Constitutional exception against automatic application of accessory penalties under Penal Code Art. 64: irrelevance of review due to binding Supreme Court interpretation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

1. Prin încheierea de ședință din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2931/221/2006, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către recurentul-inculpat M.N.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la termenul de judecată din data de 13 aprilie 2010, recurentul-inculpat M.N. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 C. pen., ce contravin art. 29, 30, 36, 37 și 53 din Constituția României.

Examinând excepția invocată, prima instanță a constatat că aceasta este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992.

Astfel, a reținut că în speță a fost invocată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 64 C. pen., partea apreciind, în esență, că prevederile legale menționate contravin dispozițiilor art. 29, 30, 36, 37 și 53 din Constituția României, fiind contrare și prevederilor art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. S-a motivat că dispozițiile art. 64 C. pen. sunt neconstituționale, deoarece, conform art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înaltele părți contractante se angajează să organizeze, în intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condițiile în care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerile corpului legislativ.

Examinând condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale, prima instanță a constatat că doar două dintre acestea sunt îndeplinite, fiind invocată neconstituționalitatea unor dispoziții dintr-o lege în vigoare, care nu au fost constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. A reținut însă că excepția invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece aceasta nu poate influența hotărârea ce se va adopta în cauză într-un mod mai favorabil decât o face în prezent Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, prin care s-a stabilit că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței.

Pe de altă parte, a reținut că, cu toate că autorul excepției a invocat faptul că prevederile legale ale art. 64 C. pen. contravin dispozițiilor art. 29, 30, 36, 37 și 53 din Constituția României, acesta nu a explicat în ce constau motivele pentru care art. 64 C. pen. nu este conform cu legea fundamentală, situație în care prima instanță nu a putut verifica temeinicia susținerilor părții. Mai mult, prin motivele depuse în scris, acesta se raportează doar la prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, împrejurare care, în opinia primei instanțe, justifică, odată în plus, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere competența acesteia.

De asemenea, instanța a remarcat faptul că dosarul se află la al 9-lea termen de judecată în recurs și că inculpatul a luat cunoștință despre faptul că i-au fost aplicate dispozițiile art. 64 C. pen. încă din anul 2004, când s-a pronunțat o primă hotărâre în cauză. În aceste condiții, s-a apreciat că prin formularea unei astfel de cereri, la acest moment procesual, nu se urmărește decât tergiversarea inutilă a soluționării dosarului.

Pe cale de consecință, constatând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca inadmisibilă cererea formulată de recurentul-inculpat M.N.

2. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-inculpat M.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 C. pen., în raport cu dispozițiile art. 29, 30, 36, 37 și 53 din Constituția României, întrucât prima instanță, în mod greșit, a respins excepția invocată ca inadmisibilă.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este neîntemeiat.

Referitor la critica vizând greșita respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, Curtea constată că prima instanță s-a conformat dispozițiilor legale aplicabile în materie. Astfel, potrivit. 29 alin. (4) și (6) din Legea 47/1992, „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. (...) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.".

Examinând rezolvarea dată fondului cererii, Înalta Curte constată că prima instanță a reținut în mod corect că textul a cărui neconstituționalitate a fost criticată, deși incident în cauză, urmează a fi aplicat prin prisma rezolvării dată acestei probleme de drept prin Decizia nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe, prin care s-a stabilit că „dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.". Așadar, în raport de obiectul litigiului dedus judecății, Înalta Curte constată că dispoziția legală a cărei constituționalitate a fost invocată nu are o legătură directă, concretă cu soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, din moment ce această soluție depinde nu de interpretarea ce poate fi dată de instanța de contencios constituțional, ci de cea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în virtutea rolului său în interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești; de altfel, în speță, pedeapsa accesorie aplicată de instanța de fond a fost deja modificată în apel, în sensul dispozițiilor obligatorii ale deciziei sus-menționate.

Pe de altă parte, prima instanță a reținut în mod corect că petentul nu a motivat în concret în ce constau motivele pentru care art. 64 C. pen. nu este conform cu legea fundamentală, astfel că nu se poate verifica temeinicia susținerilor părții.

Ca atare, Curtea constată că nu au fost încălcate dispozițiile art. 29 alin. (1) și (6), potrivit cu care „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.(...) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".

Pentru aceste considerente, constatând că excepția invocată, astfel cum a fost motivată, nu are relevanță în cauză, așa cum corect a reținut și prima instanță, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva încheierii de ședință din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2931/221/2006.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat și pentru intimații inculpați C.C., S.T.M., M.U.A., M.L. și G.G.A., se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2010.