Admissibility of pre-investigation intercepts in criminal proceedings and validity of consent obtained through abuse of authority in minor trafficking

Asupra recursurilor penale de față constată:

Prin Sentința penală nr. 217/P din 06 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în Dosarul nr. 2861/111/2008, a fost soluționată acțiunea penală privind pe inculpații L.P.R., T.M. și F.R.M., după cum urmează:

I. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.P.R. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea faptei de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul și la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 888/2006 a Judecătoriei Oradea și executarea acesteia pe lângă fiecare din pedepsele aplicate în cauză.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele rezultante, urmând ca în final inculpatul L.P.R. să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., conform art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv, de la 14 mai 2008 la zi.

II. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata T.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea faptei de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata și la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 864 C. pen. raportat la art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 650/2007 a Judecătoriei Oradea și executarea acesteia pe lângă fiecare din pedepsele aplicată în cauză.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele rezultante, urmând ca în final inculpata T.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., conform art. 71 C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatei și dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv, de la 14 mai 2008 la zi.

III. În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnată inculpata F.R.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea faptei de asociere în vederea comiterii de infracțiuni.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. a fost condamnată inculpata și la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei F.R.M., urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Ca pedeapsă accesorie, a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., conform art. 71 C. pen.

În baza art. 861 alin. (2) C. pen. și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

S-a stabilit ca pe durata termenului de încercare a executării pedepsei, inculpata să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatei.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor 864 C. pen. a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței dispusă față de inculpată prin Decizia penală nr. 37/R din 30 ianuarie 2009 a Curții de Apel Oradea.

În temeiul art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestului preventiv, de la 14 mai 2008 la 30 ianuarie 2009.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de partea vătămată G.D.B.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. cu referire la art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpata T.M. a sumei de 360 RON.

Au fost obligați inculpații L.P.R., T.M. și F.R.M. la plata sumei de câte 2.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

I. Intre inculpații în cauză existau relații apropiate, L.P.R. fiind concubinul inculpatei F.R.M. și fiul coinculpatei T.M.

Inculpații în cauză locuiau împreună într-o garsonieră închiriată situată în orașul Oradea, str. D.G., județ Bihor și nu prestau nicio activitate care să le asigure obținerea de venituri licite în vederea întreținerii proprii.

În aceste circumstanțe, în cursul anului 2007, inculpații s-au constituit într-o grupare infracțională, având ca scop înlesnirea și tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției.

Pe baza probelor administrate în cauză s-a stabilit că inculpatul L.P.R. ocupase poziția de lider în cadrul grupării infracționale, coordonând activitatea desfășurată de celelalte 2 inculpate și hotărând în toate problemele importante ce vizau în mod direct situația victimele exploatării sexuale.

Inculpata T.M. îndeplinise în principal rolul de a asigura plasarea și supravegherea prostituatelor și de a încasa sumele de bani obținute din prestarea serviciilor sexuale, uneori direct de la client, inculpata însăși oferind la rândul ei servicii sexuale contra cost.

Referitor la inculpata F.R.M., s-a stabilit că atribuțiile acesteia au constat în plasarea prostituatelor și colectarea banilor, precum și în ajutorul dat inculpatului L.ș în vederea racolării minorei G.D.B. ca prostituată.

De asemenea, s-a reținut că această inculpată se ocupase de repartizarea banilor proveniți din prostituție, asigurând menajul zilnic și plata datoriilor către terți.

Cu privire la aceeași inculpată, s-a reținut că era cunoscută ca prostituată, fiind sancționată contravențional de mai multe ori pentru practicarea prostituției, în perioada 28 aprilie 2007 - 02 iulie 2007, conform proceselor-verbale întocmite de Jandarmeria Bihor.

II. Referitor la activitatea concret desfășurată de inculpați în realizarea scopului pentru care a avut loc asocierea infracțională, a rezultat că prima victimă a exploatării sexuale a fost martora M.J.K.

Respectiva martoră era cunoscută ca prostituată și a locuit în casa inculpatei T.M.

Racolarea clienților interesați de obținerea serviciilor sexuale avea loc, de regulă, pe linia de centură a orașului Oradea.

Relațiile sexuale se consumau în imediata apropiere a locului unde avea loc acostarea martorei de către clienți sau la hotel ori domiciliul clientului, la cerere.

În asemenea cazuri, deplasarea martorei nu se făcea decât cu acordul inculpatei T.M. care era anunțată în prealabil în acest sens și informată cu privire la locul exact unde urma să se efectueze deplasarea.

Tarifele practicate de M.J.K. erau de 30 RON sex oral, 50 RON sex normal și 100 RON/oră hotel sau domiciliu.

Sumele de bani astfel obținute erau încasate/predate inculpatei T.M., iar parte din acestea reveneau și inculpaților L.P.R. și F.R.M.

În noaptea de 13/14 mai 2008, martora M.J.K. a fost depistată de organele poliției judiciare din cadrul B.C.C.O. Oradea, având asupra sa suma de 30 euro și 30 RON, bani proveniți din practicarea de raporturi sexuale cu doi clienți.

III. O altă victimă a exploatării sexuale a fost partea vătămată G.D.B., minoră în vârstă de 16 ani la data săvârșirii faptelor.

A rezultat că, în perioada noiembrie 2007 - 13 ianuarie 2008, inculpații L.P.R. și F.R.M. au asigurat găzduire părții vătămate și, prin abuz de autoritate, au obligat-o să practice prostituția în municipiul Oradea.

Partea vătămată provenea dintr-o familie dezorganizată, lipsită de supraveghere din partea părinților, fiecare implicați într-o relație de concubinaj după desfacerea căsătoriei.

În cursul lunii noiembrie 2007, partea vătămată, mama sa și concubinul acesteia din urmă, au venit să locuiască în imobilul inculpatului L.

Pe fondul unor neînțelegeri ulterioare, mama părții vătămate și concubinul acesteia au părăsit locuința inculpatului; partea vătămată a rămas în respectiva locuință, cu acceptul mamei sale, fiind practic lăsată în grija inculpatului.

Profitând de situația dificilă în care se afla partea vătămată, lipsită de orice mijloace de întreținere și abandonată de mama sa, prin abuz de autoritate, inculpatul și concubina acestuia, i-au cerut să practice prostituția în vederea obținerii de venituri.

Sub presiunea atitudinii amenințătoare și a violențelor fizice anterior exercitate de inculpat asupra părții vătămate, aceasta din urmă a acceptat să practice prostituția, în condițiile stabilite de inculpați.

Partea vătămată a practicat prostituția în același loc în care își desfășura activitatea și martora M.J.K., pentru aceleași tarife și cu aceleași restricții, în caz de deplasare la hotel sau domiciliul clientului.

Activitatea desfășurată era permanent supravegheată de inculpata T.M. care asigura deplasarea părții vătămate și a martorei M.J.K. la locul de practicare a prostituției - pe linia de centură a orașului - și acasă cu autoturismul condus de M.O. sau alți șoferi de taxi.

Tot inculpata T.M. era cea care încasa sumele de bani obținute din practicarea prostituției, iar în unele situații stabilea programul de desfășurare a activităților privind pe partea vătămată și cealaltă martoră, la cererea clienților interesați.

În perioada 19 decembrie 2007 - 13 ianuarie 2008, minora a fost sancționată contravențional de mai multe ori pentru practicarea prostituției, iar în noaptea de 03 decembrie 2007 a fost prinsă în flagrant întreținând raporturi sexuale cu minorul H.I.Ș.

Pe baza situației de fapt reținute, prima instanță a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional, proxenetism și trafic de minori în încadrarea dată prin rechizitoriu, corespunzător actelor comise și gradului de contribuție la desfășurarea activității ilicite.

Sub acest aspect, au fost înlăturate cererile de achitare formulate de inculpați care au solicitat să se constate că faptele imputate nu există în materialitatea lor ori nu îndeplinesc conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care a avut loc sesizarea instanței, nefiind realizată latura obiectivă a respectivelor infracțiuni.

S-a reținut de către instanță că inculpații au negat comiterea faptelor, fiecare prezentând propria versiune în susținerea nevinovăției, apărările formulate fiind însă contradictorii și, deopotrivă, combătute de probatoriul cauzei.

S-a reținut astfel că inculpatul L.P.R. a arătat că nu avea cunoștință despre activitatea martorei M.J.K. și a părții vătămate G.D.B.

Inculpatul a recunoscut însă că fiind anunțat de concubina sa, inculpata F.R.M., a luat legătura cu un avocat pentru rezolvarea unor probleme juridice pe care martora M.J.K. le avusese cu organele de poliție.

Referitor la partea vătămată G.D.B., inculpatul a susținut că o cunoscuse la o petrecere, organizată de martorul B.L.F., soțul surorii părții vătămate. La scurt timp, martora G.M. - mama părții vătămate, i-ar fi cerut să o găzduiască împreună cu concubinul său și partea vătămată. Ca urmare, persoanele în cauză au locuit în domiciliul inculpatului aproximativ o lună, după care martora G.M. și concubinul acesteia au plecat, partea vătămată locuind în continuare în imobil și plătind o chirie lunară de 500.000 ROL vechi.

Inculpatul a declarat că nu cunoștea sursele de întreținere ale părții vătămate, iar după ce aceasta a fost internată în centru de minori s-a dus să o vadă, sfătuind-o totodată pe martora G.M. să ceară ca minorei să i se permită plecarea din centru.

S-a reținut de către instanță că, în contextul susținerilor formulate, inculpatul nu oferise nicio explicație rezonabilă pentru ajutorul dat martorei G.M. și interesul de a obține ieșirea părții vătămate din centru de minori.

La rândul său, inculpata T.M. a contestat orice implicare în comiterea faptelor, susținând că martora și partea vătămată practicau prostituția pe cont propriu și că le cunoștea în virtutea faptului că și ea practica prostituția în același loc.

Inculpata a declarat că partea vătămată locuia în chirie la fiul său, unde fusese abandonată de părinții acesteia, persoane fără locuință și consumatori de alcool.

Inculpata a susținut că nu supraveghease activitatea martorei ori a părții vătămate și nici nu încasase sumele de bani obținute de acestea din practicarea prostituției.

De asemenea, a menționat că nu exercitase acte de constrângere asupra celor două persoane și nici alte acte de autoritate.

Cu referire la acest ultim aspect, inculpata a declarat că martora și partea vătămată obișnuiau să o anunțe dacă plecau cu un client, dar nu pentru a-și cere permisiunea, ci pentru a se proteja și nu a rămâne singure pe traseu.

Aceeași poziție de nerecunoaștere a fost adoptată și de inculpata F.R.M. care a declarat că o cunoștea pe partea vătămată ca prostituată, aceasta desfășurându-și activitatea împreună cu coinculpata T.M.

Inculpata a menționat că partea vătămată locuise cu ea și inculpatul L. o perioadă de timp, plătind o chirie lunară de 500.000 ROL vechi.

Conform declarației formulate, respectiva chirie ar fi fost achitată de mama minorei.

Inculpata a negat primirea oricărei sume de bani de la partea vătămată.

Apreciind asupra susținerilor formulate în apărare, prima instanță a constatat că declarațiile de nevinovăție ale inculpaților erau combătute de celelalte probe administrate în proces, interpretarea coroborată a întregului probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în cursul judecății, cu referire specială la declarațiile părții vătămate, ale martorilor audiați în cauză și conținutul convorbirilor telefonice interceptate și procesele-verbale de supraveghere operativă efectuate în teren de organele poliției judiciare, confirmând activitatea infracțională desfășurată de inculpați, în împrejurările descrise în expozeul situației de fapt.

S-a reținut că declarațiile incriminatoare ale părții vătămate G.D.B. formulate la adresa inculpaților erau confirmate de declarațiile martorilor S.G., G.M., M.I.O. și P.T.L.

Conform relatărilor efectuate, minora partea vătămată avusese o relație amoroasă cu inculpatul L.P.R., în vara anului 2007.

Cei doi s-au cunoscut prin intermediul martorului B.L.F., soțul surorii părții vătămate.

În cursul lunii noiembrie 2007, partea vătămată, mama acesteia și concubinul ei s-au mutat în locuința inculpatului, în urma neînțelegerilor avute cu S.G., persoană care le oferise găzduire în camera pe care el însuși o ocupa cu chirie în orașul Oradea.

Familia părții vătămate a rămas în locuința inculpatului circa 2 săptămâni, după care mama părții vătămate și concubinul acesteia au plecat din imobil.

Minora a continuat să locuiască în imobilul inculpatului împreună cu concubina și mama acestuia.

Partea vătămată a declarat că pe perioada șederii în locuința inculpatului a fost lovită de acesta și că asemenea violențe ar fi fost exercitate împotriva sa și în timpul relației cu inculpatul.

De asemenea, partea vătămată a declarat că concubina inculpatului, F.R.M., a fost cea care i-a propus să se prostitueze, propunere exprimată în prezența inculpatului L.; în respectiva ocazie, inculpatul a intervenit amenințător în discuție și, întrucât se temea de inculpat, având în vedere actele de violență anterior exercitate asupra sa, partea vătămată a acceptat să practice prostituția.

Cu privire la contribuția inculpatei T.M., partea vătămată a declarat că aceasta era cea care o supraveghea în afara locuinței și tot ea încasa, de regulă, și sumele de bani obținute din practicarea prostituției, inclusiv cele cuvenite martorei M.J.K.

Partea vătămată a menționat prezența permanentă a inculpatei T.M. la locul unde avea loc racolarea clienților, indicând în acest sens linia de centură a orașului.

De asemenea, relatările părții vătămate au vizat și tarifele percepute de la persoanele interesate și condițiile concrete în care se desfășura activitatea, rezultând că deplasarea la locul de racolare a clienților se făcea în fiecare seară cu autoturismul taxi, condus de martorul M.O., prietenul inculpatei T.M. Pe perioada prestării serviciilor sexuale, inculpata aștepta în mașină și încasa banii percepuți de la clienți, iar în ipoteza în care se dorea ca actul sexual să se desfășoare la hotel sau domiciliul clientului era necesar acordul acesteia.

Activitatea se desfășura în fiecare noapte, începând cu orele 20 - 21,00 și continua până la orele 6 - 7,00 dimineața.

Declarațiile părții vătămate au fost formulate și sub aspectul activității desfășurate de inculpata F.R.M., rezultând că și aceasta se implicase în supravegherea părții vătămate și a martorei M.J.K., încasând când era cazul și sumele de bani plătite de clienți.

Aceeași inculpată își exprima acordul pentru deplasarea părții vătămate în alte locuri pentru întreținerea de relații sexuale, la cererea clienților.

Partea vătămată a formulat și alte precizări importante în legătură cu contribuția inculpaților la practicarea prostituției de către martora M.J.K.

Pe lângă cele deja arătate, s-a menționat că inculpata T.M. ținea legătura cu diverși clienți ai martorei, stabilind programul acesteia și sumele de bani ce urmau a fi plătite în schimbul serviciilor sexuale, iar inculpatul L.P.R. angajase un avocat pentru cazul în care apăreau probleme juridice.

Declarațiile părții vătămate au fost apreciate de instanță ca deosebit de relevante în stabilirea faptelor cauzei și edificatoare în ceea ce privește rolul îndeplinit de fiecare inculpat în cadrul grupării infracționale.

Pe de altă parte, s-a constatat că declarațiile părții vătămate se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, aspectele relatate fiind concordante cu cele rezultate din declarațiile martorilor audiați și conținutul proceselor-verbale întocmite de organele de poliție și convorbirile telefonice interceptate.

Astfel, s-a reținut că martorul S.G. care asigurase găzduire părții vătămate anterior mutării în domiciliul inculpatului, confirmase, prin declarația formulată, că inculpatul L.P.R. asigurase protecție părții vătămate, fiind informat despre orice incident în care era implicată partea vătămată.

De asemenea, mama părții vătămate a relatat împrejurările în care a ajuns în locuința inculpatului și, deși nu a oferit o explicație pentru dezinteresul manifestat față de soarta minorei, a recunoscut implicit că o abandonase, partea vătămată aflându-se sub autoritatea inculpatului. A menționat că nu a contribuit la întreținerea părții vătămate, fiind infirmată astfel susținerea inculpatei F.R.M. privind plata chiriei de către mama minorei.

Tot astfel, martorul M.I.O. a confirmat susținerile părții vătămate referitoare la faptul că era transportată de inculpata T.M. la locul de racolare a clienților și că era găzduită în locuința inculpaților L.P.R. și F.R.M.

Realitatea susținerilor părții vătămate a fost confirmată și de martorul P.T.L., beneficiar al serviciilor sexuale prestate de minoră, care în declarațiile date a arătat că inculpata T.M. încasase banii plătiți în schimbul raporturilor sexuale avute cu partea vătămată.

Conform declarației formulate, inculpata primise banii de la minoră în timp ce se afla pe scaunul din dreapta față al unui autoturism de culoare albastră.

Cercetările efectuate au stabilit că autoturismul sus-menționat aparținea martorului M.I.O., prieten al inculpatei T.M.

S-a reținut de către instanță că modalitatea de predare a banilor către inculpată era similară cu cea folosită și de martora M.J.K., în cazul operațiunii supravegheate din noaptea din 26 martie 2008, orele 03,20, conform înregistrării video efectuate în cauză.

Că inculpata T.M. încasase banii rezultați din practicarea prostituției a fost reținută și în raport de declarațiile martorei R.C., persoană care, deși a încercat să minimalizeze implicarea inculpatei, prin relatările efectuate a confirmat implicit că aceasta era cea care colecta banii primiți de la clienți de partea vătămată și martora M.J.K.

S-a mai reținut de prima instanță că declarațiile părții vătămate erau corespunzătoare adevărului și în ceea ce privește relatările efectuate în legătură cu activitatea martorei M.J.K. și implicarea inculpaților în scopul obținerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către această persoană.

Deși martora în discuție nu a formulat declarațiile incriminatoare la adresa inculpaților, instanța a constatat că implicarea și contribuția inculpaților în modalitatea reținută în cadrul situației de fapt prezentate rezulta nu numai din declarațiile părții vătămate, ci și din convorbirile telefonice interceptate și declarațiile celorlalți martori audiați în cauză.

Au fost menționate în acest sens înregistrările convorbirilor telefonice efectuate între inculpați, precum și dintre inculpați și alte persoane, în special cele purtate în intervalul 14 martie 2008 -15 martie 2008, 4 aprilie 2008 - 6 aprilie 2008, 11 aprilie 2008 - 12 aprilie 2008 și cele din 17 aprilie 2008, 21 aprilie 2008, 2 mai 2008 și. 14 mai 2008.

S-a reținut de către instanță că din interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpați în perioada 14 martie 2008 - 12 aprilie 2008, rezulta calitatea de lider a inculpatului L.P.R. în cadrul grupării infracționale și implicarea acestuia în plasarea prostituatelor și obținerea de sume de bani din practicarea prostituției.

De asemenea, s-a reținut că din convorbirile telefonice purtate de inculpata T.M. cu diverse persoane, dar și cu inculpații din cauză, convorbiri efectuate la 4 aprilie 2008, 6 aprilie 2008, 11 aprilie 2008, 12 aprilie 2008, 17 aprilie 2008 și 2 mai 2008, rezulta cu evidență implicarea inculpatei în practicarea prostituției de către martora M.J.K., inculpata stabilind cu clienții interesați de obținerea serviciilor sexuale, timpul și locul de desfășurare și sumele de bani cuvenite martorei.

Același probatoriu confirma și că inculpata era cea care încasa sumele de bani rezultate din practicarea prostituției de către martoră.

În sensul celor arătate au fost menționate de instanță și declarațiile martorilor C.L., R.R. și I.A.P., persoane identificate ca purtând unele dintre convorbirile telefonice înregistrate.

De asemenea, s-a reținut că în noaptea de 13/14 mai 2008, martora M.J.K. a fost depistată de organele de poliție, imediat după încasarea unor sume de bani provenite din practicarea prostituției.

În respectiva ocazie, martora a telefonat inculpatei T.M. pentru a o informa cu privire la cele întâmplate și pentru a solicita ajutor în acest scop.

La rândul său, inculpata T.M. a luat legătura cu inculpata F.R.M., comunicându-i să transmită inculpatului L.P.R. că martora M. nu formulase declarații incriminatoare la adresa vreunuia dintre ei.

Imediat după încheierea convorbirii, inculpații au luat măsuri în vederea angajării unui avocat care să asigure asistență juridică martorei în cursul procedurilor la poliție, inculpatul L.P.R. efectuând demersurile necesare în acest scop.

Această conduită, recunoscută ca atare de toți inculpații din cauză, a fost interpretată de instanță ca o dovadă a interesului major al inculpaților ca prin cercetările efectuate să nu se descopere propria lor activitate desfășurată în legătură cu practicarea prostituției de către martoră.

Ca urmare, pe baza acestui probatoriu, prima instanță a înlăturat apărările inculpaților vizând inexistența faptelor și a acțiunilor ce constituie latura obiectivă a infracțiunilor menționate în rechizitoriu.

În drept, activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost încadrată în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001.

Cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 a fost menționată fapta inculpaților L.P.R., T.M. și F.R.M. de a fi inițiat și constituit un grup infracțional, având ca scop înlesnirea și practicarea prostituției sau tragerea de foloase de pe urma acestei activități de către numita M.J.K. și de a acționa împreună în vederea exploatării sexuale a părții vătămate G.D.B. - minoră, în vârstă de 16 ani la data evenimentelor.

În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., s-a reținut că aceasta a fost săvârșită de inculpata T.M. în modalitatea înlesnirii practicării prostituției de către martora M.J.K., prin asigurarea găzduirii, uneori a transportului la locul și de la locul de racolare a clientelei, asigurarea unei protecții și chiar a clientelei, precum și prin tragerea de foloase materiale de pe urma acestei activități, prin colectarea sumelor de bani obținute, iar de inculpații L.P.R. și F.R.M. în modalitatea tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către aceeași persoană, parte din sumele de bani rezultate din activitatea martorei ajungând în posesia inculpaților.

Având în vedere că activitatea infracțională se desfășurase prin mai multe acțiuni repetate, corespunzător intervalului de timp în care a avut loc practicarea prostituției de către martora M.J.K., a fost reținută de instanță și incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. privitoare la forma continuată de infracțiune.

În ceea ce privește infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 comisă față de partea vătămată G.D.B., s-a reținut că aceasta a fost săvârșită de inculpații L.P.R. și F.R.M. prin racolarea și găzduirea minorei în vederea obligării la practicarea prostituției și, în modalitatea asigurării transportului în și de la locul de racolare a clienților, în cazul inculpatei T.M.

S-a reținut că inculpații au profitat de influența pe care o aveau asupra minorei și prin abuz de autoritate au obligat-o să practice prostituția.

S-a arătat că minora se afla sub autoritatea inculpatului și a familiei sale și că acest fapt fusese perceput ca atare ca minoră care s-a văzut abandonată de mamă, în mâinile inculpatului.

Abuzul de autoritate se manifestase prin folosirea influenței pe care o au în general persoanele majore asupra minorilor, dar și a ascendentului pe care inculpatul îl avea asupra părții vătămate, în considerarea relației lor amoroase.

În ceea privește individualizarea judiciară a pedepselor, aceasta s-a făcut cu observarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se seama de periculozitatea socială a inculpaților demonstrată de modalitatea și împrejurările de săvârșire a faptelor, natura și importanța valorilor sociale lezate, durata în timp a activității infracționale, urmarea produsă, precum și de circumstanțele lor personale și conduita adoptată în proces.

Cu referire la inculpații L.P.R. și T.M. s-a avut în vedere și faptul că nu se aflau la primul conflict cu legea penală, fiind recidiviști postcondamnatoriu, conform Sentinței penale nr. 888 din 2 mai 2006 și Sentinței nr. 650 din 20 aprilie 2007 ale Judecătoriei Oradea, inculpata T.M. pentru comiterea aceluiași tip particular de infracțiune - proxenetism.

De asemenea, a fost reținută și atitudinea necorespunzătoare a inculpatului L.P.R. care nu a recunoscut comiterea faptelor și conduita parțial sinceră a inculpatelor T.M. și F.R.M.

În raport de aceste elemente, prima instanță a stabilit în sarcina inculpaților L.P.R. și T.M. pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege și în limita minimă pentru infracțiunea cea mai gravă, dispunându-se și revocarea beneficiului suspendării acordate pentru pedepsele reprezentând primul termen al recidivei după condamnarea și executarea lor pe lângă pedepsele stabilite în cauză.

În schimb, pentru inculpata F.R.M. a fost reținută circumstanța atenuată prevăzută de art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la lipsa antecedentelor penale și conduita din proces, cu consecința stabilirii pedepselor sub minimul legal.

Ca urmare, având în vedere și contribuția concretă la săvârșirea faptelor, raportat la contribuția celorlalți inculpați, precum și atitudinea parțial sinceră în cursul procesului penal, prima instanță a considerat că scopul sancțiunii penale poate fi atins și fără privare de libertate, sens în care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. în privința pedepsei rezultante stabilită în sarcina inculpatei.

Complementar rezolvării acțiunii penale, instanța a dispus și confiscarea sumelor de bani obținute de inculpata T.M. de la martorii P.T.L. (de două ori câte 100 RON), I.A.P. (30 RON) și C.L. (30 RON), pentru serviciile sexuale prestate de minora G.D.B.

A fost respinsă cererea părții vătămate privind obligarea inculpaților la plata sumei de 50.000 euro, reținându-se că nu se precizase ce anume reprezenta despăgubirea cerută și nici nu se dovedise existența vreunui prejudiciu material, iar în ceea ce privește pretinsul prejudiciului moral, acesta nu putea fi constatat, având în vedere conținutul raportului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului - Bihor, din care rezulta că activitatea sexuală a minorei debutase înainte de intervenția inculpaților, la vârsta de 12 - 13 ani, sentimentele de umilire și diminuare a valorii ca persoană, pe care le prezenta partea vătămată, avându-și originea în mediul familial.

Hotărârea pronunțată în cauză a fost atacată cu apel de inculpații L.P.R., T.M. și F.R.M.

Criticile formulate au vizat în principal greșita condamnare a inculpaților, susținându-se că probatoriul administrat nu confirma niciuna dintre acuzațiile aduse inculpaților.

Sub acest aspect, s-a solicitat înlăturarea din examinare a convorbirilor telefonice interceptate și a supravegherilor operative înregistrate pe suport magnetic, cu motivarea că acestea constituiau mijloace de probă obținute în mod nelegal și nu puteau fi folosite în procesul penal.

Solicitarea formulată a fost justificată cu argumente de fapt și de lege, arătându-se că înregistrările în cauză fuseseră efectuate în etapa actelor premergătoare când nu era începută urmărirea penală împotriva niciunuia dintre inculpați; or din dispozițiile art. 961 C. proc. pen. rezulta că asemenea înregistrări nu puteau fi autorizate decât dacă exista o urmărire penală începută, sens în care se pronunțase și instanța de contencios constituțional.

A fost deopotrivă criticată și valoarea probatorie conferită declarațiilor părții vătămate, invocându-se în acest sens inconsecvența relatărilor efectuate, precum și declarațiile martorelor R.C. și M.C., din care rezulta că pretinsele victime ale exploatării sexuale practicau prostituția de bună voie.

Prin apelul declarat de inculpata T.M. a fost criticată și greșita încadrare juridică prin reținerea prevederilor art. 37 lit. a) C. pen., menționându-se că activitatea infracțională în cauză începuse, potrivit rechizitoriului, înainte de rămânerea definitivă a condamnării aplicate pentru infracțiunea reprezentând primul termen al recidivei.

În subsidiar, inculpații L.P.R. și T.M. au solicitat reducerea pedepselor, considerate a fi deosebit de severe, prin raportare la cele aplicate inculpatei F.R.M. în cuantum și modalitate de executare.

Prin Decizia penală nr. 12/A din 16 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis numai apelul inculpatei F.R.M., desființată în parte sentința primei instanțe în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și aplicarea pedepsei complementare pe lângă această infracțiune.

În rejudecare, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. aplicată inculpatei F.R.M. în pedepsele componente;

A fost redusă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen. de la 2 ani 6 luni închisoare la 1 an și 8 luni închisoare și înlăturată pedeapsa complementară, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

A fost contopită această pedeapsă cu pedepsele stabilite de prima instanță pentru infracțiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu menținerea modalității de executare a pedepsei, în condițiile art. 861 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate în cauză de inculpații L.P.R. și T.M.

A fost dedusă prevenția celor 2 inculpați de la 14 mai 2008 la zi și menținută starea de arest a acestora.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că elementele de fapt cu relevanță asupra existenței faptelor și vinovăției inculpaților au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate în cauză.

De asemenea, s-a constatat că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost corespunzător încadrată juridic, faptele reținute în sarcina inculpaților întrunind, din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, conținutul constitutiv al infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

În considerentele deciziei pronunțate în apel au fost examinate criticile inculpaților invocate în susținerea cererilor de achitare și motivele pentru care nu au fost primite apărările formulate și menținută, sub aceste aspecte, hotărârea instanței de fond.

Cu referire la cererea apărării privind înlăturarea din examinare a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și a supravegherilor operative efectuate în faza actelor premergătoare, instanța de apel a constatat respectarea în cauză a prevederilor art. 911 și urm. C. proc. pen. și, ca urmare, posibilitatea legală de folosire în proces a mijloacelor de probă contestate.

S-a reținut în acest sens că înregistrările efectuate au fost realizate în condițiile și cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen., iar potrivit art. 913 alin. (1) din același cod, s-a arătat că procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate constituie mijloace de probă în procesul penal.

S-a arătat de către instanța de prim control judiciar că legalitatea înregistrării convorbirilor telefonice sau a supravegherilor operative nu este condiționată de începerea urmăririi penale împotriva persoanei care formează obiectul cercetărilor în cauză.

S-a constatat că interceptările efectuate au avut la bază autorizațiile emise în acest scop de judecătorul competent, iar procesele-verbale de redare a înregistrărilor au fost certificate de procurorul de caz.

De asemenea, s-a reținut că infracțiunile pentru care a avut loc cercetarea inculpaților justifică utilizarea tehnicilor folosite pentru stabilirea situației de fapt și identificarea făptuitorilor, măsurile intruzive luate servind protejării unui interes general.

În consecință, s-a arătat că în mod legal prima instanță analizase aceste probatorii și reținuse vinovăția inculpaților, activitatea infracțională desfășurată rezultând atât din informațiile furnizate de convorbirile telefonice interceptate și imaginile video înregistrate, cât din declarațiile părții vătămate și ale martorilor M.I., G.D., F.V., R.R.L. și R.C.

Tot astfel, a fost înlăturată și critica inculpatei T.M. referitoare la greșita reținere în încadrarea juridică a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

S-a arătat de către instanță că în cazul infracțiunii continuate, data săvârșirii faptei este dată de momentul la care se consumă ultimul act de executare; în speță, infracțiunile reținute în sarcina inculpatei s-au prelungit în timp după debutul activității infracționale, consumându-se sau epuizând, după caz, prin intervenția organelor de urmărire penală, ulterior datei de 5 noiembrie 2007, când a rămas definitivă condamnarea reprezentând primul termen al recidivei.

De asemenea, au fost înlăturate și celelalte critici referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților L.P.R. și T.M., pe considerentul gravității faptelor, modul și împrejurările de săvârșire, calitatea de recidiviști a inculpaților și conduita nesinceră în proces.

În schimb, instanța de apel a constatat că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatei F.R.M. pentru infracțiunea de proxenetism era nelegală prin raportare la limita minimului special prevăzut de norma incriminatoare și reținerea în favoare a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

S-a reținut că infracțiunea de proxenetism în încadrarea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. se sancționează cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar potrivit art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală se coboară sub minimul special până la minimul general.

În speță, dispunând condamnarea inculpatei F.R.M. cu reținerea de circumstanțe, prima instanță avea obligația de a aplica o pedeapsă sub limita minimul special și, ca urmare, rezultând o pedeapsă cu închisoarea mai mică de 2 ani, nu mai putea fi aplicată nici pedeapsa complimentară, conform art. 65 C. pen.

Ca urmare, numai în aceste limite, a fost admis apelul inculpatei și desființată hotărârea primei instanțe.

Împotriva acestei decizii și, în esență, pentru aceleași motive, în termen legal, au declarat recurs inculpații L.P.R. și T.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 3, pct. 14 și pct. 18 C. proc. pen.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., nulitatea deciziei din apel a fost invocată în raport de nelegala constituire a instanței, prin includerea în complet a unui judecător incompatibil, în măsura în care același judecător participase și la dezbaterea în fond a cauzei, efectuând mai multe acte de cercetare la judecata în primă instanță, inclusiv audierea inculpaților, administrarea de probe și verificarea arestului preventiv, pentru ca ulterior să confirme în apel hotărârea de condamnare pronunțată împotriva inculpaților.

Distinct de aceasta, au fost reiterate criticile privitoare la greșita condamnare a inculpaților, invocându-se insuficiența probelor în acuzare, inconsecvența declarațiilor părții vătămate G.D.B. și imposibilitatea legală de folosire în proces a interceptărilor și înregistrărilor video efectuate în cauză înainte de începerea urmăririi penale.

S-a arătat în acest sens că vinovăția inculpaților a fost stabilită pe baza declarațiilor părții vătămate G.D.B., persoană care formulase mai multe declarații în cauză și care inițial fusese pusă sub acuzare pentru întreținerea unui raport sexual cu un minor.

Cu ocazia primei audieri, partea vătămată a declarat că era prostituată și că desfășura această activitate din proprie inițiativă și fără implicarea altor persoane.

Ulterior, partea vătămată a formulat declarații incriminatoare la adresa inculpaților, cu scopul de a obține astfel închiderea anchetei penale deschise pe numele său.

S-a mai arătat că declarațiile părții vătămate nu se coroborau cu celelalte probe administrate în proces, făcându-se referire la declarațiile martorelor M.J.K. și R.C. și declarațiile celor care au beneficiat de serviciile sexuale oferite de pretinsele victime ale exploatării sexuale, dar și la declarațiile mamei și ale surorii părții vătămate, martorele G.M. și G.M.I.

Pe baza declarațiilor sus-menționate, s-a solicitat să se constate că martora M.J.K. și partea vătămată au practicat prostituția din inițiativă proprie și în folos personal, fără niciun aport sau constrângere din partea inculpaților.

Greșita interpretare și evaluare a probatoriului cauzei a fost susținută și în raport de cererea privind înlăturarea din examinare a interceptărilor și înregistrărilor video efectuate de organele de urmărire penală, pe motivul obținerii lor în etapa actelor premergătoare, contrar prevederilor art. 911 alin. (1) C. proc. pen.

Cu această argumentare, invocându-se cazul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpaților pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) și, în subsidiar, ale art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor.

De asemenea, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apărarea a solicitat reducerea pedepselor pentru inculpați, invocându-se în acest sens prevederile art. 74 C. pen.

Examinând cauza în raport de criticile formulate și cazurile de casare invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile inculpaților sunt nefondate, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte reține că principala critică a apărării vizează insuficiența probelor în acuzare și, deopotrivă, grava eroare săvârșită de instanțe în evaluarea probatoriului și stabilirea stării de fapt.

Contrar susținerilor formulate, Înalta Curte constată că vinovăția inculpaților a fost corect stabilită în cauză, situația de fapt reținută de instanțe având corespondent în probele administrate.

Se reține în acest sens că cercetările în cauză au avut la bază plângerea părții vătămate G.D.B. formulată împotriva inculpaților L.P.R. și F.R.M., pe care îi acuza de faptul că ar fi obligat-o să practice prostituția pe raza orașului Oradea, în perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008.

La data înregistrării plângerii penale, partea vătămată era cercetată în Dosarul nr. 7582/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, sub acuzația de prostituție și act sexual cu un minor.

Conform procesului-verbal de constatare din 3 decembrie 2007 întocmit Jandarmeria Bihor, partea vătămată fusese depistată în zona liniei de centură a municipiului Oradea, întreținând relații sexuale cu numitul H.I.Ș., minor în vârstă de 13 ani.

De asemenea, partea vătămată - minoră în vârstă de 16 ani, figura în evidențele Jandarmeriei Bihor cu mai multe sancțiuni contravenționale, aplicate în perioada noiembrie - decembrie 2007, pentru întreținere de raporturi sexuale în schimbul obținerii unor foloase materiale.

Cu ocazia cercetărilor efectuate, s-a stabilit că partea vătămată era lipsită de orice supraveghere din partea părinților și că nu avea o locuință stabilă, motiv pentru care au fost luate măsurile necesare în vederea internării acesteia într-un centru de minori.

Pe baza evaluării inițiale efectuată de Serviciul social stradal din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului - Bihor, din care rezulta că partea vătămată era posibil victima traficului de persoane, s-a solicitat intervenția Agenției Naționale împotriva Traficului de Persoane din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, instituție care a asigurat instituționalizarea minorei, începând cu data de 28 ianuarie 2008.

În contextul celor arătate, se constată că declarațiile părții vătămate formulate în cadrul Dosarului penal nr. 7582/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea nu justifică susținerea inculpaților în sensul că relatările ulterioare ale părții vătămate în legătură cu activitatea infracțională desfășurată în cauză erau nereale sau făcute în scopul de a obține propria dezincriminare pentru faptele de care era acuzată.

Dimpotrivă, aspectele menționate demonstrează că partea vătămată se afla sub autoritatea inculpaților și, în considerarea acestui fapt, își asumase toate consecințele decurgând din formularea declarațiilor inițiale privind practicarea prostituției de bună voie.

Imediat ce partea vătămată a ieșit de sub tutela inculpaților, beneficiind de asistența și consilierea specifică acordată victimelor traficului de persoane, partea vătămată a formulat plângere penală, descriind împrejurările în care a ajuns în locuința și sub autoritatea inculpaților și condițiile concrete în care a fost obligată să practice prostituția.

Prin motivele de recurs formulate, inculpații au susținut că partea vătămată a practicat prostituția din proprie inițiativă, că personal nu cunoșteau cu ce se ocupă minora și că ei doar au oferit găzduire acesteia.

Inculpații nu au oferit însă nicio explicație pentru pretinsul ajutorul acordat minorei, în condițiile în care ei înșiși nu dispuneau de un spațiu corespunzător de locuit, imobilul format dintr-o singură cameră și bucătărie fiind destinat să deservească folosința a 3 adulți și 2 minori.

Pe de altă parte, situația minorei era una dificilă, aceasta provenind dintr-o familie dezorganizată și abandonată de părinți.

Toate aceste împrejurări au fost cunoscute inculpaților și tocmai în considerarea lor s-a acționat în vederea racolării minorei și obligarea sa la practicarea prostituției.

Partea vătămată fusese lăsată de mamă în casa inculpatului, fără a i se asigura nicio protecție ori mijloace de întreținere.

În aceste condiții, partea vătămată - minoră în vârstă de 16 ani, a fost de acord cu propunerea inculpaților F.R.M. și L.P.R. și a acceptat să practice prostituția în folosul lor exclusiv.

Consimțământul părții vătămate nu exonerează de răspundere inculpați, având în vedere că acesta a fost obținut prin abuz de autoritate, așa cum corect s-a reținut de prima instanță.

Apoi, este de menționat că în condițiile în care partea vătămată a fost racolată prin abuz de autoritate în scopul exploatării sexuale, eventualul consimțământ exprimat pentru practicarea prostituției nu înlătură răspunderea penală a inculpaților, conform art. 16 din Legea nr. 678/2001.

În concepția legiuitorului, victimele traficului de persoane nu exprimă un consimțământ valabil.

De asemenea, nici faptul că rudele părții vătămate nu au declarat ca minora să se fi plâns de faptul că fusese constrânsă să practice prostituția nu înseamnă că în realitate aceasta nu a fost exploatată de inculpați.

Existența activității infracționale nu este cu nimic influențată de conduita părții vătămate în relațiile cu rudele sale.

Conform declarațiilor părții vătămate, aceasta nu a găsit necesar să se plângă rudelor sale, considerând că aveau cunoștință de faptul că se prostitua în folosul inculpaților.

Și în opinia Înaltei Curți, rudele părții vătămate nu erau străine de activitatea pe care o desfășurase partea vătămată, în contextul în care mama acesteia locuise în imobilul inculpatului, iar sora era căsătorită cu o persoană din anturajul inculpatului, cunoscându-i familia și, inevitabil, preocupările inculpatelor T.M. și F.R.M.

În aceste condiții, orice discuție legată de situația părții vătămate ar fi implicat obligația pentru mamă sau sora acesteia de a lua măsuri pentru reintegrarea minorei în familie, or comportamentul niciuneia dintre acestea nu a fost în sensul de a oferi protecție ori sprijin minorei.

Prin urmare, neexistând motive întemeiate care să justifice înlăturarea din examinare a declarațiilor formulate în proces de partea vătămată, Înalta Curte constată că acestea au fost corespunzător valorificate de instanțe în planul stabilirii situației de fapt și a vinovăției inculpaților.

Așa cum s-a reținut de către instanțe, declarațiile părții vătămate au oferit precizări importante legate de împrejurările de săvârșire a faptelor, cuprinzând descrierea completă a modului în care era organizată activitatea infracțională și rolul avut de fiecare inculpat în cadrul grupării infracționale.

Declarațiile părții vătămate au vizat deopotrivă și activitatea infracțională desfășurată în vederea obținerii de beneficii din practicarea prostituției de către martora M.J.K., rezultând cu evidență implicarea inculpaților în racolarea clienților și colectarea sumelor de bani plătite în schimbul serviciilor sexuale oferite.

Este adevărat că martora M.J.K. nu a formulat declarații incriminatoare însă în contextul celorlalte probatorii administrate în cauză, declarațiile sale au fost corespunzător înlăturate de instanțe, ca fiind făcute de circumstanță și în scopul de a asigura o situație favorabilă inculpaților.

De asemenea, este corectă concluzia instanțelor privind valoarea probatorie deosebită a declarațiilor părții vătămate, relatările efectuate în legătură cu modalitatea de comitere a faptelor, verificându-se sub toate aspectele esențiale.

Astfel, martorul S.G. care asigurase găzduire părții vătămate anterior mutării în domiciliul inculpatului, a confirmat că inculpatul L.P.R. a asigurat protecție părții vătămate, fiind informat de minoră despre orice incident în care era implicată.

De asemenea, mama părții vătămate a relatat împrejurările în care a ajuns în locuința inculpatului și a recunoscut implicit că o abandonase, partea vătămată aflându-se sub autoritatea inculpatului.

Tot astfel, martorul M.I.O. a confirmat susținerile părții vătămate referitoare la faptul că era transportată de inculpata T.M. la locul de racolare a clienților și că era găzduită în locuința inculpaților L.P.R. și F.R.M.

Și martorul P.T.L., beneficiar al serviciilor sexuale prestate de minoră, a arătat că inculpata T.M. încasase banii plătiți în schimbul raporturilor sexuale avute cu partea vătămată.

De asemenea, a rezultat că modalitatea de predare a banilor către inculpată era similară cu cea folosită și de martora M.J.K., în cazul operațiunii supravegheate din noaptea din 26 martie 2008, orele 03,20, conform înregistrării video efectuate în cauză.

În același sens a declarat și martora R.C. care, prin relatările efectuate, a confirmat implicit că inculpata T.M. era cea care colecta banii primiți de la clienți de partea vătămată și martora M.J.K.

Pe de altă parte, activitatea infracțională desfășurată în legătură cu martora M.J.K. și rolul inculpaților în cadrul grupării infracționale este demonstrată nu numai cu declarațiile părții vătămate, ci și de convorbirile telefonice interceptate.

Astfel, se reține că după înregistrarea plângerii penale formulată de partea vătămată, activitățile desfășurate de persoanele cercetate în cauză au fost interceptate și înregistrate audio-video în mediu ambiental, operațiuni autorizate de instanța Tribunalului Bihor, 7 martie 2008 - 5 aprilie 2008, 6 aprilie 2008 - 5 mai 2008 și 6 mai 2008-4 iunie 2008.

De asemenea, au fost interceptate convorbirile telefonice purtate de inculpați în aceeași perioadă, în baza autorizațiilor emise în acest sens de Tribunalul Bihor.

Informațiile astfel obținute au fost folosite în procesul penal, apărarea inculpaților invocând însă caracterul ilegal al înregistrărilor, sub motivul administrării lor înainte de începerea urmăririi penale.

Critica formulată nu este întemeiată.

Așa cum s-a menționat și de instanța de prim control judiciar, interceptarea convorbirilor sau comunicărilor poate fi autorizată, potrivit art. 911 alin. (1) și (2) C. proc. pen., dacă există date și indicii temeinicie privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute în competența exclusivă a procurorului de instrumentare și dacă efectuarea acestora este necesară pentru stabilirea situației de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanților.

Textul de lege enunțat nu conține nicio dispoziție expresă care să condiționeze autorizarea înregistrărilor de începerea urmăririi penale.

Se face însă referire la titularul cererii de autorizare, indicându-se în acest sens procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

Pornind de la această mențiune, apărarea a susținut că norma legală implică o urmărire penală începută pentru a permite autorizarea interceptării.

În aprecierea Înaltei Curți, referirea textului la procurorul care supraveghează urmărirea penală nu are altă semnificație decât cea a identificării titularului cererii de autorizare a interceptării întrucât atunci când pentru autorizarea vizând administrarea de probe legiuitorul a considerat că este obligatorie începerea urmăririi penale a făcut această precizare în mod explicit, dovadă în acest sens fiind dispozițiile art. 100 C. proc. pen.

Ținând cont și de împrejurarea că, potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen., procesul-verbal care constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă și observând că textul art. 911 C. proc. pen. se referă inclusiv la posibilitatea interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor efectuate și pentru ipoteza datelor și indiciilor referitoare la pregătirea săvârșirii unor infracțiuni, Înalta Curte apreciază că interceptările obținute în cauză cu autorizarea judecătorului competent în faza actelor premergătoare constituie mijloace de probă în procesul penal.

Prin urmare, va fi înlăturată solicitarea apărării privind înlăturarea din examinare a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpați și a proceselor-verbale conținând rezultatul supravegherilor operative efectuate de organele de cercetare penală.

Interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpați în perioada 14 martie 2008 - 12 aprilie 2008, confirmă calitatea de lider a inculpatului L.P.R. în cadrul grupării infracționale și implicarea acestuia în plasarea prostituatelor și obținerea de sume de bani din practicarea prostituției.

De asemenea, convorbirile telefonice purtate de inculpata T.M. cu diverse persoane, dar și cu inculpații din cauză, convorbiri efectuate la 4 aprilie 2008, 6 aprilie 2008, 11 aprilie 2008, 12 aprilie 2008, 17 aprilie 2008 și 2 mai 2008 atestă implicarea inculpatei în practicarea prostituției de către martora M.J.K., rezultând că inculpata stabilea cu clienții interesați de obținerea serviciilor sexuale, timpul și locul de desfășurare și sumele de bani cuvenite martorei.

Din același probatoriu rezultă deopotrivă că inculpata era cea care încasa și sumele de bani rezultate din practicarea prostituției de către martoră.

În sensul celor reținute au declarat și martorii C.L., R.R. și I.A.P., persoane identificate ca purtând unele dintre convorbirile telefonice înregistrate.

Ca urmare, criticile invocate în cadrului cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. sunt nefondate.

De asemenea, se constată că pedepsele inculpaților L.P.R. și T.M. au fost stabilite cu observarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiența cuvenită atât circumstanțelor personale ale fiecărui inculpat, cât și împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională.

A fost avută în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite și puse în pericol prin acțiunile ilicite, caracterul și gravitatea urmărilor produse asupra părții vătămate, precum și forma de participație și contribuția concretă avută de fiecare inculpat la săvârșirea faptelor.

Pe de altă parte, s-a ținut seama de datele ce caracterizează persoana inculpaților și conduita procesuală de ansamblu a acestora.

De asemenea, a fost evaluată conduita inculpaților înainte de formularea acuzațiilor, precum și atitudinea avută după săvârșirea faptelor, concluzionându-se întemeiat că acestea reclamă o reacție represivă mai severă în privința inculpaților L.P.R. și T.M., având în vedere și modalitatea concretă în care au participat la săvârșirea faptelor.

Și în opinia Înaltei Curți toate aceste elemente sunt deosebit de relevante în operațiunea de individualizare a pedepsei, neputând fi ignorate în aprecierea periculozității sociale pe care o prezintă inculpații.

Pedeapsa trebuie să fie justă și echitabilă, corespunzătoare șansei de reeducare pe care o prezintă inculpatul.

Or, în cauză, datele ce circumstanțiază persoana inculpaților și contribuția avută la săvârșirea faptelor justifică aplicarea unui regim sancționator diferențiat pentru inculpați, așa cum corect a considerat și prima instanță, stabilind pedepse apropiate în cuantum și ca modalitate de executare în privința inculpaților L.P.R. și T.M. și sub minimul special, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru inculpata F.R.M.

Deși inculpații L.P.R. și T.M. au solicitat reducerea pedepselor sub minimul special nu au indicat și ce anume împrejurări aveau aptitudinea de a fi recunoscute ca circumstanțe atenuante judiciare, iar acestea nu au putut fi identificate din oficiu de instanță, în contextul celor deja arătate.

Ca atare, Înalta Curte constată că nu există temeiuri care să justifice reindividualizarea pedepselor aplicate în cauză în sensul menționat de apărarea inculpaților.

Neîntemeiată se privește și critica referitoare la greșita constituire a instanței la judecata în apel, prin includerea în complet a judecătorului P.C. care participase și la cercetarea judecătorească efectuată în primă instanță, până la închiderea dezbaterilor și pronunțarea soluției finale.

Neregularitatea invocată a fost susținută în raport de măsurile procesuale dispuse la judecată în primă instanță, arătându-se că judecătorul în caz menținuse starea de arest a inculpaților P.R. și T.M. la mai multe termene de judecată, procedase la audierea nemijlocită a inculpaților și administrase parte din probatoriile cauzei.

Înalta Curte constată însă că aspectele invocate nu plasează judecătorul în vreuna dintre situațiile de incompatibilitate expres și limitativ prevăzute de lege, obligația de abținere de la judecata în căile de atac existând, conform art. 47 alin. (1) C. proc. pen., pentru magistratul care s-a pronunțat pe fondul acuzațiilor.

De asemenea, potrivit art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., judecătorul este incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectivă a soluționat propunerea de arestare preventivă ori de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale.

Or, în caz, judecătorul care a intrat în compunerea instanței de apel nu s-a pronunțat cu privire la starea de arest a inculpaților în cursul urmăririi penale și nici nu a examinat pe fond, în primă instanță, temeinicia acuzațiilor aduse inculpaților.

În raport de cele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză și va dispune obligarea inculpaților P.R. și T.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestului preventiv de la 14 mai 2008 la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați L.P.P.R. și T.Z.M. împotriva Deciziei penale nr. 12/A din 16 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive de la 14 mai 2008 la 10 iunie 2010.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2010.