Rental claim for period between lease termination and actual eviction; application of Civil Code Article 969 to tenant's delayed surrender of premises
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the appellant’s recourse, modifying the Court of Appeal’s decision to reverse the first-instance judgment and ordering the respondent to pay the claimant the full contractual sum of 1,500 USD and 4.94 million lei in litigation costs. The dispute concerned a breach of a lease agreement for commercial space, specifically the tenant’s failure to vacate the premises immediately after the contract was terminated by the tenant’s notification in January 1999, with actual eviction not occurring until June 1999. The court held that the decisive legal basis was Article 969 of the Civil Code, which applies to situations where a lessor is deprived of the use of property due to the tenant’s delay in returning it after contract termination, thereby entitling the landlord to the full contractual rent for the period between the termination notice and the physical eviction.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 10 C. proc. civ, art. 969 C. civ, art. 312 alin. (2) C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ; Rental claim for period between lease termination and actual eviction; application of Civil Code Article 969 to tenant's delayed surrender of premises: În conformitate cu prevederile contractuale (cap. IX, pct. 1 și dispozițiile art. 969 C. civ.) rezilierea contractului de închiriere, intervenită între părți, a fost solicitată, prin notificarea din 1 ianuarie 1999, de către pârâtă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pin cererea din 29 noiembrie 1999, reclamantul M.J. a chemat în judecată pe pârâta SC U.C. SRL Focșani pentru a fi obligată la plata sumei de 1500 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea chiriei spațiului, proprietatea sa, închiriat pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 38 din 25 ianuarie 2000, Tribunalul Vrancea, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâta la 300 dolari S.U.A., reprezentând daune, și 495.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul a închiriat pârâtei un beci și o terasă pentru deschiderea unui bar pentru perioada 9 martie 1998 – 1 aprilie 2003.
Cum contractul s-a reziliat, la cererea pârâtei, prin decizia civilă nr. 653 din 24 mai 1999 a Tribunalului Vrancea, s-a dispus evacuarea pârâtei, iar la 4 iunie 1999, s-a executat această decizie, conform procesului verbal de executare.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr. 464 din 22 iunie 2000, pronunțată de Curtea de Apel Galați.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, invocând motivul de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente.
În conformitate cu prevederile contractuale (cap. IX, pct. 1 și dispozițiile art. 969 C. civ.) rezilierea contractului de închiriere, intervenită între părți, a fost solicitată, prin notificarea din 1 ianuarie 1999, de către pârâtă.
Cum pârâta a primit notificarea, reclamantul este de acord ca acest contract de închiriere să fie reziliat, pârâta nu a eliberat spațiul, ceea ce a generat acțiunea în evacuare, soluționată prin decizia civilă nr. 653 din 24 mai 1999.
Acest titlu a fost executat la 4 iunie 1999, conform procesului-verbal întocmit de executorul judecătoresc.
De la 1 ianuarie 1999 și până la 4 iunie 1999, reclamantul a fost lipsit de folosința spațiului atâta vreme, cât evacuarea s-a făcut în luna iunie, așa cum s-a arătat, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 969 C. civ.
Sub aspectul cuantumului, solicitarea reclamantului este întemeiată, conform capitolului VII din același contract.
Prin urmare, se va admite recursul reclamantului, conform art. 312 alin. (2) C. proc. civ., și se modifică decizia, în sensul admiterii și a apelului reclamantului, schimbându-se sentința în tot, în sensul admiterii în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M.J. împotriva deciziei nr. 464/A din 22 iunie 2000 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleași părți și, în consecință:
Schimbă în tot sentința nr. 38 din 25 ianuarie 2000 a Tribunalului Vrancea, în sensul că admite acțiunea reclamantului M.J. și obligă pe pârâta SC U.C. SRL Focșani, prin lichidator SC E.E. 96 SRL Focșani, la plata sumelor de 1500 dolari S.U.A., în lei la data plății și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.940.000 lei.
Menține restul dispozițiilor deciziei Curții de Apel Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2003.