Influence trafficking convictions affirmed; proportionality of prison sentence for police officer's corruption

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 648 din data de 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având ca obiect eliberarea unei legitimații de polițist pentru martorul M.I.).

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. a mai fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având ca obiect eliberarea unui pașaport diplomatic).

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având ca obiect influențarea cercetărilor penale privind pe martorul H.G.).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având ca obiect influențarea cercetărilor penale privind pe martorul I.G.S.).

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (fapta având ca obiect influențarea cercetărilor penale privind pe martorul S.V.A.).

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului B.I.M., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei rezultante principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În baza art. 861 și art. 862 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 863 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu schimba domiciliul sau reședința avută, decât cu încuviințarea instanței.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat de la data de 07 martie 2006 până la data de 04 iunie 2006.

S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 1.100 euro, 200 dolari SUA și 400 RON.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

I. La data de 15 februarie 2006, martorul M.I. a formulat un denunț împotriva inculpatului B.I.M., prin care a arătat că în perioada noiembrie - decembrie 2005, inculpatul i-a sugerat că poate să îi facă o legitimație de polițist. În aceste condiții martorul a arătat că a cerut inculpatului să îi facă o asemenea legitimație, iar inculpatul i-a spus că trebuie să îi dea 300 euro și 4 fotografii și o copie a cărții de identitate. În aceeași zi, martorul a arătat că a dat inculpatului suma de 100 euro, iar în ziua următoare, martorul s-a deplasat cu inculpatul în zona C., unde s-au întâlnit cu persoana care urma să îi facă legitimația. În baza acestui denunț, la data de 16 februarie 2006 Parchetul de pe lângă Tribunalul București a înmânat martorului M.I. suma de 100 euro, compusă din două bancnote de 100 euro care să fie înmânate inculpatului B.I.M. în contul celor 300 de euro solicitați de inculpat pentru procurarea legitimației de polițist.

Prin ordonanța din 16 februarie 2009 emisă în Dosarul nr. 944/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus efectuarea, cu titlu provizoriu, pe perioada 16 februarie 2006, ora 14,00, până la 17 februarie 2006, ora 14,00, a interceptării și înregistrării audio și video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către numitul M.I. cu numerele de telefon X și Y, aparținând inculpatului B.I.M. Ulterior, prin încheierea din data de 17 februarie 2009 a Tribunalului București emisă în Dosarul nr. 97/A.I./2006 s-a confirmat ordonanța de mai sus și s-a autorizat interceptarea și înregistrarea audio și video a convorbirilor pe o perioadă de 24 de ore de la data de 16 februarie 2006 la 17 februarie 2006.

După emiterea ordonanței de mai sus, martorul M.I. s-a întâlnit cu inculpatul B.I.M. în barul E.M.D. de pe str. C.D., întâlnire care a fost interceptată și înregistrată audio și video.

La întâlnirea respectivă, inculpatul a venit cu martorul M.T., discuțiile dintre martorul M.I. și inculpatul B.I.M. purtându-se și cu privire la procurarea legitimației de polițist. Cu același prilej martorul a dat inculpatului suma de 100 euro, 4 fotografii și copia cărții de identitate.

Situația de fapt mai sus reținută de tribunal a rezultat din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv denunțul și declarațiile martorului denunțător M.I., date în cursul urmăririi penale coroborate cu declarațiile investigatorului sub acoperire A.M., cu înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental interceptate în baza ordonanței din 16 februarie 2009 emisă în Dosarul nr. 944/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu procesele-verbale de transcriere a înregistrării convorbirilor purtate în mediu ambiental între inculpat și martorul M.I. la data de 16 februarie 2006, la data de 6 martie 2006 și la data de 20 februarie 2006, cu procesul-verbal privind imaginile video și planșa fotografică în care sunt redate aspectele acestei întâlniri și cu suportul magnetic pe care se află aceste înregistrări, precum și declarațiile inculpatului B.I.M., în care acesta recunoaște parțial comiterea infracțiunii.

Prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului, referitoare la împrejurarea că legitimația de care a vorbit cu martorul M.I. era o legitimație de voluntar al poliției rutiere, înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental infirmând în totalitate o asemenea susținere. Astfel, fiind întrebat de martorul M.I. dacă îi face „de aia bună" inculpatul îi răspunde că „da, săptămâna viitoare". La întrebarea martorului „de care face, d-asta de-a voastră?", inculpatul îi răspunde „Păi da! De care vrei?", iar martorul îi spune inculpatului „păi de care știi tu mai bună", „Dă-o dracu. Îmi faci una d-asta de-a ta și eventual om mai face noi ceva și (...)".

Cu ocazia convorbirii purtate în data de 6 martie 2006, după ce inculpatul i-a arătat legitimația de serviciu investigatorului sub acoperire A.M., martorul M.I. l-a întrebat pe inculpat „Legitimația mea tot așa apare?", iar inculpatul a răspuns „Vedem".

În discuția telefonică din data de 22 februarie 2006, ora 14:25:32, inculpatul B.I.M. de la postul telefonic X l-a apelat pe martorul M.I., aflat la postul telefonic Z, martorul M.I. l-a întrebat „Ce se mai aude cu legitimația mea?", iar inculpatul a răspuns „Măi (...) vorbim de-astea prin telefoane?"'.

Având în vedere toate aceste convorbiri și ținând seama că nici în cuprinsul lor și nici în declarațiile martorului M.I. nu se vorbește de procurarea unei legitimații de voluntar al poliției, prima instanță a înlăturat aceste susțineri ale inculpatului, ca nesincere.

De asemenea, prima instanță nu a luat în considerare declarația dată în fața instanței de martorul M.I., în care acesta a arătat că nu a dat nicio sumă de bani inculpatului pentru obținerea legitimației de polițist, întrucât acest aspect a rezultat cu evidență, atât din cuprinsul înregistrărilor audio-video, cât și din declarațiile martorului date în fața organului de urmărire penală și din declarațiile inculpatului.

A concluzionat instanța de fond că, în drept, fapta inculpatului B.I.M., mai sus reținută, care a lăsat să se creadă că are influență asupra unor polițiști din cadrul D.G.P.M.B., Serviciul Management Resurse Umane și a pretins suma de 300 de euro de la martorul M.I., pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe acești funcționari publici, asupra cărora a pretins că are influență, să îi elibereze martorului M.I. o legitimație de polițist pe numele acestuia, primind din suma pretinsă 200 euro, întrunește atât pe latura obiectivă, cât și pe latura subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

II. În denunțul formulat la data de 15 februarie 2006, martorul M.I. a învederat că în data de 15 februarie 2006, inculpatul B.I.M. l-a întrebat pe martor dacă nu dorește și un pașaport diplomatic, iar martorul i-a spus că vor vorbi când se vor întâlni, fapt confirmat și de notele de redare a convorbirii telefonice în mediul ambiental între martorul M.I. și inculpatul B.I.M.

În data de 06 martie 2006, martorul M.I. a aranjat la barul E.M.D. o întâlnire între investigatorul sub acoperire A.M. și inculpatul B.I.M., pentru a se discuta detaliile procurării unui pașaport diplomatic, întâlnirea dintre aceștia fiind înregistrată cu mijloace tehnice.

La bar au ajuns întâi martorul M.I. și investigatorul sub acoperire A.M., iar după circa 15 minute a apărut și inculpatul B.I.M.

Investigatorul sub acoperire A.M. a spus inculpatului că l-ar interesa un pașaport diplomatic pentru că vrea să plece în Statele Unite, întrebându-l dacă este o persoană serioasă.

Investigatorul a spus inculpatului „Deci e pe bune pașaportul, că nu vreau să fie vreo porcărie, că mie mi-e târșeală dracu de (...)".

Pentru a-l asigura pe investigator de seriozitatea sa, inculpatul i-a spus acestuia: „Marius, în primul rând eu sunt polițist, nevastă-mea e polițistă, lucrează în poliție. Eu dacă o fac pe asta mă mănâncă pușcăria, pe tine nu", apoi inculpatul a scos și a arătat investigatorului legitimația de polițist.

În discuțiile purtate, inculpatul i-a spus investigatorului că „Dacă tu vreodată (...) Pașaportul acela poți să mergi cu el ca orice om normal (...)". „Dacă ție și se întâmplă ceva, pe tine te doare în giovani. Cine ți l-a făcut? Un polițist. Îți dau buletinul meu, tot, vezi unde lucrez". „Pe mine mă mănâncă pușcăria. Tu cam pe ce sumă ai risca pușcăria?".

La răspunsul investigatorului că nu ar risca pentru nicio sumă, inculpatul i-a spus: „(...) și eu am un copil clasa I. Crezi că eu risc pușcăria așa că este frumos afară?".

La întrebarea investigatorului dacă poate face pașaportul în două săptămâni, inculpatul a arătat că „Da, în două săptămâni e gata, că a găsit el o portiță", iar martorul M.I. l-a întrebat pe inculpat: „cine, cunoștința aia a ta?", apoi spune investigatorului: "Eu ți-am zis că are unul tare."

Imediat inculpatul l-a întrebat pe investigator dacă „azi nu se poate să te scremi ca să ai încredere 100%", cu referire la cheltuielile cu pașaportul, iar investigatorul i-a răspuns că nu poate și că trebuie să meargă acasă pentru bani.

În continuare inculpatul i-a explicat investigatorului demersurile pe care trebuie să le facă pentru obținerea pașaportului și a arătat că banii trebuie pentru plata cotizațiilor pentru a deveni membru P.S.D., pentru a „omeni pe aia de la calculator, care te bagă cu 2 săptămâni înainte."

Inculpatul a arătat că „Toată treaba e legală. Deci pașaportul este legal, dar perioadele astea nu prea sunt (...) trebuie să bage aia cu 2 luni în urmă, aia este singura șmecherie care se face".

Ca să îl asigure pe investigator de seriozitatea sa, inculpatul i-a spus acestuia că după ce va lua pașaportul merge cu inculpatul și cu martorul M.I. la aeroport, unde inculpatul cu M.I. beau o sticlă de vin, iar investigatorul pleacă.

Apoi inculpatul i-a spus investigatorului: „Trimite și tu azi, că am garanție 100%".

Investigatorul a spus inculpatului: „Nu pot azi. Eu trebuie să merg azi acasă să iau banul, că eu am o parte din bani. Dar spuneți-mi cum să facem că zicea domn N. să vă dau toți banii înainte. Eu ziceam să vă dau jumătate-jumătate, așa (...) mi se pare mai (...)".

La această afirmație a investigatorului, inculpatul l-a întrebat câți bani are acum acasă, iar investigatorul i-a spus că are „o mie jumătate și mai (...)".

Față de acest răspuns, inculpatul i-a spus investigatorului să îi dea în aceeași zi pe cei o mie jumătate, o copie după buletin și pozele, dar investigatorul i-a spus că nu poate că trebuie să meargă acasă la G. la tatăl său după bani.

Pentru a-l ajuta pe investigator, inculpatul s-a oferit să meargă cu acesta la G. să ia banii, ca să dea banii și pozele până la ora 4 persoanei care urmează să se ocupe de procurarea pașaportului diplomatic.

În timpul discuției investigatorul a făcut schimb de numerele de telefon cu inculpatul, apoi inculpatul i-a spus că a doua zi trebuie să vină cu 4 poze și măcar 1.500 euro și i-a spus investigatorului să îl caute în aceeași zi și ca să îi asigure de buna sa credință i-a învederat că poate să îi dea o copie după buletinul său, pe care să scrie că a împrumutat de la investigator suma ce i-o va da ca să fie liniștit.

Cu același prilej inculpatul l-a asigurat pe investigator că pașaportul diplomatic pe care i-l va procura este autentic și nu trebuie să își facă nicio problemă.

După circa o oră de la despărțire, investigatorul a fost sunat de inculpat care l-a întrebat dacă a făcut rost de bani, iar în seara aceleiași zile (06 martie 2006), investigatorul a vorbit cu inculpatul pe un alt număr, acesta spunându-i că vrea să-i dea măcar 500 de euro în seara respectivă, pentru că a vorbit cu persoana din P.S.D. și a blocat celelalte cereri, așteptând cererea investigatorului. Cu acest prilej, cei doi au stabilit să se vadă a doua zi pe la ora 12.00, la același bar, iar investigatorul i-a spus că sigur va avea 1.500 de euro și că îi va mai da 2.500 de euro când îi va da pașaportul.

În ziua următoare (07 martie 2006), organele de urmărire penală au organizat un flagrant, punând la dispoziția investigatorului A.M. suma de 1.500 euro pentru a i-o da inculpatului în contul sumei totale de 4.000 euro, cât aceasta a pretins pentru obținerea pașaportului, consemnându-se seriile bancnotelor.

În data de 07 martie 2006, investigatorul a sunat pe inculpat pe la ora 1.00, iar acesta i-a spus că nu mai poate veni în acel bar pentru că este de serviciu și i-a cerut să vină la Secția 8 Poliție, unde s-au deplasat și organele de urmărire penală.

În jurul orei 12.00, investigatorul, martorul M.I. și inculpatul s-au întâlnit în fața Secției 8 Poliție, toți trei mergând vreo 10 - 20 de metri către Piața Iancului, după care au intrat în patiseria A. și s-au așezat la o tejghea, lângă geam.

În patiserie, investigatorul a numărat suma de 1.500 euro pe care apoi a înmânat-o inculpatului. După ce acesta a băgat-o în buzunar, la solicitarea investigatorului, inculpatul a început să scrie chitanța ce atesta primirea banilor cu titlu de împrumut, chitanță scrisă pentru a se da o garanție, așa cum stabiliseră în discuția din ziua anterioară.

Înainte de a termina inculpatul scrierea chitanței respective, la fața locului au apărut organele de poliție, care au imobilizat pe inculpat, iar la percheziția corporală asupra inculpatului s-a găsit suma de 1.500 euro înseriată de organele de poliție și dată investigatorului pentru a fi înmânată inculpatului.

Situația de fapt mai sus reținută de tribunal a rezultat din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv denunțul și declarațiile martorului denunțător M.I., date în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile investigatorului sub acoperire A.M., date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, cu înregistrările audio-video ale convorbirilor purtate în mediul ambiental interceptate în baza ordonanței din 16 februarie 2009 emisă în Dosarul nr. 944/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, conformate și autorizate prin încheierea din dat de 17 februarie 2009 a Tribunalului București, emisă în Dosarul nr. 97/A.I./2006, cu procesele-verbale de transcriere a înregistrării convorbirilor purtate în mediu ambiental între inculpat, martorul M.I. și investigatorul A.M. la data de 16 februarie 2006 și la data de 06 martie 2006, cu imaginile video interceptate și înregistrate cu aceste prilejuri, cu procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor puse la dispoziția martorului A.M., cu procesul-verbal de percheziție corporală a inculpatului, cu suportul magnetic pe care se află aceste înregistrări, precum și declarațiile inculpatului B.I.M., în ce acesta a recunoscut parțial comiterea infracțiunii.

Prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului că a fost de acord să ajute pe investigatorul A.M. să dobândească pașaportul diplomatic pentru a putea recupera de la martorului M.I. o sumă pe care acesta i-o datora.

Din conținutul convorbirilor purtate cu investigatorul sub acoperire și cu martorul M.I. a rezultat fără umbră de îndoială, atât intenția fățișă a inculpatului care a încercat să îl convingă pe A.M. de seriozitatea sa și de influența pe care o are asupra unor persoane cu putere politică pentru a obține un pașaport diplomatic pe numele investigatorului.

Netemeinicia susținerilor inculpatului s-a desprins cu evidență din atitudinea acestuia, care aproape că a făcut orice ca să primească de la investigator măcar 500 euro, aceste insistențe îmbrăcând forma stăruințelor disperate, cum este cazul propunerii făcute martorului de a merge la G. să ia bani pentru a urgenta demersurile de eliberare a pașaportului.

S-a apreciat, de asemenea, că neseriozitatea apărărilor inculpatului a fost dovedită și de prezentarea legitimației de serviciu și a actului de identitate, precum și promisiunile ferme făcute de inculpat că va da investigatorului o garanție, prin încheierea unei chitanțe, în care să se arate că suma de 1.500 euro reprezintă un împrumut.

Tribunalul a mai reținut că apărarea inculpatului este subminată în mare măsură de înseși afirmațiile acestuia, redate în cuprinsul situației de fapt, afirmații în care inculpatul a arătat că știe care sunt consecințele unei asemenea fapte și că este dispus să riște pentru o sumă de bani consistentă.

Aceste considerații au infirmat în totalitate și apărarea inculpatului că suma primită de la investigator reprezenta un împrumut pe 30 de zile. Atât declarațiile investigatorului, cât și convorbirile înregistrate de organele de anchetă și redate în esență de tribunal dovedesc netemeinicia susținerilor inculpatului, ale cărui declarații s-au schimbat constant în timpul procesului penal, fiind evidentă încercarea inculpatului de a găsi o justificare acceptabilă pentru banii primiți de la investigator.

De asemenea, conținutul convorbirilor telefonice și declarațiile martorului M.I., date în tot cursul procesului penal au dovedit faptul că nu există o datorie pe care martorul să o fi avut față de inculpat, astfel că apare ca neîntemeiată și apărarea că martorul M.I. i-ar fi solicitat inculpatului să îl „vrăjască" pe A.M. pentru a obține de la acesta o sumă de bani, pe care să o păstreze în contul acestei datorii. În contextul în care aceste susțineri ale inculpatului nu au fost confirmate de niciun alt mijloc de probă, potrivit dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., tribunalul nu le-a putut lua în considerare.

În acest sens, prima instanță a avut în vedere și conținutul discuției purtate de inculpat cu martorul M.I. la data de 16 februarie 2006 din care a rezultat în mod neîndoielnic că inculpatul a pretins că poate procura un pașaport diplomatic autentic, dând martorului M.I. și detalii în legătură cu modul în care poate face acest lucru.

De asemenea, tribunalul a înlăturat declarația dată în fata instanței de martorul M.I., în care acesta a arătat că nu își amintește că ar fi vorbit cu inculpatul despre eliberarea unui pașaport diplomatic, întrucât acest aspect a rezultat cu evidență, atât din cuprinsul înregistrărilor audio-video mai sus redate, cât și din declarațiile martorului în fața organului de urmărire penală și din declarațiile inculpatului și investigatorului A.M.

Prima instanță a mai reținut că, în drept, fapta inculpatului B.I.M., mai sus reținută, care a lăsat să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul aparatului administrativ al Senatului României, solicitând investigatorului sub acoperire suma de 4.000 de euro, pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe funcționarii asupra cărora a pretins că are influență să elibereze investigatorului un pașaport diplomatic pe numele acestuia, sumă din care la data de 07 martie 2006 inculpatul a primit 1.500 de euro - întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

III. La data de 22 februarie 2006, martorul M.I. a dat martorului H.G. numărul de telefon al inculpatului, cu încuviințarea acestuia din urmă, pentru discutarea unei probleme.

Ulterior, la câteva minute, martorul H.G. l-a sunat pe inculpatul B.I.M., stabilind să se întâlnească în fața sediului Poliției Sectorului 4 București la data de 22 februarie 2006.

În discuțiile purtate între cei doi, lăsând să se creadă că are influență asupra unor organe de urmărire penală din cadrul Poliției Sectorului 4 București și Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, inculpatul a pretins de la martorul H.G. suma de 2.000 dolari SUA pentru ca în schimbul acestei sume să determine pe polițiști și pe procurori, asupra cărora a pretins că are influență, să instrumenteze dosarul penal nr. 10806/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București sub nr. 1256.541/2006, în așa fel încât martorul H.G. să nu fie tras la răspundere penală. În acest dosar martorul era cercetat pentru faptul că, în calitate de administrator al unei societăți comerciale, nu a înregistrat în evidențele contabile mai multe importuri efectuate în perioada aprilie - august 2005.

În ziua următoare, la data de 23 februarie 2006, ora 08:36:36, B.I.M. de la postul telefonic X l-a apelat pe martorul H.G., aflat la postul telefonic XY, ocazie cu care inculpatul i-a spus martorului că trebuie să se întâlnească imediat, deoarece a fost trimisă adresa de expertiză.

Cu același prilej inculpatul i-a spus martorului că „E important să vii cu ceva putere, vitamine. Ceva mai ca lumea să îi iau io scrisu. Cum am vorbit. Hai mișcă-te că dacă nu ne mișcăm acuma nu mai pot să te ajut cu absolut nimic. Oricum, vorbim altfel când vii tu. Da când vii, să vii dejaaa (...) pregătit."

Din suma de 2.000 de euro pretinsă, inculpatul B.I.M. a primit de la martorul H.G. suma de 200 de dolari, sumă primită în fața sediului Poliției Sectorului 4 București la data de 22 februarie 2006.

Situația de fapt mai sus reținută de tribunal a rezultat din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv din declarațiile martorului H.G. coroborate cu procesele-verbale privind redarea convorbirilor telefonice purtate de către inculpat și martorii H.G. și M.I., cu adresa emisă de Poliția Sectorului 4 București cu privire la dosarul penal privind pe martorul H.G., precum și cu declarațiile inculpatului B.I.M. în care acesta a recunoscut parțial comiterea infracțiunii.

Așa cum s-a reținut mai sus, din conținutul convorbirilor purtate între inculpat și martorii H.G. și M.I. la data de 22 februarie 2006 a rezultat faptul că declarațiile martorului H.G. cu privire la împrejurările în care l-a cunoscut pe inculpatul B.I.M. sunt nereale, martorul M.I. fiind cel care i-a pus în legătură și i-a dat martorului H.G. în chiar acea zi numărul de telefon al inculpatului.

Cu privire la apărările formulate de către inculpat, în sensul că ar fi solicitat bani de la martorul H.G., pentru a-și recupera pretinsa datorie a martorului M.I. față de el, tribunalul a învederat că din convorbirile telefonice purtate între martorul M.I. și inculpat a rezultat fără îndoială că nu a existat o asemenea datorie, susținerile inculpatului nefiind confirmate de niciun alt mijloc de probă, astfel că potrivit dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., tribunalul le-a înlăturat.

Tot netemeinică a fost apreciată și apărarea inculpatului potrivit căreia nu a lăsat să se înțeleagă că ar avea vreo influență asupra organelor de cercetare penală care instrumentau dosarul martorului H.G., din declarațiile martorului H.G. și din convorbirile telefonice rezultând exact contrariul celor invocate de inculpat și nesusținute de nicio altă probă. Mai mult, din aceste probe a rezultat că suma de bani solicitată de la martori a fost cerută tocmai pentru a interveni pe lângă aceste organe de urmărire penală în favoarea martorului.

În drept, s-a reținut de tribunal că fapta inculpatului B.I.M., mai sus reținută, care a lăsat să se creadă că are influență asupra unor organe de urmărire penală din cadrul Poliției Sectorului 4 București și Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și care a pretins suma de 2.000 de euro, pentru ca în schimbul acestei sume să determine organele de urmărire penală, asupra cărora a pretins că are influență, să instrumenteze Dosarul penal nr. 10806/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat la Poliția Sectorului 4 București sub nr. 1256.541/2006, în așa fel încât martorul H.G. să nu fie tras la răspundere penală, primind din suma pretinsă doar 200 de dolari, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

IV. În data de 15 ianuarie 2006, martorul I.G.S. a fost surprins în trafic de organele de poliție, conducând un autoturism sub influența băuturilor alcoolice peste limita legală, constituindu-se Dosarul penal nr. 2072/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înregistrat la Brigada de Poliție Rutieră sub nr. 575311/2006.

În după amiaza aceleiași zile, martorul I.G.S. a sunat pe martorul M.T., prietenul său, cu care a vorbit despre ceea ce i s-a întâmplat, acest din urmă martor spunându-i că are un prieten M., care are relații la Institutul Național de Medicină Legală, care l-ar putea ajuta să afle rezultatele testelor de alcoolemie, iar dacă se depășește cu mult limita legală, vor vedea ce se poate face.

A doua zi, martorul I.G.S. și martorul M.T. s-au întâlnit cu inculpatul B.I.M. la sediul I.N.M.L. Aici, inculpatul i-a cerut martorului I.G.S. să scrie pe o hârtie datele lui, inclusiv codul numeric personal, apoi inculpatul a intrat în sediul I.N.M.L. de unde a revenit după 10 minute, spunând martorului că rezultatele nu sunt gata și să stea liniștit că se ocupă el.

Cu această ocazie, inculpatul i-a lăsat martorului să înțeleagă că are influență asupra unor persoane din conducerea I.N.M.L. „P.D.M.M." și asupra unor organe de urmărire penală din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B..

Ulterior, martorul M.T. i-a comunicat martorului I.G.S. că „toată povestea îl va costa 700 - 800 euro și că totul se îngroapă la I.N.M.L., la final, urmând ca martorul să îl cinstească și pe inculpat."

În data de 23 ianuarie 2006, martorul I.G.S. s-a întâlnit cu martorul M.T. căruia i-a dat suma de 400 euro pentru a fi înmânați inculpatului, iar inculpatul i-a confirmat în aceeași zi că a primit suma respectivă de bani și că îi va rezolva problema cu alcoolemia, însă momentan nu se poate că la I.N.M.L. este un control.

Ulterior, martorul M.T. i-a comunicat martorului I.G.S. că pentru a rezolva problema, atât la poliție, cât și la I.N.M.L. trebuie să îi mai trimită inculpatului încă 500 euro, astfel că martorul a trimis lui M.T. suma de 500 euro, în echivalent lei, prin mandat on-line, banii fiind apoi dați inculpatului B.I.M.

După ce martorul I.G.S. a dat și această sumă de bani, s-a întâlnit cu inculpatul la București, acesta din urmă spunându-i că îi garantează că îi rezolvă problema și că are o cunoștință în poliția rutieră, cu funcție de conducere.

În ziua de 27 februarie 2009, inculpatul l-a sunat pe martorul I.G.S. și i-a spus că îi vine un fax la Brașov și că, în aceeași zi, pe la ora 15,30 se poate interesa ca să își ridice permisul de conducere, fapt care se dovedește ulterior neadevărat.

Constatând că promisiunile făcute de inculpat nu se materializează în niciun fel, martorul I.G.S. începe să facă demersuri pentru recuperarea sumelor de bani, în acest sens fiind nenumăratele mesaje trimise inculpatului în care i se aducea la cunoștință acestuia că „omul se retrage. Luni vrea înapoi materialul!". În contul acestor sume, martorul M.G., intermediar între martorul I.G.S. și inculpat a restituit martorului I.G.S. suma de 500 euro.

Situația de fapt, astfel cum a fost reținută a fost dovedită pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și în timpul judecății, respectiv din declarațiile martorului I.G.S., declarațiile martorului M.T., notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpat, martorul M.T. și martorul I.G.S. și adresa Brigăzii de Poliție Rutieră privind dosarul penal al martorului I.G.S. și copiile de pe dosarul penal al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București al acestui martor, precum și declarațiile inculpatului B.I.M., în care acesta a recunoscut parțial comiterea infracțiunii.

Din analiza declarațiilor inculpatului și martorilor M.T. și I.G.S., în raport cu convorbirile purtate de cei trei în mediul ambiental și înregistrate conform dispozițiilor legale, tribunalul a reținut că aceștia au urmărit constant să prezinte organelor de anchetă o situație de fapt deformată care să înlăture incidența legii penale cu privire la faptele săvârșite, atât de inculpat, cât și de martorul I.G.S., cumpărătorul de influență.

Astfel, la data de 27 februarie 2006, ora 15,35, în discuția telefonică purtată de inculpat cu martorul M.T., inculpatul i-a spus martorului că mai are doar 50.000 în buzunar, iar martorul i-a zis că dacă vine comunicarea faxului ce îi permitea martorului I.G.S. să își ridice permisul, acesta îi va trimite bani.

Imediat, la ora 15,37, martorul M.T. l-a sunat pe martorul I.G.S. și i-a spus că a vorbit cu inculpatul B.I.M. și că a plecat comunicarea de un sfert de oră. Totodată i-a spus martorului I.G.S. că inculpatul i-a transmis că după ce se convinge că i s-a făcut comunicarea, să îi pună ăia (banii) on-line.

Din aceste convorbiri a rezultat, atât încercările inculpatului de a convinge pe martorul I.G.S. că face demersuri pentru recuperarea permisului său de conducere, cât și motivul pentru care inculpatul a făcut aceste demersuri, respectiv obținerea unui folos material injust.

Mai mult, din convorbirea purtată de martorul M.T. cu o altă persoană a rezultat că în cazul ridicării permisului de conducere al martorului I.G.S., ar fi urmat să primească de la acesta prin mandat on-line suma de 600 euro, pe care trebuia să îi împartă cu altcineva, fiind evident că e vorba de inculpatul B.I.M., care a cerut martorului M.T. să spună martorului I.G.S. să trimită „ăia on-line", după ce verifică și se asigură de primirea confirmării că poate să își ridice permisul de conducere.

La data de 1 martie 2006, în convorbirea telefonică a inculpatului cu martorul M.T., inculpatul i-a cerut martorului să îi spună martorului I.G.S. că i-a restituit sumele de bani primite cu dobândă 100% și că este gata să îi dea lanțul de aur de la gât și chiar legitimația de serviciu.

Atât din aceste convorbiri, cât și din celelalte aflate la dosarul de urmărire penală s-a apreciat că rezultă în mod clar temeinicia situației de fapt reținute de tribunal și netemeinicia apărătorilor inculpatului.

Astfel, tribunalul a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului B.I.M., mai sus reținută, care, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul I.N.M.L. „P.D.M.M." și asupra unor organe de urmărire penală din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B. a primit de la martorul I.G.S. suma de aproximativ 900 de euro, dintr-o sumă mai mare, restul urmând să fie dat ulterior, pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe medicii legiști și polițiști, asupra cărora a pretins că are influență, să efectueze acte de urmărire penală și acte medico-legale, într-un dosar penal având ca obiect săvârșirea de către martorul I.G.S. a unei infracțiuni de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, în așa fel încât martorul să nu fie tras la răspundere penală pentru săvârșirea acestei infracțiuni (prin stabilirea unei alcoolemii inferioare celei de la care fapta intră în sfera ilicitului penal) și pentru ca acestuia să-i fie facilitată recuperarea permisului de conducere, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

V. În data de 16 iunie 2005, martorul S.V.A. a fost implicat într-un accident de circulație soldat cu decesul unui motociclist. În urma acestui accident, pe numele acestui martor s-a întocmit Dosarul penal nr. 7946/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

La scurt timp, martorul S.V.A. a întrebat pe patronul său, martorul N.A.C. dacă îl poate ajuta să-și recupereze carnetul de conducere.

Martorul N.A.C. a apelat la martorul M.T., care i-a spus că știe pe cineva care are o firmă ce se ocupă de înmatriculări la U. și care ar putea să îl îndrume pe martorul S.

La câteva zile, martorii S.V.A., N.A.C., M.T. și inculpatul B.I.M. s-au întâlnit la terasa „F." din Parcul Herăstrău și au discutat despre ceea ce trebuie să facă martorul S.V.A. pentru a-și recupera permisul de conducere.

În discuțiile purtate, atât cu prilejul primei întâlniri, cât și ulterior, inculpatul a lăsat să se creadă că are influență asupra unor organe de urmărire penală din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B. și asupra unor medici-legiști din cadrul I.N.M.L. „P.D.M.M.", solicitând o sumă de bani, pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe polițiști și medici-legiști, asupra cărora a pretins că are influență să efectueze acte de urmărire penală și lucrări medico-legale în Dosarul penal nr. 7946/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care martorul S.V.A. era cercetat pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, în așa fel încât martorul să nu fie tras la răspundere penală.

Din suma pretinsă, în perioada iulie - august 2005, inculpatul a primit de la martorul S.V.A. doar suma de 4.000.000 lei (ROL).

La scurt timp, după întâlnirea din Herăstrău, martorul S.V.A. l-a sunat pe inculpat, s-a întâlnit cu acesta și împreună au mers la sediul B.P.R. din str. U., unde inculpatul i-a indicat o cameră, în care au intrat împreună. Aici, inculpatul i-a arătat lucrătorul de poliție cu care martorul a vorbit și de la care a primit dovadă de circulație cu drept de circulație pe 15 zile.

După acest moment, martorul N.A.C. l-a întrebat pe martorul S.V.A. ce a făcut cu permisul, acesta din urmă spunându-i că îl costă foarte mult pentru a-și putea rezolva problema cu carnetul.

Într-o discuție telefonică, purtată în data de 2 martie 2009, inculpatul s-a plâns că a dat bani de la el pentru martorul S.V.A., bani pe care trebuie să-i recupereze de la acesta, întrebându-l pe martorul N.A.C. în cât timp vine martorul S.V.A. cu o mie.

Martorul N.A.C. i-a spus inculpatului că „o să vorbesc cu unchiul martorului S.V.A., în legătură cu această problemă", iar inculpatul îi spune că "martorul are noroc de faptul că inculpatul este prieten cu martorul M.T. și că dacă nu era vorba de acest martor și de inculpat nu s-ar fi băgat" și că martorul S.V.A. „trebuia de mult să fie pa".

Tot în cadrul acestei convorbiri, inculpatul i-a spus martorului N.A.C. că vorbise cu procurorul și că „procurorul i-a zis clar, procuror pe care îl cunoaște, lucrând anterior împreună cu acesta la omoruri nouă ani și că a băut votcă cu el cu fundul pe mort."

Inculpatul a mai spus martorului că procurorul i-a zis „Lasă-l frate că nu știu ce. Da M. da cinstea a cui e. Lăsați șefu că rezolvăm noi de cinste. Deci îmi pare (...) nu că-mi pare rău (...) ești tu cu T. Că s-au pierdut niște bani. Că trebuia să mai dau niște bani. Rămâne datoria mea (...)".

De asemenea, inculpatul i-a spus martorului N.A.C. că urmează să vorbească abia când are unchiul martorului S.V.A. banii și că ar fi vorbit anterior cu martorul, care i-a promis inculpatului că îi dă banii „până vineri", iar de atunci ar fi trecut cinci-șase luni.

În ziua de 3 martie 2009, inculpatul a purtat o altă discuție telefonică cu martorul N.A.C., în care inculpatul i-a spus: „nu pot să mă duc acolo și să îi zic lu ăsta haide mă dă-i drumu, când am frâna de mână trasă acolo (...) că omu (...)". Inculpatul mai spune: „Eu dacă-l activez p-acela, asta erau pașii pe care trebuia să îi fac anu trecut și (...) era omu acum îl durea în m(...) .

A arătat tribunalul că, fapta, astfel cum a fost descrisă mai sus a fost dovedită pe baza următoarelor acte: declarațiile martorului S.V.A. date în cursul urmăririi penale, coroborate cu declarațiile martorului N.A.C., declarațiile martorului M.T., notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpat, martorul M.T. și martorul N.A.C., precum și declarațiile inculpatului B.I.M., în care acesta a recunoscut parțial comiterea infracțiunii.

Cu privire la apărările inculpatului, prima instanță le-a înlăturat, întrucât înregistrările telefonice din dosarul de urmărire penală au dovedit cu prisosință temeinicia situației de fapt reținute de instanță, precum și nesinceritatea declarațiilor inculpatului.

Astfel, a concluzionat prima instanță că, în drept, fapta inculpatului B.I.M., mai sus reținută, care a lăsat să se creadă că are influență asupra unor organe de urmărire penală din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B. și asupra unor medici-legiști din cadrul I.N.M.L. „P.D.M.M.", solicitând o sumă de bani, pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe polițiști și medici-legiști, asupra cărora a pretins că are influență să efectueze acte de urmărire penală și lucrări medico-legale în Dosarul penal nr. 7946/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care martorul S.V.A. era cercetat pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, în așa fel încât martorul să nu fie tras la răspundere penală și pentru ca acestuia să-i fie facilitată recuperarea permisului de conducere întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru cele cinci infracțiuni reținute în sarcina sa, prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitate fiecărei fapte, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitorului.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepsei cu închisoarea, tribunalul a ținut seama de periculozitatea foarte ridicată și rezonanța deosebit de negativă a faptelor de corupție în rândul cetățenilor, de prejudiciile grave aduse prestigiului actului de justiție și credibilității autorităților judiciare și a celor medico-legale, de sumele medii solicitate de inculpat, de lipsa antecedentelor penale, de vârsta inculpatului, de recunoașterea chiar parțială a săvârșirii faptelor, de înscrisurile depuse în circumstanțiere (caracterizări, acte medicale, acte de stare civilă).

Față de gravitatea deosebită a pericolului social al faptelor comise de inculpat, față de insistența acestuia în acțiunea de a obține diverse sume de bani de la cumpărătorii de influență, pentru pretinsul ajutor dat acestora, în raport cu declarațiile oscilante și nesincer ale inculpatului, care, deși cunoștea toate probele ce îl incriminau, nu a recunoscut și regretat sincer săvârșirea faptelor, ținând seama și de nevoia de reprimare a infracțiunilor de corupție ce afectează major imaginea și prestigiul justiției, tribunalul a apreciat că, în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul B.I.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 233 de la 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 15000/3/2008 (1798/2009) a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr. 648 din data de 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

A fost desființată, în totalitate, Sentința penală nr. 648 din data de 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și în fond:

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 1 rechizitoriu.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 2 rechizitoriu.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 3 rechizitoriu.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executare pedepsei principale.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 4 rechizitoriu.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.I.M. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență - pct. 5 rechizitoriu.

În baza art. 65 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B.I.M., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani conform art. 35 alin. (3) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71-64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 7 martie 2006 până la 4 iunie 2006.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., s-a confiscat de la inculpat 450 euro, 200 dolari SUA și 4.000.000 ROL.

În fond, în conf. cu art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.100 RON cheltuieli judiciare către stat.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I.M. împotriva aceleiași hotărâri.

În conf. cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, deși prin însăși hotărârea atacată s-a arătat că la individualizarea pedepselor este necesar a se avea în vedere periculozitatea foarte ridicată și rezonanța deosebit de negativă a faptelor de corupție în general, precum și, în special, prejudiciile grave aduse imaginii autorităților judiciare și a serviciilor medico-legale, instanța de fond nu a dat eficiența cuvenită nici atunci când a stabilit cuantumul pedepsei și nici când a procedat la individualizare judiciară a executării acesteia.

Cum însăși motivarea soluției adoptate de instanța de fond conduce la concluzia orientării către o pedeapsă al cărei cuantum să reflecte gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului, curtea de apel a notat că sancționarea acestuia din urmă trebuie reconsiderată în lumina criteriilor consacrate de art. 72 C. pen., context în care s-a impus a fi analizat gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, nu numai prin prisma examinării conținutului concret, ci și prin evaluarea tuturor circumstanțelor, în care fiecare faptă s-a consumat, circumstanțe care - deși exterioare conținutului faptelor - cu aptitudinea de a le particulariza și a le spori potențialul criminogen concret, impunându-se astfel o reacție represivă mai severă din partea autorităților judiciare.

Astfel, inculpatul, la momentul comiterii celor cinci fapte exercita funcția de agent de poliție în cadrul S.C.P.R. din cadrul D.G.P.M.B., calitate care constituie indubitabil un element circumstanțial agravant în baza căruia acesta a putut comite cu mai multă ușurință faptele, dobândind încrederea deplină a persoanelor cu care a intrat în contact.

Nu a putut fi trecută cu vederea împrejurarea că, inculpatul, așa cum bine a reținut instanța de fond, a manifestat o insistență deosebită în obținerea sumelor de bani de la cele cinci persoane certate cu legea penală, activitatea infracțională desfășurându-se pe o durată foarte mare de timp, de aproximativ 9 luni, interval în care s-a realizat de două ori și prinderea în flagrant a acestuia la datele de 16 februarie 2006 și 7 martie 2006, împrejurări ce atestă în mod indubitabil o perseverență infracțională foarte ridicată, dar și o neconștientizare corespunzătoare a consecințelor faptelor sale.

De altfel, după cum a rezultat din lucrările dosarului, inculpatul a mai comis anterior prinderii sale în flagrant și alte infracțiuni de trafic de influență pentru care, după cum s-a arătat și în partea dispozitivă a actului de sesizare, s-a dispus disjungerea cauzei.

La operațiunea de individualizare a pedepselor nu poate fi ignorată nici împrejurarea că inculpatul a cunoscut de la bun început că persoanele cu care a intrat în contact au avut sau aveau la momentul respectiv probleme cu legea penală, precum și interesele obscure pe care acestea din urmă le urmăreau prin primirea sprijinului din partea inculpatului.

Astfel, martorul M.I. urmărea să obțină de la inculpat o legitimație de polițist pe care să o folosească apoi pentru a comite infracțiuni de înșelăciune prin metoda „Maradona", în dauna unor cetățeni străini; martorul H.G. dorea să nu fie tras la răspundere penală, la vremea respectivă fiind cercetat de Poliția Sectorului 4 ca urmare a neînregistrării în evidențele contabile ale firmei în care deținea calitatea de administrator a mai multor importuri efectuate în perioada aprilie - august 2005; martorul I.G.S. era cercetat de Poliția Sectorului 2 sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 79 din O.U.G. nr. 195/2002 ca urmare a depistării sale în trafic având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,20 gr. ‰, iar martorul S.V.A. avea calitatea de învinuit într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București ca urmare a uciderii în trafic a unui motociclist.

De asemenea, la evaluarea gradului de pericol social concret al faptelor se impune a fi avute în vedere sumele mari de bani în valută, ce au fost pretinse de inculpat de la cei cinci martori, respectiv 6.300 euro, din care a primit efectiv sumele de 2.550 euro, 200 dolari și 400 RON, elemente care atestă pe de-o parte îndrăzneala și înclinația deosebit de periculoasă a inculpatului în obținerea de foloase ilicite dar și obișnuința sa în desfășurarea unor astfel de activități antisociale prin care a discreditat activitățile oneste desfășurate de funcționarii din cadrul D.G.P.M.B., Senatul României, Ministerul Public și I.N.M.L. „M.M.", făcându-i pe aceștia să apară în ochii opiniei publice drept elemente coruptibile sau în alt mod influențabile.

Gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat se impune a fi analizat și prin prisma urmării imediate, realizarea elementelor materiale ale infracțiunii de trafic de influență, atât prin intermediul acțiunilor de primire, cât și a celor de pretindere de bani generând în mod indubitabil o stare de pericol pentru bunul mers al activității autorităților publice și instituțiilor publice în serviciul cărora se aflau funcționarii vizați de inculpat, starea de pericol decurgând în același timp și din atingere adusă prin expunerea reputației acestora la neîncredere și suspiciuni.

Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, curtea de apel nu a putut să nu observe atitudinea nesinceră abordată de inculpat pe parcursul procesului penal, minimalizarea importanței relațiilor sociale vătămate, în locul adoptării unei poziții procesuale care să trădeze o dorință sinceră de redresare a conduitei sale, de corijare și renunțare la deprinderile antisociale; referitor la conduita anterioară săvârșirii faptelor, instanța nu poate identifica niciun element care să ateste un comportament pozitiv - ce nu poate fi prezumat - în familie, societate sau la locul de muncă; dimpotrivă, din Adresa nr. 165570 din 16 martie 2006 emanând de la Serviciul Management și Resurse Umane din cadrul D.G.P.M.B., a rezultat că inculpatul a fost sancționat disciplinar, cu executarea a 3 zile de arest, pentru neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Toate aceste considerente impun aplicarea unei pedepse corespunzătoare, adaptate gradului de pericol social al faptei și executarea acesteia prin privare de libertate, apreciindu-se că numai astfel pot fi atinse obiectivele, extrase din textul consacrat de art. 52 C. pen., care să conducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei.

Referitor la latura civilă a procesului este de observat că, din probele administrate, precum și din situația de fapt reținută în rechizitoriu, inculpatul B.I.M. a rămas în posesia sumelor de 200 dolari SUA, 450 euro și 400 lei (RON), sume ce urmează a fi confiscate de la acesta, restul sumelor reținute în mod greșit de către instanța de fond, fiind cele puse la dispoziție de organele de cercetare penală pentru realizarea flagrantului.

În apelul său, inculpatul a solicitat, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. pentru faptele menționate la punctul 4 din rechizitoriu și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., pentru faptele menționate la punctele 1 și 5 din rechizitoriu.

Această cerere nu a fost acceptată de curtea de apel pentru motivele ce urmează:

Susținerea inculpatului, în sensul că M.I., de fapt, îi datora diferite sume de bani și, pe această bază, a apelat la „tot felul de tertipuri, pentru a-și recupera banii împrumutați" este nedovedită și, totodată, contrazisă de declarațiile și denunțul emanând de la acest martor, care, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond, a arătat că inculpatul îi pretinsese bani, pentru a-i face rost de o legitimație de polițist falsă, nefiind vorba - niciun moment - de un alt tip de legitimație (cum a susținut apărătorul inculpatului, respectiv „legitimație de voluntar de poliție").

Declarațiile martorului au fost confirmate de discuțiile purtate de acesta cu inculpatul în mediu ambiental, din cuprinsul acestora rezultând clar participarea inculpatului la săvârșirea faptei reținute la punctul 1 din rechizitoriu.

Referitor la fapta reținută la punctul 4 din rechizitoriu, curtea de apel a notat că existența acesteia și vinovăția inculpatului B.I.M., în comiterea ei, au fost pe deplin dovedite și, astfel, corect stabilite de către instanța de fond, mărturie în acest sens stând declarațiile martorilor I.G.S. și M.T., care au subliniat cum inculpatul i-a lăsat să înțeleagă că are relații la I.N.M.L., unde va interveni pentru „aranjarea" testelor de alcoolemie, în final, promițând numitului I.G.S. că îi rezolvă problema fiindcă are o cunoștință cu funcție de conducere și la poliție rutieră; în acest context, relevante sunt și înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat și martorul M.T., precum și cele dintre I.G.S. și acesta din urmă.

De asemenea, infracțiunea reținută la punctul 5 din rechizitoriu a fost dovedită cu declarațiile martorilor M.T., precum și cele dintre I.G.S. și acesta din urmă.

De asemenea, infracțiunea reținută la punctul 5 din rechizitoriu a fost dovedită cu declarațiile martorilor M.T., S.V.A. și N.A.C. ce se coroborează cu conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice ce au avut loc între inculpat și martorul M.T. și între inculpat și martorul N.A.C.; de altfel, această infracțiune este recunoscută - parțial - chiar și de către inculpat.

Nu a putut fi primită apărarea acestuia, în sensul că nu ar fi promis ajutor și nu ar fi pretins bani de la S.V.A. și N.A.C., deoarece, inculpatul, personal a discutat cu cei doi, iar din cuprinsul convorbirilor telefonice a rezultat, fără dubiu, cum inculpatul a promis influență și a pretins bani pentru a o oferi.

Concluzionând, curtea de apel a constatat că existența faptelor și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite de către instanța de fond, pe baza probelor administrate în cauză, dovezile dispunând de forța probantă necesară infirmării prezumției de nevinovăție de care se bucură o persoană, legitimând astfel tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Cererea inculpatului de reținere a circumstanțelor atenuante nu a putut fi primită, deoarece o analiză judicioasă a circumstanțelor reale și personale nu a condus la identificarea unor împrejurări ce pot fi caracterizate ca atare; în raport cu împrejurările concrete în care s-au săvârșit faptele, cu poziția procesuală adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, cu importanța valorilor sociale lezate și cu urmările produse prin infracțiunile săvârșite de acesta, curtea de apel a apreciat că, în speță, nu au putut fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, recunoașterea acestora fiind atributul exclusiv al instanței de judecată, așa încât lipsa antecedentelor penale și existența unei familii nu au fost suficiente pentru aplicarea dispozițiilor art. 74 - 76 C. pen.

Așa fiind, apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost admis, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost desființată hotărârea atacată, cu consecința pronunțării unei noi hotărâri, conform celor ce preced.

Cât privește apelul inculpatului, curtea de apel, în acord cu considerentele expuse în cele ce preced nu a putut primi apărările acestuia, astfel că, în temeiul prevăzut de art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I.M., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul B.I.M., criticând-o, arătând în motivele formulate în scris, prin apărător, că recunoaște și regretă faptele reținute în sarcina sa, menținute în interogatoriu și în decizia Curții de Apel București, dar consideră că numai pentru punctele II și III din rechizitoriu și din decizia Curții de Apel București ar fi trebuit să fie condamnat, urmând ca pentru celelalte fapte, punctele I, IV și V să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât acestora le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Astfel, cu privire la primul punct din decizia recurată a menționat că în numele unei vechi prietenii, martorului M.I. i-a împrumutat suma de 4.000 dolari SUA, despre care familia sa nu cunoștea nimic, motiv pentru care la rugămințile și insistențele referitor la unele probleme de natura celor de mai jos a încercat să-l ajute pe acesta pentru a nu-și pierde împrumutul acordat. La prietenia mea M.I. a răspuns cu organizarea dosarului cauzei folosind împotriva sa acuze nereale. A făcut acest lucru din 2 motive: se afla în curs de cercetare în cauze penale și a considerat că și-a ușurat situația construind împotriva sa fapte penale sau denaturând aspecte reale și organizând flagrantul și în al doilea rând pentru a scăpa de împrumutul ce i-l datora. Nu i-a cerut să-i procure o legitimație de polițist, ci una de voluntar.

Cu privire la punctul 4 din decizia recurată a precizat că pe I.G.S. l-a cunoscut prin intermediul martorului M.T. Nu i-a promis lui I.G.S. ajutor în sensul de a interveni la organele în drept, singurul lucru pe care l-a făcut și nu trebuia să-l facă a fost acela de a-i explica acestuia care e procedura de recalculare a alcoolemiei. Ulterior a fost rugat de M.T. să-i plătească prietenului său taxa de recalculare a alcoolemiei, aflând mai târziu faptul că M.T. i-a cerut mai mult lui I.G.S. decât taxa de recalculare.

În legătură cu cea de-a IV-a faptă reținută în sarcina sa prin rechizitoriu și prin decizia Curții de Apel București a menționat că activitatea sa nu a constat decât în aceea că la solicitarea acestuia i-a plătit taxa de recalculare a alcoolemiei și i-a promis lui S.V.A. că va încerca să vorbească cu procurorul de caz pentru a afla părerea acestuia cu privire la accident.

Acesta a fost primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiat pe art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. și constă într-o greșită individualizare a pedepselor aplicate în sensul că nu are antecedente penale, din anul 1990 a avut un loc stabil de muncă, este căsătorit și are un copil minor, a recunoscut și a regretat faptele comise, a fost puternic zguduit de consecințele nechibzuinței sale, care și-au pus amprenta asupra sănătății sale, în prezent fiind pensionat medical. În plus de la data comiterii acestor fapte a trecut o perioadă de aproximativ 5 ani, solicitând admiterea recursului declarat în conformitate cu prevederile art. 38515 C. proc. pen., casarea deciziei pronunțate în cauză de către Curtea de Apel București și menținerea hotărârii primei instanțe.

La termenul de judecată de la 4 martie 2010, în recurs Înalta Curte, apreciind ca întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului inculpat, în vederea pregătirii apărării a amânat cauza la 15 aprilie 2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La termenul de astăzi, avocat V.C., apărător desemnat anterior din oficiu pentru recurentul-inculpat a solicitat aplicarea protocolului pentru serviciile de asistență juridică prestate în materie penală până la prezentarea apărătorului ales.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat, în dezbateri a depus la dosar concluzii scrise și a precizat că dintre cele două cazuri de casare invocate inițial, respectiv cele prevăzute de art. 3859 pct. 18 și de art. 3859 pct. 14 îl menține doar pe cel din urmă, referitor la aplicarea greșită a unor pedepse în raport cu prevederile art. 72 C. pen. De asemenea, a arătat că pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare aplicată în apel este prea aspră, invocând și circumstanțele personale ale inculpatului, în sensul că nu are antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor și este pensionat medical. Totodată, după ce a făcut o scurtă descriere a situației de fapt a subliniat că soluția pronunțată de prima instanță este corectă în ceea ce privește individualizarea pedepsei, în concluzie, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel și menținerea soluției Tribunalului București în privința pedepselor aplicate, a rezultantei acestora și a modalității de executare a pedepsei.

Concluziile reprezentantului parchetului asupra recursului declarat de inculpat, precum și poziția acestuia, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurentul inculpat B.I.M. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza numai prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., față de precizarea făcută în sensul renunțării la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 din același cod, Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele referitoare la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, iar în baza propriului examen asupra mijloacelor de probă administrate și la care a făcut referire a stabilit la rândul său vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de care a fost învinuit, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului B.I.M., care în perioada noiembrie - decembrie 2005 a lăsat să se creadă că are influență asupra unor polițiști din cadrul D.G.P.M.B. - Serviciul Management Resurse Umane și a pretins suma de 300 de euro de la martorul M.I., pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe acești funcționari publici, asupra cărora a pretins că are influență, să îi elibereze martorului M.I. o legitimație de polițist pe numele acestuia, primind din suma pretinsă 200 euro, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care la data de 6 martie 2006 a lăsat să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul aparatului administrativ al Senatului României, solicitând investigatorului sub acoperire suma de 4.000 euro, pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe funcționarii asupra cărora a pretins că are influență să elibereze investigatorului un pașaport diplomatic pe numele acestuia, sumă din care la data de 7 martie 2006 inculpatul a primit 1.500 euro, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului B.I.M., care la data de 22 februarie 2006 a lăsat să se creadă că are influență asupra unor organe de urmărire penală din cadrul Poliției Sectorului 4 București și Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și care a pretins suma de 2.000 euro pentru ca în schimbul acestei sume să determine organele de urmărire penală asupra cărora a pretins că are influență, să instrumenteze Dosarul penal nr. 10806/p/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat la Poliția Sectorului 4 București sub nr. 1256.541/2006, în așa fel încât martorul H.G. să nu fie tras la răspundere penală, primind din suma pretinsă doar 200 de dolari, întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care în data de 15 ianuarie 2006, lăsând să se creadă că are influență asupra unor funcționari publici din cadrul I.N.M.L. „P.D.M.M." și asupra unor organe de urmărire penală din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B. a primit de la martorul I.G.S. suma de aproximativ 900 euro, dintr-o sumă mai mare, restul urmând să fie dat ulterior, pentru ca în schimbul acestei sume să-i determine pe medicii legiști și polițiști, asupra cărora a pretins că are influență, s efectueze acte de urmărire penală și acte medico-legale, într-un dosar penal având ca obiect săvârșirea de către martorul I.G.S. a unei infracțiuni de conducere a unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, în așa fel încât martorul să nu fie tras la răspundere penală pentru săvârșirea acestei infracțiuni (prin stabilirea unei alcoolemii inferioare celei de la care fapta intră în sfera ilicitului penal) și pentru ca acestuia să-i fie facilitată recuperarea permisului de conducere, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului B.I.M. care în perioada iulie - august 2005 a lăsat să se creadă că are influență asupra unor organe de urmărire penală din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră a D.G.P.M.B. și asupra unor medici-legiști din cadrul I.N.M.L. „P.D.M.M.", solicitând o sumă de bani pentru ca în schimbul acestei sume să îi determine pe polițiști și medicii-legiști, asupra cărora a pretins că are influență, să efectueze acte de urmărire penală și lucrări medico-legale în dosarul penal nr. 7946/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care martorul S.V.A. era cercetat pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, în așa fel încât martorul să nu fie tras la răspundere penală și pentru ca acestuia să-i fie facilitată recuperarea permisului de conducere, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen.

Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât și în aceea a cercetării judecătorești, la care instanțele au mai făcut expres referire, a rezultat în mod concret contribuția efectivă a inculpatului B.I.M. în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, acesta având reprezentarea rezultatelor faptelor pe care le săvârșește, urmărind producerea lor, așa încât a acționat cu intenție directă, vinovăția sa fiind dovedită.

Înalta Curte, la rândul său, examinând materialul probator administrat și-a însușit argumentele ambelor instanțe, în ceea ce privește vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, apărările formulate de acesta cu privire la nevinovăție fiind infirmate de mijloacele de probă apreciate coroborat.

De asemenea, instanța de recurs consideră că nu poate fi avută în vedere critica formulată în recurs, referitoare la greșita individualizare a pedepselor aplicate de către instanța de apel, întrucât sub acest aspect, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pentru fiecare faptă comisă, precum și cel mai mare rezultat, după aplicarea dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni, cât și modalitatea de executare a acesteia, în regim de detenție reflectă o corectă adecvare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., la condițiile concrete ale cauzei.

Mai mult instanța de apel a analizat circumstanțele reale ale cauzei, relevând numărul faptelor comise, funcția în care inculpatul le-a săvârșit, respectiv aceea de agent de poliție în cadrul S.C.P.R. din cadrul D.G.P.M.B., insistența cu care a acționat în obținerea sumelor de bani, perioada relativ mare de 9 luni de zile, cuantumul ridicat al sumelor pretinse în valută și lei, urmările produse, respectiv starea de pericol pentru bunul mers al activității autorităților publice și instituțiilor publice în serviciul cărora se aflau funcționarii vizați de inculpat, circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind sancționat disciplinar.

Înalta Curte, la rândul său, reexaminând în mod concret procesul de individualizare judiciară efectuat în cauză de către instanța de apel la stabilirea pedepselor aplicate, a pedepsei rezultante și a modalității de executare, consideră că prin cuantumul stabilit pentru fiecare infracțiune de trafic de influență, orientat către media pedepsei prevăzută de lege, urmând, ca în baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu executare în regim de detenție s-a ținut cont de gradul de pericol social în concret ridicat al infracțiunilor comise, agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, prin modalitatea în care au fost pretinse sume de bani, lăsând să se creadă existența unor influențe asupra unor funcționari publici, cuantumul sumelor de bani relativ mari, calitatea în care a săvârșit faptele, aceea de agent de poliție, urmările produse, valorile sociale lezate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care anterior a mai fost sancționat disciplinar, așa cum s-a reținut de către instanța de apel.

Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate inculpatului B.I.M. pentru faptele comise, pedeapsa rezultantă, cu executare prin privare de libertate, așa cum a fost stabilită de prima instanță de control judiciar este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dându-i posibilitatea îndreptării atitudinii acestuia față de comiterea de infracțiuni și resocializării sale viitoare pozitive.

De asemenea, instanța de recurs apreciază că nu poate fi diminuată pedeapsa aplicată și nici schimbată modalitatea de executare, așa cum reținuse prima instanță, întrucât evaluarea circumstanțelor personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că în prezent este pensionat medical, căsătorit, are un copil minor în întreținere, nu poate fi reținută în mod prioritar, ci numai în mod plural cu toate celelalte criterii, referitoare la circumstanțele reale, gradul de pericol social concret al acestora, care în contextul cauzei impune menținerea pedepsei aplicată de instanța de apel.

Totodată, Înalta Curte consideră că pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul, cu executare prin privare de libertate reflectă și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât criticile formulate de apărătorul recurentului inculpat nu sunt fondate și în consecință nu este aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele.

Totodată, verificând hotărârea atacată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat B.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 233 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, suma menționată fiind ca urmare a asigurării asistenței obligatorii, ce a avut loc pentru termenele de judecată de la 4 martie 2010 și 15 aprilie 2010, de către doamna avocat V.C., cu împuternicirea avocațială nr. 006247 emisă la 20 februarie 2010, potrivit art. 6 cu referire la art. 5 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, pentru prestarea, în cadrul sistemului de ajutor public judiciar, a serviciilor de asistență juridică și/sau reprezentare ori de asistență extrajudiciară, precum și pentru asigurarea serviciilor de asistență juridică privind accesul internațional la justiție în materie civilă și cooperarea judiciară internațională în materie penală încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat B.I.M. împotriva Deciziei penale nr. 233 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 15 aprilie 2010.