Liability of prosecutors for adverse judicial resolutions and availability of ordinary appeal remedies under criminal procedure

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 15/F din 09 februarie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.D.I.

Împotriva Rezoluției nr. 246/P/2009 din 07 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

A obligat petentul să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel a reținut, în esență, că prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, înregistrată sub nr. 246/P/2009, petentul B.D.I. a solicitat a se efectua cercetări penale față de L.M. și M.D.P., procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289, C. pen., arătând că aceștia au pronunțat o soluție defavorabilă petentului în Dosarul penal nr. 2247/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu.

Curtea de Apel Pitești a concluzionat reținând că din actele premergătoare efectuate urmare a plângerii petentului nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289 C. pen. de către intimați. Intimații au soluționat cauza cu care au fost învestiți cu respectarea dispozițiilor procedurale în materie, argumentând soluția pronunțată.

Împotriva Sentinței penale nr. 15/F din 09 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs petentul B.D.I.

În motivele de recurs formulate în scris și depuse la dosarul cauzei a reiterat, în esență, criticile formulate anterior la instanța de fond, în sensul rejudecării cauzei, admiterii plângerii sale, infirmarea rezoluțiilor pronunțate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii L.M. și M.D.P., și trimiterea acestora în judecată pentru faptele săvârșite.

Examinând cauza sub toate aspectele conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În mod corect Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a constatat că nu se poate reține, în sarcina făptuitorilor L.M. și M.D.P., săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 288, art. 289 C. pen.

Din actele premergătoare în cauză ce au format obiectul Dosarului penal nr. 246/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate de către petiționarul B.D.I. pretins săvârșite de către intimații L.M. și M.D.P., astfel că soluția de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., este temeinică și legală.

Înalta Curte constată că, în considerentele rezoluției dispuse în cauză, cât și în cele ale instanței de fond, au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul-petiționar, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale petiționarului.

Pe de altă parte, împrejurarea că intimații procurori L.M. și M.D.P. au pronunțat o soluție defavorabilă recurentului-petent în dosarul care s-a aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Horezu, nu poate determina comiterea unor fapte penale, care să antreneze răspunderea acestora. Petiționarul având posibilitatea, ca în măsura în care nu este mulțumit de soluțiile pronunțate în rezoluțiile sau ordonanțele procurorilor în cauzele în care acesta are calitate procesuală, să se poată adresa instanțelor de control judiciar prin exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

În consecință, respingând plângerea petiționarului B.D.I. și menținând rezoluția atacată, prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.D.I. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze minori și de familie.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.D.I. împotriva Sentinței penale nr. 15/F din 9 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2010.