Inadmissible appeal against criminal jurisdiction transfer order despite alleged procedural citation defect
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal for annulment filed by the applicant, who prevailed in having the case transferred but lost the procedural challenge, thereby upholding the prior decision. The dispute concerned a procedural objection to a transfer of jurisdiction order, where the applicant argued that the failure to formally cite her for the hearing violated mandatory procedural requirements. The court held that the appeal was inadmissible because, under Article 60(5) of the Code of Criminal Procedure, the High Court’s decisions regarding the transfer of jurisdiction are not subject to any appeal, and the specific procedural regulations for transfer do not mandate the mandatory citation or notification of the parties, rendering the alleged procedural violation irrelevant to the admissibility of the remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 lit. a) C. proc. pen, art. 60 alin. (5) C. proc. pen; Inadmissible appeal against criminal jurisdiction transfer order despite alleged procedural citation defect: Examinând cererea de contestație în anulare formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă deoarece, conform art. 60 alin. (5) C. proc. pen., încheierea prin care Înalta Curte de Casație și Justiție dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 2193 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9361/1/2009, s-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru D.M., pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1431/P2008 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind desemnat Tribunalul Brăila să judece cauza în primă instanță, în situația în care se va emite rechizitoriul.
Împotriva acestei încheieri, petenta D.M. a formulat contestație în anulare, susținând, în esență, că nu a fost citată pentru termenul la care a fost soluționată cererea de strămutare, aspect care se încadrează în situația prevăzută de art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Examinând cererea de contestație în anulare formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă deoarece, conform art. 60 alin. (5) C. proc. pen., încheierea prin care Înalta Curte de Casație și Justiție dispune asupra strămutării nu este supusă niciunei căi de atac.
De asemenea, în materia strămutării nu este reglementată citarea părților, iar înștiințarea acestora nu este obligatorie.
Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M., conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M., împotriva Încheierii nr. 2193 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 9361/1/2009.
Obligă contestatoarea la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2010.