Annulment of self-dealing conciliation protocol; rejection of appeal in annulment for failure to establish judicial omission of public order grounds.

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă 998 din 21 decembrie 1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița a fost admisă acțiunea reclamantei S.C. B.R.C.B.E.I. SRL Târgoviște, împotriva pârâtei S.C. H.C.I. S.A. București, anulat protocolul de conciliere și compensare încheiat la data de 4 noiembrie 1996 și obligată pârâta, la 328.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că protocolul reprezintă un act încheiat „cu sine însuși” de împuternicitul asociatului P.M., S.P., care nu-și poate produce efecte juridice.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 347 din 4 aprilie 2000 rectificată prin îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei, a fost admisă cererea de apel a pârâtei, schimbată în tot sentința și respinsă acțiunea ca nefondată.

Prin decizia 4689 din 13 iulie 2001, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca tardiv declarat recursul reclamantei considerând că decizia curții de apel a fost comunicată la 12 aprilie 2000 iar recursul declarat la 12 mai 2000, cu depășirea termenului de 15 zile stabilit de dispozițiile art. 301 C. proc. civ.

Prin contestația în anulare formulată la 26 februarie 2002, împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta susține că Instanța Supremă, nu s-a pronunțat asupra motivelor de ordine publică invocate: încălcarea prevederilor art. 85 C. proc. civ.

Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.

Înscrisă în Capitolul I al Titlului V al Codului de procedură civilă, contestația în anulare este o cale extraordinară de retractare, deschisă împotriva hotărârilor invocate, pentru motivele care nu au putut fi invocate pe căile ordinare de atac [art. 317 alin. (1) C. proc. civ.].

Pe de altă parte art. 318 oferă posibilitatea retractării hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs când acestea sunt rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Faptul că au fost depuse motive de ordine publică legate de greșita comunicare a actelor de procedură și implicit de termenul în care recursul a fost declarat, ar fi îndreptățit pe recurentă să promoveze această cale extraordinară de atac, dacă instanța ar fi omis să se pronunțe asupra motivelor invocate.

Insă, instanța de recurs, a analizat cu precădere motivul invocat așa încât contestația apare ca nefondată. Examinând cererea în raport cu dispozițiile art. 284 alin. (2) și (4) și al art. 301 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiție a răspuns motivelor invocate, respingând ca tardiv recursul declarat împotriva deciziei 347/2000 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

În această situație, contestatoarei îi era deschisă o altă cale extraordinară de atac, în condițiile în care cerințele dispozițiilor art. 317 și art. 318 C. proc. civ. au fost îndeplinite pentru admiterea cererii sale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de S.C. B. R.B.E.I. SRL Târgoviște împotriva deciziei nr. 4689 din 13 iulie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.