Validity of asset partition protocols following state enterprise dissolution and recovery of external debts
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' decisions and leaving the defendant's position prevailing. The case involved a civil dispute where a plaintiff company sought the absolute nullity of specific clauses in asset partition protocols and minutes, alleging irregularities in the succession of active and passive assets (including debts from external partners) following the 1994 dissolution of a state-owned enterprise. The court determined that the plaintiff had lawfully assumed the assets and liabilities based on the existing protocols and had already initiated valid legal proceedings to recover the external debts via international commercial arbitration, thus negating any fault on the part of the defendant or grounds for nullity of the asset distribution acts. The decisive legal basis is the application of civil procedure rules regarding the cassation appeal, specifically concluding that the arguments did not meet the conditions for annulment under the relevant procedural articles, as the asset transfer and debt recovery mechanisms were valid and executed.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Validity of asset partition protocols following state enterprise dissolution and recovery of external debts: Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în condițiile art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 august 2000, reclamanta S.C. F. S.A. Suceava a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. S.A. Piatra Neamț pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a pct. 5 din protocolul încheiat la 30 mai 1004 cât și minuta din 27 februarie 1997 capitolul precizări pct. 3, 4 și 5 din protocolul nr. 1648 din 7 martie 1998, privind urmărirea și încasarea sumei de 186.805 USD de la firma M. Irlanda și S. Atena.
Tribunalul Neamț, prin sentința civilă nr. 1357 din 24 octombrie 2000, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Prin decizia nr. 188 din 29 martie 2001, Curtea de Apel Bacău a respins apelul reclamantei.
În contra acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată, întrucât greșit trebuia reținut că este vorba de desființarea R.A. E. Suceava și de predarea patrimoniului divizat la cele 5 societăți comerciale înființate, între care și reclamanta.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate în condițiile art. 304 C. proc. civ.
Este necontestat că, până la desființarea R.A. E. Suceava, prin H.G. nr. 15 din 11 ianuarie 1994, reclamanta și pârâta care erau sucursale ale regiei autonome, unități fără personalitate juridică, au preluat fracțiunea de patrimoniu cuvenită potrivit protocoalelor și minutei de predare primire.
Ca urmare, pe baza protocolului și bilanțului reclamanta a preluat activul și pasivul, incluzând și debitele ce trebuiau recuperate de la parteneri externi pentru livrările de cherestea.
Cum reclamanta a făcut demersurile legale pentru recuperarea debitelor de la parteneri externi, fiind în posesia unui titlu executor, pe calea Arbitrajului Comercial Internațional, prin obligarea acestora la plata sumelor datorate, nu se poate reține culpa pârâtei în recuperarea debitelor, și nici motive de nulitate a actelor prin care s-a dispus repartizarea și atribuirea părților de activ și pasiv preluate.
În consecință recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. F. S.A. Suceava împotriva deciziei nr. 188 din 29 martie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.