Homicide of elderly victim: Reasonableness of preventive detention duration and public order threat under gravity of offense
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the defendant's appeal against the Court of Appeal's decision, thereby upholding the order to maintain preventive detention and ordering the defendant to pay 200 RON in judicial costs, with 100 RON covering the ex officio attorney's fees. The dispute centered on the defendant's challenge to the extension of preventive detention, alleging that his release posed no danger to public order, in a case where he had been convicted in the first instance to 18 years of imprisonment for committing grievous bodily harm resulting in death against his grandmother. The court determined that the detention was lawful and reasonable based on the gravity of the offense and the effective threat to public order as required by Article 148(l)(f) of the Code of Criminal Procedure, and that the approximately six-month duration did not exceed reasonable limits given the case's complexity; the decision was rendered pursuant to Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Homicide of elderly victim: Reasonableness of preventive detention duration and public order threat under gravity of offense: The dispute centered on the defendant's challenge to the extension of preventive detention, alleging that his release posed no danger to public order, in a case where he had been convicted in the first instance to 18 years of imprisonment for committing grievous bodily harm resulting in death against his grandmother. The court determined that the detention was lawful and reasonable based on the gravity of the offense and the effective threat to public order as required by Article 148(l)(f) of the Code of Criminal Procedure, and that the approximately six-month duration did not exceed reasonable limits given the case's complexity; the decision was rendered pursuant to Article 38515(1)(b) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin Încheierea din data de 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 155/98/2010 (422/2010), în baza art. 3002 și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C.C. și s-a menținut în continuare această măsură.
Instanța învestită cu soluționarea apelului cauzei a reținut că se impune menținerea arestării preventive luată față de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura și gravitatea faptelor.
În concret, instanța de apel a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică este evidențiat de natura și gravitatea faptei presupus a fi săvârșită de inculpat, indiciile temeinice fiind consolidate de soluția de condamnare a primei instanțe, iar menținerea măsurii arestării preventive este impusă și de necesitatea de a se asigura desfășurarea normală a procesului penal.
B. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul C.C., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu există date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică sau că poate influența judecarea cauzei.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținându-se, în esență că, în data de 17 noiembrie 2009, a aplicat multiple lovituri cu un corp dur, în zona capului, bunicii paterne C.F., provocându-i leziuni traumatice care au cauzat decesul acesteia și pentru care a fost condamnat în fond la o pedeapsă de 18 ani închisoare.
Înalta Curte constată că, astfel cum în mod just a reținut și Curtea de Apel București, temeiurile care au determinat luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe. Față de gravitatea faptei și de împrejurările în care a fost comisă, de importanța valorilor sociale lezate, precum și impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei reacții ferme a autorităților judiciare față de persoanele care săvârșesc acest gen de fapte, în mod corect, prima instanță a apreciat în mod corect că sunt probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă o amenințare efectivă pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu a fost depășită durata rezonabilă a arestului preventiv, caracterul rezonabil al acestei măsuri neputând fi evaluat în mod abstract, ci ținând cont de circumstanțele și complexitatea cauzei. În cauză, recurentul-inculpat a fost arestat preventiv la data de 18 noiembrie 2009, astfel că durata detenției provizorii, de circa 6 luni până la acest moment, nu poate fi considerată ca depășind termenul rezonabil impus de jurisprudența europeană și națională, având în vedere circumstanțele și complexitatea cauzei.
În consecință, pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel București urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva Încheierii de ședință din data de 26 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 155/98/2010 (422/2010).
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2010.