2007 al Curții de Apel Oradea se află depusă, ca anexă la plângerea penală, cererea de recuzare despre care partea vătămată susține că a fost sustrasă, astfel că soluția procurorului este legală și, pe cale de consecință, plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., este nefondată.

B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea acesteia.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acest acesta este întemeiat, dar pentru alte motive decât cele invocate.

Instanța de fond, în baza actelor aflate la dosarul cauzei, a apreciat că plângerea adresată judecătorului este nefondată, fără a se preocupa de determinarea competenței de soluționare a plângerii întemeiate de dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. Potrivit acestui text de lege, "după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță".

Examinând și dispozițiile art. 281 C. proc. pen., ÎNALTA CURTE constată, pe de o parte, că infracțiunile de sustragere de înscrisuri, prev. și ped. de art. 242 C. pen. și neglijență în serviciu, prev. și ped. de art. 249 alin. (1) C. pen., descrise în plângerea penală formulată de petent, nu fac parte dintre cele limitativ date de lege în competența materială a curților de apel iar, pe de altă parte, nu s-a stabilit în cauză că autor al presupusei fapte este vreun magistrat al Curții de Apel Oradea, pe rolul căreia s-a aflat Dosarul nr. 3768/111/CA/2007 - din care se reclamă sustragerea cererii de recuzare, ipoteză în care competența de soluționare a cauzei ar fi aparținut Înaltei Curți de Casație și Justiție și ar fi fost atrasă de calitatea persoanei.

Cum nici infracțiunile reclamate a fi săvârșite și nici calitatea persoanelor nu atrag o altă competență decât cea generală, Înalta Curte constată că, în mod greșit, Curtea de Apel Oradea a soluționat în primă instanță plângerea întemeiată de dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., astfel că, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) teza ultimă C. proc. pen., va admite recursul, va casa sentința penală recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Oradea.

În baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționarul S.F. împotriva Sentinței penale nr. 36/PI din 11 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Oradea.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.