Eviction of commercial tenant with valid cession contract; restitution of rent collected without legal title
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s decision that dismissed the claim for eviction and ordered the restitution of unearned rent. The dispute arose from a commercial lease agreement, where the owner of a retail space sought evict the tenant and, in a reconventional claim, the tenant sought the return of rent paid to the owner starting August 1994, arguing the owner lacked a legal basis to hold the premises. The Court held that the tenant legally held the space under a cession contract confirmed by the actual owner, meaning the appellant lacked a legal title or standing to collect rent; consequently, the tenant’s claim for restitution was legally justified, and the appellant was ordered to pay the court costs for the cassation instance, subject to a separate action for recovery due to missing proof of attorney fee payment in the file. The decisive legal basis involved the requirement of a legal title for collecting rent and the procedural provisions under Articles 274 and 304 of the Civil Procedure Code regarding the admissibility of appeals and the allocation of judicial expenses.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Eviction of commercial tenant with valid cession contract; restitution of rent collected without legal title: Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 iulie 1997, reclamanta S.C. D. S.A. București a chemat în judecată pe pârâta S.C. A.P.C. SRL București, solicitând ca pe calea unei ordonanțe președințiale să se dispună evacuarea acesteia din spațiul comercial “depozit alimente” situat în București.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâta s-a solicitat restituirea chiriei încasate de reclamantă începând cu data de 16 august 1994.
Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 5452 din 25 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial, cu cheltuieli de judecată, respingând cererea reconvențională a pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 258 din 22 februarie 2001, Curtea de Apel București, secția comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul că, a respins acțiunea reclamantei privind evacuarea, a admis cererea reconvențională a pârâtei și a obligat pe reclamantă la plata sumei de 53.600.000 lei chirie încasată fără just titlu în perioada 16 august 1994 - 30 mai 1997, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale a pârâtei, întrucât aceasta nu are un titlu legal pentru pretențiile sale privind spațiul comercial în litigiu.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului în raport de susținerile pe care reclamanta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speță, trebuie reținut că pârâta deține cu forme legale spațiul în litigiu, în temeiul contractului de cesiune nr. 7702/1994 înscris în registrul de transcripțiuni privind suprafața de 749,74 mp, încheiat cu proprietara acestuia Arhiepiscopia București (care a cumpărat spațiul în 1994 în baza acordului F.P.S. din martie 1994 și al F.P.P. IV Muntenia), așa cum corect s-a constatat și prin decizia atacată.
Astfel că, pârâta deținând spațiul în temeiul unui contract de concesiune legal, confirmat de proprietara actuală a spațiului, corect instanța a respins acțiunea reclamantei pentru evacuarea pârâtei.
În consecință, cum reclamanta nu are un titlu legal, asupra spațiului în litigiu, și deci nici calitate procesuală, nu este îndreptățită a încasa nici chiria începând cu 16 august 1994.
Astfel că, admițând cererea reconvențională a pârâtei corect, instanța a obligat pe reclamantă să restituie chiria încasată fără titlu.
Față de cele de mai sus recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.
Având în vedere această soluție, pârâta, fiind îndreptățită potrivit art. 274 C. proc. civ. la cheltuieli de judecată în recurs, are acțiune separată în recuperarea acestora în lipsa de la dosar a dovezii de plată a onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. D. S.A. București împotriva deciziei nr. 258 din 22 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2003.