Qualification of involuntary prostitution of minors as continued pimping rather than human trafficking

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 54/F/2009 din 6 mai 2009 a Tribunalului Bistrița Năsăud:

1. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul Ș.M. a fost trimis în judecată din 10 infracțiuni de trafic de persoane (dintre care 3 prev. de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen., 4 prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și 3 prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001) și 2 infracțiuni de proxenetism (una prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. și cealaltă prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.), într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul Ș.M.:

- la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.;

- la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracțiunii de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. c) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata L.M. a fost trimisă în judecată din 3 infracțiuni de trafic de persoane, fiecare prev. de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. și o infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata L.M. la:

- 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

3. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata B.I.A. a fost trimisă în judecată din 4 infracțiuni de trafic de persoane: una prev. de art. 13 alin. (1) și (4) teza I cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. și 3 prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001, într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnată inculpata B.I.A., la:

- 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate celor trei inculpați stabilindu-se, conform art. 862 C. pen., un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul Ș.M. și de câte 4 ani pentru inculpatele L.M. și B.I.A.

Pe durata termenului de încercare au fost obligați inculpații să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de probațiune de la Tribunalul Bistrița-Năsăud;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a le fi controlate mijloacele de existență.

Au fost atenționați inculpații asupra disp. art. 869 C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a constatat că inculpatul Ș.M. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 12 septembrie 2006 - 1 iunie 2007.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul T.I.A. a fost trimis în judecată:

- din 2 infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și 3 infracțiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., una și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

- din infracțiunea prev. de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) și 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (nemodificată) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.I.A.:

- la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.;

- la 8 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (nemodificată) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.

S-a constatat că aceste infracțiuni au fost comise de inculpat în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., cu cele pentru care a fost condamnat la 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, prin Sentința penală nr. 1043/2006 a Judecătoriei Bistrița.

În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare și s-a descontopit pedeapsa în elementele ei componente, respectiv:

- 1 an și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c), art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. a) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), 76 lit. a) C. pen. repunând aceste pedepse în individualitatea lor.

Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) și 35 C. pen. au fost contopite toate pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Potrivit art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, stabilindu-se în temeiul art. 862 C. pen. un termen de încercare de 4 ani.

Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:

- să se prezinte trimestrial la Serviciul de probațiune de la Tribunalul Bistrița-Năsăud;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a-i fi controlate mijloacele de existență.

S-a atenționat inculpatul asupra disp. art. 869 C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 alin. (5) C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.D.E., la:

- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei stabilindu-se, în baza art. 82 C. pen. un termen de încercare de 3 ani.

S-a atenționat inculpatul asupra disp. art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. a) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul Ș.M. suma de 7.975 RON.

Au fost obligați inculpații să plătească cu titlul de cheltuieli judiciare statului: Ș.M. 600 RON, L.M., B.I.A. și T.I.A. câte 400 RON, iar P.D.E. 200 RON.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 53/D/P/2006 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

1. Ș.M. - pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) și (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) și (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) și (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 198 alin. (1) C. pen.; art. 329 alin. (2) C. pen.; art. 329 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

2. L.M. - pentru comiterea infracțiunilor prev.de art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (4), teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. B.I.A. - pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005; art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.);

4. T.I.A. - pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1) și (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) și (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin O.U.G. nr. 79/2005); art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.; art. 329 alin. (1) și (3) C. pen.; art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;

5. P.D.E. - pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.;

Constând, în esență, în aceea că, în perioada ianuarie 2004 - iulie 2006 au înlesnit sau tras foloase de pe urma practicării prostituției de către mai multe persoane de sex feminin, dintre care unele minore, inculpatul T.I.A. conducând, în mai multe rânduri, pe drumul public, un autoturism, deși nu poseda permis de conducere.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat că, la luarea declarațiilor numitelor H. (fostă P.) I., L.S.M., R.V.I. și S.M.R. nu li s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea de a participa în procesul penal în calitate de parți vătămate.

Prin urmare, acestea au fost citate în această calitate, la termenul de judecată din 26 februarie 2007 prezentându-se în instanță doar L.S.M. și S.M.R. care au arătat expres că doresc să aibă, în acest dosar, doar calitatea de martori, celelalte 2 nefiind prezente întrucât sunt și la această dată, plecate în străinătate.

Totodată, la termenul de judecată din 26 februarie 2007 s-a dispus, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. completarea rechizitoriului în ceea ce o privește pe inculpata L.M. și cu infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. pretins comisă față de martora S.M.R., întrucât deși această faptă a fost descrisă în cuprinsul acestuia, fiind indicată și încadrarea juridică dată acesteia, a fost omisă din partea dispozitivă a actului de trimitere în judecată.

Inculpații Ș.M., L.M. și B.I.A. nu au recunoscut comiterea faptelor, spre deosebire de inculpatul P.D.E. care și-a recunoscut vinovăția.

Inculpatul Ș.M. domiciliază în Bistrița și este asociat unic și administrator al SC C.R.H.B. SRL Bistrița, având ca principal obiect de activitate alimentație publică, activități hoteliere și activități de cluburi, ce se desfășoară în spațiile situate la sediul social al societății din Bistrița, cunoscută și sub denumirile de C.G. și P.Ș.

Inculpatele L.M. și B.I.A. domiciliază în Bistrița și sunt angajate de mai mulți ani de zile în calitate de barman-ospătar ale societății comerciale deținute de inculpatul Ș.M.

La un moment dat, pe parcursul desfășurării activității sale, inculpatul a luat hotărârea de a-și suplimenta veniturile prin înlesnirea practicării prostituției în localurile sale, de către persoanele angajate sau de către alte persoane. Aceasta se realiza prin faptul că fetele care se ocupau cu această activitate făceau consumație cu clienții și predau o parte din sumele plătite de aceștia (500.000 ROL), iar pe de altă parte, notorietatea localului ar fi crescut.

În acest plan au fost atrase și inculpatele B.I.A. și L.M. împreună cu care inculpatul Ș.M. a săvârșit următoarele fapte:

I. 1) La data de 19 ianuarie 2004 inculpatul Ș.M. a fost căutat la sediul societății sale din Bistrița de către martorele P.A., de 47 ani, și H.I. (pe atunci P., de 15 ani și 6 luni), care intenționau să se angajeze la firma inculpatului pe post de bucătăreasă, respectiv ajutor de ospătar.

Inculpatul i-a spus martorei P.A. (pe atunci mama prietenului minorei H.I.) - că pe fată o angajează în perioada de probă ca ajutor de ospătar și-i asigură cazare, dar nu are posturi libere de bucătar, motiv pentru care P.A. - de loc din municipiul Dej - s-a reîntors la domiciliul său.

Inculpatul i-a spus minorei că mai întâi va dansa la bară în clubul de striptease, ceea ce aceasta a și făcut în seara zilei de 20 ianuarie 2004. În ziua următoare minora a fost transportată de inculpat la localul din satul P., unde funcționa un punct de lucru - cu profil de alimentație publică - al societății administrate de inculpat. Acesta i-a dat-o în grijă pe minora H.I. șefei de local, inculpata L.M., care a cazat-o în aceeași cameră cu ea, din spatele localului.

Inculpata i-a spus minorei ca atunci când vin clienți bărbați în local să meargă la mesele lor, să-i determine să facă consumație și apoi să meargă pe cameră cu ei pentru a întreține relații sexuale contra unor tarife de 1,5 - 2,5 milioane ROL, după cum se putea înțelege cu fiecare client în parte.

Înainte de a merge pe cameră cu minora, clientul trebuia să-i plătească învinuitei suma de 300.000 ROL - contravaloarea folosirii camerei pe durata actului sexual cu minora.

Banii obținuți ca urmare a practicării prostituției erau predați de minoră fie inculpatului Ș.M., fie inculpatei L.M. - care spuneau că-i țin ei - cu excepția unor sume mici de 100 - 200.000 ROL, pe care fata și-i oprea pentru țigări. Minora H.I. a practicat prostituția în acest local până în ziua de 31 ianuarie 2004, când, la cererea inculpatului de a-i mai găsi o fată care «să lucreze» cu ea ca prostituată, a plecat la Dej, fără știrea prietenului său (actual soț) H.S.R., pentru a se întâlni cu martora Ș.L. La plecare, minora H.I. a primit de la inculpat suma de cca. 50 euro cu indicația ca în cazul în care fata pe care o va găsi nu are haine, să-i cumpere haine și să o aducă la P.

Deși în urma discuției purtate cu martora Ș.L., aceasta a fost de acord să meargă împreună cu H.I. la localul inculpatului din P. - motiv pentru care aceasta i-a și cumpărat haine - totuși pentru că prietenul ei nu a fost de acord să o lase să plece, Ș.L. a rămas în Dej. Astfel, la localul din P. s-a reîntors doar minora H.I., care a fost primită de învinuita L.M. în același local, pentru a-și relua activitatea ca prostituată.

În seara zilei de 3 februarie 2004, în jurul orelor 20, la localul inculpatului din P. a venit prietenul minorei H.I., pe nume H.S.R., însoțit de doi amici de-ai săi din Dej pentru a o lua pe minoră de acolo.

După incidentul petrecut între unul dintre însoțitorii lui H.S. - pe nume M.A.C. - și inculpata L.M., care nu a vrut să-i lase să o ia pe minoră, în cele din urmă aceasta a plecat cu prietenul său și cu însoțitorii acestuia cu autoturismul spre Dej, fără a mai primi vreo sumă de bani de la inculpată ori de la inculpat, din cei obținuți în urma practicării prostituției în localul din P.

Potrivit declarației date la 5 februarie 2004, în perioada celor aproape două săptămâni în care a practicat prostituția la localul din P., minora H.I. a avut mai mulți «clienți», dar nu a putut preciza suma de bani predată inculpaților.

2) În cursul lunii octombrie 2003 minora L.G.M. din Bistrița s-a angajat la C.G. ca ospătară, patronul Ș.M. promițându-i că o va plăti cu un salariu de 2.500.000 ROL + bacșișul.

În seara zilei următoare celei în care a început lucrul, minora împreună cu o colegă de-a sa pe nume D.V. au fost conduse de inculpat în clubul de noapte și prezentate învinuitei B.I.A., iar după ce le-a spus că de atunci încolo să asculte de «barmana A.», a plecat. Inculpata B.I.A. le-a propus minorei L.G.M. și colegei sale să țină companie la masă unor clienți ca să consume cât mai mult cu ele, după care să meargă pe cameră pentru a întreține relații sexuale. Pentru că au refuzat, învinuita l-a chemat în club pe inculpat, care le-a repartizat să lucreze ca ospătare în restaurantul aflat la parterul complexului, unde minora a și lucrat până la începutul lunii ianuarie 2004.

În acest interval de timp inculpatul i-a propus în mai multe rânduri minorei să întrețină, în schimbul sumei de 2.000.000 ROL, raporturi sexuale cu el, dar fata l-a refuzat.

Într-o zi de la începutul lunii ianuarie 2004, inculpatul Ș.M. i-a spus martorei L.G.M. că de a doua zi să nu mai vină la lucru că nu mai are nevoie de ea la C.G. Auzindu-l pe inculpat, învinuita L.M. - care se afla în zonă - i-a spus că are nevoie de martoră la restaurantul din P.

Din ziua următoare, martora a început lucrul în acest local condus de învinuita L.M., însă prin împrejurările create nu și-a mai reluat lucrul în calitate de ospătară, ci a ajuns să practice prostituția.

Astfel, în seara primei zile în care s-a prezentat la restaurantul din P. a apărut aici fosta sa colegă, D.V. - care între timp începuse să practice prostituția în C.G. din Bistrița - spunând că a fost trimisă de Ș.M. pentru că «trebuie să vină un client». După ce a sosit acel bărbat cu care mai întâi a făcut consumație, D.V. a mers cu el pe cameră pentru a întreține relații sexuale. După un timp învinuita L.M. i-a spus minorei L.M.A. să meargă cu ea în camera în care se afla bărbatul, cu fata. L.M.A. a primit și ea de la acel client suma de 2.000.000 ROL deși, potrivit declarației sale, nu a întreținut raport sexual cu el așa cum a făcut cealaltă fată.

În ziua următoare inculpatul Ș.M. a venit la local și i-a spus inculpatei L.M.: «M., de acum încolo fetele-s ale tale, tu ai grijă de ele!». De atunci, minora L.G.M. a rămas cazată în acea cameră anexă la localul din P. unde s-a prostituat până în luna ianuarie 2005. Potrivit declarației date, minora avea în medie 3 - 4 clienți într-o lună și în cele 12 luni cât s-a prostituat în localul de la P. a predat fie inculpatului, fie învinuitei L.M. de fiecare dată câte cei 500.000 ROL «pentru mâncare» din banii obținuți prin practicarea relațiilor sexuale cu clienții, apreciind suma totală predată celor doi care o exploatau, la nivelul de 20.000.000 ROL. Minora a declarat că L.M. i-a spus că “banii pentru mâncare” îi preda inculpatului Ș.M.

În toată această perioadă, minora L.G.M. nu a primit salariu și nici cotă-parte din consumațiile pe care clienții le făceau cu ea, astfel că putea să obțină bani doar prin practicarea prostituției. În unele situații, când la C.G. din Bistrița erau mai mulți clienți și fetele nu făceau față, inculpatul Ș.M. le chema pe învinuita L.M. și pe minora L.G.M. la C.G. Aici minora mergea pe cameră cu clientul, iar când ieșea îi preda învinuitei L.M. - care de obicei o aștepta în restaurant - sau inculpatului, cei 500.000 ROL așa-ziși pentru mâncare, fără să aibă niciun fel de legătură cu învinuita B.I.A., care nu o agrea.

După plecarea minorei H.A.L. de la C.G. la restaurantul din P., în ianuarie 2005, tot pentru a practica prostituția, L.M.A. a fost un timp «colegă» cu aceasta, prostituându-se împreună sub coordonarea învinuitei L.M. După închiderea localului din P., atât H.A.L., cât și L.G.M. s-au mutat la localul «M.N.», unde au continuat să se prostitueze tot sub coordonarea învinuitei L.M., care aici era șefă de unitate, respectându-se regula preluării de către ea a cotei de 500.000 ROL din banii obținuți de fete.

La stabilirea acestei stări de fapt tribunalul a avut în vedere declarația inițială a părții vătămate H.I., ca și a martorei P.A., revenirile acestora, în ceea ce o privește pe martoră, inclusiv în faza de judecată, fiind în mod evident făcute «pro cauza».

De asemenea, s-a avut în vedere declarația inițială a martorei L.G.M., înlăturându-se declarația acesteia din faza cercetării judecătorești.

De altfel, aceste declarații inițiale se coroborează nu doar între ele, ci și cu declarațiile martorilor Ș.L., căreia partea vătămată H.I. i-a povestit despre activitatea sa la inculpat, G.L., G.M.F., care confirmă prezența celor 2 fete și faptul că acestea se prostituau, ca și cu declarația martorei Z.G.V.M., înlăturând declarația nesinceră dată de aceasta din urmă în instanță.

În ceea ce o privește pe martora L.G.M., au fost luate în considerare și declarațiile martorilor H.A.L. și H.M.I.

De menționat este faptul că dintre toți acești martori, pe parcursul cercetării judecătorești, au putut fi audiați doar P.A., L.G.M. și Z.G.V.M., ceilalți fiind plecați din țară sau neputând fi găsiți.

II. 1) În cursul lunii decembrie 2005, partea vătămată P.C.T. frecventa Discoteca «G.» împreună cu sora sa mai mică L., în vârstă de 16 ani. Cu o astfel de ocazie, partea vătămată a fost abordată de inculpatul Ș.M., care i-a spus că «dacă are nevoie de bani să-l sune și se va rezolva», sens în care i-a dat fetei numărul de telefon.

De Crăciunul anului 2005, partea vătămată a fost împreună cu sora sa la Discoteca «G.», unde s-au cunoscut cu învinuitul T.I.A., care la încheierea programului le-a condus pe cele două fete în B-dul D., arătându-le unde locuia.

În cursul lunii ianuarie 2006, partea vătămată a mai frecventat Discoteca G. unde, deși s-a întâlnit cu inculpatul, nu au discutat nimic pe tema propunerii făcute de acesta - pe care partea vătămată a înțeles-o ca fiind o propunere de a întreține relații sexuale cu inculpatul, pentru care va fi plătită.

Într-o seară, de pe la jumătatea lunii februarie 2006, având nevoie de bani, partea vătămată i-a telefonat inculpatului și i-a spus că «are nevoie urgent de 1.200.000 ROL», la care inculpatul i-a răspuns prin a o chema la el la hotel. După ce a condus-o într-o cameră de la etaj, inculpatul a întreținut cu partea vătămată relații sexuale normale, plătind-o cu suma de 2.500.000 ROL. Inculpatul i-a spus părții vătămate că pe viitor, dacă va mai avea nevoie de bani, să apeleze la el pentru că are mulți prieteni, care, pentru a întreține relații sexuale cu ea sunt dispuși să o plătească. Partea vătămată i-a dat inculpatului numărul său de telefon răspunzându-i că «mai vorbim», după care a plecat la locul unde o aștepta colega sa de liceu, B.A., căreia i-a spus că «a fost la Ș.», că a întreținut relații sexuale cu acesta și că a fost plătită cu 2.500.000 ROL.

După vreo două zile, partea vătămată a fost sunată după-amiaza pe mobil de inculpat - deoarece îi spusese că nu poate sta mai târziu de orele 20 - care a chemat-o la el la hotel, iar când fata a ajuns, inculpatul i-a arătat un client de la o masă din restaurant și i-a spus să-l determine să facă consumație, după care să urce cu el pe cameră pentru a întreține relații sexuale contra cost, ceea ce partea vătămată a și făcut, primind de la bărbatul respectiv - care a plătit pentru cameră 500.000 ROL - suma de 2.000.000 ROL. La plecare, partea vătămată a fost așteptată de inculpat care i-a cerut suma de 500.000 ROL «pentru mâncare». Din banii obținuți ca urmare a întreținerii de relații sexuale, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 500.000 ROL, după care a plecat.

Până la sfârșitul lunii februarie 2006, partea vătămată a mai fost chemată în trei rânduri de către inculpat la hotelul său pentru a întreține relații sexuale cu clienți găsiți de el, iar pentru serviciile sexuale prestate în aceleași condiții ca prima dată, partea vătămată a fost plătită de acei bărbați cu câte 2.000.000 ROL, din care i-a dat inculpatului câte 500.000 ROL, «pentru mâncare». În ultima săptămână a lunii februarie 2006, partea vătămată P.C.T. a fost fugită de acasă, fiind găzduită de învinuitul T.I.A., căruia i-a spus că «a făcut niște bani» prin întreținerea de relații sexuale la hotelul lui «Ș.», bani din care i-a dat și învinuitului 100 - 200.000 ROL, pentru a-și cumpăra țigări și sandwich-uri, întrucât învinuitul nu lucra nicăieri și nu avea venituri.

În cursul lunii martie 2006, partea vătămată a fost chemată telefonic la C.G., o dată sau chiar de două ori săptămânal, pentru a face consumație și a întreține relații sexuale contra cost cu diferiți clienți ai localului - desigur în camera plătită de clienți - fiind plătită de aceștia cam cu același tarif de cca. 2.000.000 ROL pentru o jumătate de oră - o oră, din care de fiecare dată îi preda inculpatului - sau dacă acesta nu era acolo îi lăsa la recepția hotelului - câte 500.000 ROL «pentru mâncare».

În mai multe rânduri în perioada februarie - martie 2006 inculpatul Ș.M. i-a spus părții vătămate că dacă-i prezintă fete tinere ca și ea, care vor să câștige cu clienți ai localului său, îi va da câte 500.000 ROL de fiecare dată când îi va prezenta câte o fată.

Partea vătămată P.C.T. le-a povestit despre faptul că se prostitua la «Pensiunea Ș.» și în acest fel câștiga bani - ea neavând nicio altă sursă de venit - și prietenelor sale minore B.A., P.R.L., zisă «I.» și L.S.M., zisă «N.», spunându-le că dacă vor dori, le va prezenta inculpatului.

2) În cursul lunii martie 2006, partea vătămată P.C.T. a fost găzduită de inculpatul T.I.A. în apartamentul părinților săi din B-dul D., împreună cu sora sa P.L., ambele fiind fugite de acasă de la părinți. Partea vătămată continua să-i dea inculpatului o parte din banii câștigați prin practicarea prostituției, pentru a-și cumpăra țigări și de mâncare, de câte 2 - 3 ori pe săptămână, sume de câte cca. 200.000 ROL, iar când ieșeau în oraș partea vătămată îi plătea și consumația.

Într-o zi din luna martie 2006, în timp ce partea vătămată se afla în apartamentul inculpatului T.I.A., acesta i-a spus că i-a găsit doi clienți care vor să întrețină relații sexuale contra cost și astfel a plecat împreună cu el, cu sora ei L., cu P.R.L. și cei doi bărbați la un apartament de pe strada C. Unul dintre cei doi bărbați, de etnie țigan, i-a spus părții vătămate că dorește să întrețină relații sexuale cu ea pentru care o va plăti cu 1.000.000 ROL. După ce inculpatul a luat banii, partea vătămată a intrat într-o cameră cu clientul respectiv, ceilalți rămânând în altă cameră. După ce a terminat actul sexual cu clientul și a ieșit din cameră, partea vătămată a reîntâlnit-o pe P.R.L., deoarece ceilalți plecaseră.

Odată sosită la locuința inculpatului T.I.A., partea vătămată a primit de la acesta suma de 500.000 ROL, despre diferență învinuitul spunându-i că a cheltuit-o pe țigări și mâncare.

3) Într-o zi de la sfârșitul lunii martie 2006, partea vătămată P.C.T. și sora sa L. au fost găsite pe stradă de organele de poliție și predate părinților.

Partea vătămată a continuat și în luna aprilie să se deplaseze cam o dată pe săptămână, ziua, pe bază de apel telefonic, la C.G. unde, după ce făcea consumație cu clientul mergea cu acesta într-o cameră din hotel plătită tot de el și întreținea relații sexuale contra cost, iar din banii astfel obținuți îi dădea inculpatului Ș.M. sau îi lăsa la recepție câte 500.000 ROL «pentru mâncare».

În a doua jumătate a lunii aprilie 2006, partea vătămată P.C.T. a fugit iarăși de acasă la inculpatului T.I.A., care a găzduit-o până la începutul lunii mai, după care acesta i-a spus că nu o mai poate ține la el în apartament deoarece îi este frică să nu o găsească aici poliția.

Mergând la discoteca G., partea vătămată i-a spus inculpatului Ș.M. că e fugită de acasă și nu are unde să locuiască, la care inculpatul i-a propus să locuiască la el în hotel, într-o cameră pe care i-o pune la dispoziție fără bani, cu condiția să întrețină relații sexuale cu clienții localului său. Partea vătămată a acceptat să fie găzduită de inculpat în aceste condiții și astfel o perioadă de cca. 2 săptămâni de zile a fost cazată în camera 104. În acest interval de timp partea vătămată P.C.T. a întreținut relații sexuale cu cca. 20 de clienți, iar din banii obținuți i-a predat de fiecare dată inculpatului - personal ori i-a lăsat la recepție - câte 500.000 ROL «pentru mâncare». Partea vătămată a estimat că din banii astfel obținuți i-a predat inculpatului în total suma de cca. 40.000.000 ROL.

Această stare de fapt rezultă din coroborarea declarației părții vătămate P.C.T., dată în cursul urmăririi penale, și menținută, cu unele precizări în instanță care se coroborează cu declarațiile martorelor P.P., P.A.C. și P.S.L., date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești.

Astfel, pe lângă cele aflate de la partea vătămată, martorei P.P. chiar inculpatul T.I.A. i-a spus să „o caute pe fiica sa la domnul Ș., unde este plecată la produs”, iar martora P.S. a asistat personal la momentul în care P.C.T. a întreținut relații cu o persoană de etnie romă adusă de inculpatul T.I.A.

4) În cursul lunii februarie 2006, partea vătămată P.R.L. (zisă «I.») s-a cunoscut cu partea vătămată P.C.T. și într-o perioadă relativ scurtă de timp s-au împrietenit, astfel că aceasta din urmă i-a spus lui P.R.L. - așa cum am arătat la pct. II.1) din rechizitoriu - că a întreținut relații sexuale cu inculpatul, precum și cu diferiți clienți găsiți de patronul C.G., Ș.M., în schimbul unor sume de bani și a întrebat-o dacă nu vrea să meargă și ea la club pentru a câștiga bani în același mod.

Fiind prietenă cu minora L.S.M., partea vătămată P.R.L. i-a povestit acesteia despre P.C.T., cum obține bani prin practicarea prostituției. Cele două fete s-au întâlnit apoi cu partea vătămată P.C.T., care le-a spus că dacă vor să meargă și ele la clubul G. pentru a câștiga bani ca și ea, le va prezenta patronului Ș.M., întrucât acesta «a rugat-o să caute și alte fete pe care să le ducă la el».

Pe la jumătatea lunii aprilie 2006, după ce partea vătămată P.R.L. și minora L.S.M. au luat hotărârea de a merge la club G. pentru a câștiga bani prin practicarea de relații sexuale, acestea deplasându-se împreună cu partea vătămată P.C.T. la complexul patronat de inculpat.

Ajunse aici, partea vătămată P.C.T. le-a prezentat pe cele două fete inculpatului, care le-a condus doar pe ele două într-un separeu unde le-a întrebat dacă sunt de acord să facă același lucru ca și C., respectiv să întrețină relații sexuale cu diferiți clienți găsiți de el, în schimbul unor sume de bani, la care fetele au răspuns că sunt de acord. Atunci inculpatul le-a explicat că trebuie să se comporte frumos cu clienții în club, să-i determine să consume (băuturi) cât mai mult și în final să meargă pe cameră pentru a întreține relații sexuale, dar să le ceară cel puțin 3.000.000 ROL, precizându-le că acești bani sunt ai lor. Cu ocazia acestei discuții inculpatul le-a întrebat pe cele două fete ce vârste au, la care partea vătămată P.R.L. i-a răspuns că va împlini 17 ani, iar L.S.M. că are 14 ani împliniți.

a) Inculpatul le-a întrebat pe cele două fete «care vine prima?» - în sensul de a merge cu el pe cameră - și prima a mers P.R.L. După câteva minute, aceasta a ieșit spunând că a primit de la inculpat 1.500.000 ROL, iar apoi în cameră a intrat L.S.M., cu care inculpatul a întreținut relații sexuale normale, «plătind-o» cu suma de 1.500.000 ROL. Când aceasta s-a reîntâlnit cu P.R.L. și P.C.T., le-a spus că a întreținut relații sexuale cu inculpatul și le-a arătat banii primiți de la acesta.

Înainte de plecarea fetelor, inculpatul le-a spus că «le va suna el» când va avea clienți. Rămânând puțin deoparte cu P.C.T., inculpatul i-a dat acesteia suma de 1.000.000 ROL drept «răsplată» pentru faptul că i le-a prezentat pe cele două fete.

b) După cca. o săptămână de zile inculpatul a contactat-o pe partea vătămată P.R.L. - aflată în discotecă - și i-a propus să meargă cu el în cameră pentru a întreține relații sexuale, promițându-i că îi va da suma de 1.500.000 ROL. Fata a acceptat propunerea și după ce a întreținut relații sexuale cu inculpatul a primit de la acesta suma de bani promisă.

Într-o zi de la sfârșitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2006, inculpatul i-a telefonat părții vătămate P.R.L., spunându-i «să o ia și pe N.» și să meargă la clubul G. Ajunse aici, cele două fete au fost întâmpinate de inculpat care le-a spus că în club, la etaj, «sunt niște clienți care le așteaptă». După ce au urcat în club, cele două fete au fost preluate de învinuita B.I.A., care le-a trimis la o masă unde se aflau trei bărbați, pentru a face consumație, la aceeași masă venind alte trei dansatoare din club.

După un timp, în care clienții au făcut consumație de câteva zeci de milioane ROL, unul dintre bărbați i-a solicitat părții vătămate P.R.L. să meargă cu el pe cameră, ceea ce fata a și făcut, iar după ce au întreținut relații sexuale a fost plătită de acel bărbat - care a achitat separat costul camerei - cu suma de 3.000.000 ROL. Când partea vătămată a ieșit din cameră s-a întâlnit cu inculpatul, care a întrebat-o dacă a fost pe cameră cu bărbatul respectiv și câți bani a primit de la el, la care fata i-a răspuns că da și că a primit 3.000.000 ROL. Inculpatul i-a cerut părții vătămate să-i dea 1.500.000 ROL și fata s-a conformat, după care s-a reîntors în sala de striptease unde se aflau celelalte fete și al doilea bărbat, deoarece între timp cel de-al treilea plecase.

După un timp, acesta le-a propus părții vătămate P.R.L. și martorei L.S.M. să meargă împreună cu el pe cameră, ceea ce fetele au și făcut. Ambele fete au întreținut relații sexuale cu acel bărbat, fiind plătite fiecare cu câte 3.000.000 ROL, după care au plecat. La ieșirea din complex s-au întâlnit cu inculpatul, care le-a întrebat dacă au fost pe cameră cu cel de-al doilea bărbat și câți bani au primit, la care fetele i-au răspuns că au fost și că au primit câte 1.500.000 ROL (în loc de suma real primită), inculpatul spunând că «este bine» și nu le-a mai cerut nicio sumă de bani.

După cca. o săptămână, partea vătămată P.R.L. a fost din nou solicitată telefonic de către inculpat să meargă împreună cu «N.» la clubul G., inculpatul cerându-le să meargă direct în camera 104. Aici se afla un bărbat cu care doar minora L.S.M. a întreținut relații sexuale, fiind plătită de acesta cu suma de 1.500.000 ROL. Aceeași sumă de bani i-a fost dată de client și părții vătămate P.R.L. La plecare fetele s-au întâlnit în recepția hotelului cu inculpatul, care le-a întrebat câți bani le-a dat clientul, după care le-a cerut fiecăreia câte 500.000 ROL, fetele conformându-se și dându-i banii.

Într-o zi de pe la jumătatea lunii mai 2006, partea vătămată P.R.L. a fost contactată telefonic de către inculpata B.I.A., care i-a cerut să meargă la clubul G. pentru că «Ș. are ceva pentru ea». Pentru că partea vătămată i-a răspuns acesteia că nu poate merge, a intervenit la telefon inculpatul, care, pe un ton ferm i-a cerut să meargă urgent la el la club, atrăgându-i atenția că «nu știe cu cine se pune». Partea vătămată s-a deplasat împreună cu martora L.S.M. la clubul G. unde se afla învinuita B.I.A. - care le-a spus că «Ș. are doi prieteni în camerele 101 și 102 și că ele trebuie să se ocupe de aceștia». Aici a sosit și martora (minoră) B.A., precum și martora S.R., alături de alte două dansatoare din club - P.M.C. și T.S., făcând toate consumație împreună cu cei doi bărbați. Aceasta din urmă a mers pe cameră cu un bărbat, iar celelalte cinci cu un alt bărbat.

Pentru faptul că partea vătămată P.R.L. și martorele minore L.S.M. și B.A. au întreținut pe rând relații sexuale cu acel bărbat, au fost plătite fiecare cu câte 3.000.000 ROL. La plecare, partea vătămată și martora L.S.M. s-au întâlnit cu inculpatul care le-a întrebat «câți bani au făcut», la care ele au răspuns că fiecare câte 3.000.000 ROL, inculpatul replicând că este foarte bine. La ieșirea din complex, celor două fete li s-a solicitat de către recepționeră să lase câte 500.000 ROL «pentru mâncare» și câte 100.000 ROL pentru prezervative, fiecare dintre ele lăsând aceste sume de bani.

Din cele de mai sus rezultă că partea vătămată P.R.L. a lăsat inculpatului, ca urmare a practicării prostituției, suma de 2.500.000 ROL, iar martora L.S.M. suma de 1.000.000 ROL.

Fiind audiate în faza de cercetare judecătorească, partea vătămată P.R.L. și martora L.S.M. au revenit asupra declarațiilor inițiale, negând cele reținute mai sus, însă aceste declarații au fost înlăturate ca nesincere, fiind în contradicție cu declarația părții vătămate P.C.T., dată atât la organele de cercetare, cât și în instanță, și care a arătat că le-a prezentat pe cele 2 fete inculpatului Ș.M.

Pe de altă parte, partea vătămată și martora au fost audiate în cursul urmăririi penale în prezența părinților, dar și a asistentului social N.C. care, audiată ca martor, a arătat că fetele au declarat liber cele consemnate.

Totodată, la dosar există transcrierea unui mesaj transmis de P.R.L. pe telefonul inculpatului Ș.M. și prin care întreabă dacă are clienți pentru ele cerând să fie sunate la nr. de telefon X, pe care L.S.M. a recunoscut ca fiind al ei.

În fine, declarațiile acestora se coroborează și cu declarațiile date în faza de urmărire penală de către martorele B.A., P.M.C. și S.M.R., revenirile acestora fiind, fără îndoială, făcute «pro causa».

5) În cursul lunii aprilie 2006, după ce partea vătămată P.C.T. i-a povestit martorei minore B.A. că «lucrează» - adică se prostituează - pentru inculpatul Ș.M. la C.G., martora, la întrebarea părții vătămate dacă nu vrea să-l cunoască și ea pe Ș., i-a răspuns afirmativ. Astfel, cele două fete s-au deplasat la complexul G., unde partea vătămată i-a prezentat-o inculpatului pe B.A., după care a plecat.

Inculpatul a mers cu martora într-o cameră, unde i-a spus că dacă vrea să câștige bani, el poate să-i găsească un «tip cu bani mulți», explicându-i totodată care sunt pretențiile din partea lui în ceea ce privește comportamentul cu clienții, efectuarea de consumații cât mai mari și abia apoi mersul pe cameră cu clienții pentru a întreține relații sexuale contra cost, martora acceptând condițiile impuse de inculpat. Apoi i-a spus martorei că dacă acceptă să întrețină cu el relații sexuale, îi va da suma de 2.000.000 ROL. Martora a acceptat propunerea și, astfel, după ce a întreținut cu inculpatul relații sexuale, a primit de la acesta suma de bani promisă. Inculpatul i-a cerut numărul de telefon pentru a o contacta atunci când va fi nevoie, martora precizându-i că în cursul zilei va veni la orice oră, dar seara nu poate rămâne mai târziu de orele 21, pentru că nu-i permit părinții.

În cursul lunilor aprilie și mai 2006, martora B.A. a fost solicitată de inculpat în șase rânduri - unul dintre cazuri fiind cel relatat la punctul anterior - să meargă la complexul G. pentru a face consumație cu clienți ai localului și pentru a întreține relații sexuale cu acei clienți, iar din banii primiți de la bărbații respectivi - sume cuprinse între 1.500.000 și 3.000.000 ROL - îi dădea fie inculpatului, fie învinuitei B.I.A. câte 500.000 ROL «pentru mâncare». Într-un singur caz - cel relatat mai sus, (când a fost la complex împreună cu partea vătămată P.R.L. și cu martora L.S.M.) - martora a încercat să-l mintă pe inculpat cu privire la suma de bani primită de la client drept plată pentru serviciile sexuale prestate, «declarându-i» doar suma de 1.500.000 ROL, dar inculpatul și B.I.A. i-au găsit în portmoneul fetei mai mulți bani. Pentru faptul că l-a mințit, inculpatul i-a perceput martorei suma de 1.500.000 ROL din banii primiți de la client, în loc de 500.000 ROL.

Rezultă din cele de mai sus că martora B.A. a lăsat inculpatului Ș.M., ca urmare a practicării prostituției în localul acestuia, suma totală de 4.500.000 ROL.

La stabilirea acestei stări de fapt, tribunalul a avut în vedere declarația martorei B.A., dată în faza de urmărire penală, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate P.C.T., inclusiv în faza de judecată, ca și ale martorelor P.R.L., L.S.M., P.M.C. și S.M.R., arătat mai sus, revenirea acesteia în faza de judecată neputând fi luată în considerare.

6) În cursul lunii mai 2006, martora R.V.I. din Bistrița, s-a cunoscut în Bistrița cu martora M.I.L. din Gherla, care era fugită de acasă și locuia cu un italian în apartamentul acestuia din Bistrița.

Cele două martore au mers de câteva ori în cursul lunilor iunie - iulie 2006 la discotecile organizate în complexul patronat de inculpat. Într-o sâmbătă de la sfârșitul lunii iulie 2006, în timp ce cele două martore se aflau în discotecă, inculpatul Ș.M. a venit la R.V.I. și vorbind mai încet încât să audă doar martora, i-a propus să întrețină cu el relații sexuale promițându-i că o va plăti cu 100 euro. Întrucât martora i-a răspuns inculpatului că nu știe ce să facă și că se mai gândește, acesta a plecat.

După un timp, inculpatul a revenit în locul unde se afla R.V.I. și a condus-o - împreună fiind cu M.I.L. și cu alte două fete - la o masă aflată în clubul de striptease, unde le-au oferit de băut, spunându-i martorei că e «pe gratis».

După câteva zile, în data de 1 august 2006, martorele R.V.I. și M.I.L. s-au deplasat pe terasa complexului aparținând firmei inculpatului. După ce au purtat o scurtă discuție și au făcut schimb de numere de telefon celular, inculpatul s-a despărțit de cele două martore, nu înainte însă de a-i da suma de 1.500.000 ROL martorei R.V.I. «în avans» din suma de 100 euro promisă în cazul în care va întreține cu el raport sexual.

Seara, inculpatul i-a telefonat martorei R.V.I., înțelegându-se să se întâlnească la complexul G. După ce au ajuns aici, în timp ce martora M.I.L. a rămas la o masă în club, inculpatul a intrat împreună cu R.V.I. într-o cameră din complex, unde au întreținut raporturi sexuale normale.

Inculpatul i-a propus martorei să lucreze în sala de striptease, să țină companie clienților în timp ce fac consumație la masă, după care să meargă pe cameră cu ei să întrețină relații sexuale, precizându-i că în acest fel va putea câștiga bani mulți. Martora R.V.I. a acceptat propunerea făcută de inculpat, spunându-i însă că nu poate rămâne seara mai târziu de orele 21 - 22, la care inculpatul i-a replicat că nu este nicio problemă pentru că o poate chema și ziua, când are clienți în complex.

Știind că inculpatul are sală de striptease, martora M.I.L. l-a întrebat dacă nu are un loc pentru ea ca dansatoare, la care inculpatul i-a răspuns printr-o întrebare cu privire la vârsta pe care o are. Când a auzit că martora are doar 16 ani, inculpatul i-a spus că nu vrea să aibă probleme cu poliția din această cauză, dar în cele din urmă i-a spus că o primește să danseze în clubul său și să locuiască în hotel. Atunci martora i-a spus inculpatului că după ce va veni prietenul ei italian și-și va încheia socotelile cu el, îl va anunța când va veni să lucreze la C.G.

În zilele următoare, martora R.V.I. i-a telefonat de mai multe ori inculpatului, încercând să recupereze diferența de bani până la echivalentul a 100 euro promisă de inculpat, iar în 8 august 2006 a mers împreună cu M.I.L. și s-au întâlnit cu acesta pe terasa complexului. Inculpatul i-a dat martorei R.V.I. suma de 1.000.000 ROL, spunându-i că restul de încă aprox. 1.000.000 ROL îi va da altă dată. Cu această ocazie, inculpatul i-a arătat martorei M.I.L. camera în care va locui dacă vrea, începând chiar din acea seară. Începând din seara zilei de 8 august 2006 și până în ziua de 26 august 2006 martora M.I.L. a fost găzduită de inculpat în complexul hotelier al firmei sale.

a) În seara zilei de 10 august 2006, martora R.V.I. s-a dus la clubul G. pentru a o vizita pe prietena sa I. La orele 21:01 inculpatul i-a telefonat inculpatei B.I.A. cerându-i să-i trimită jos în hotel trei fete, (“trei prăjituri”). Inculpatul a vorbit codificat, cerându-i învinuitei “să vină cu trei prăjituri jos că avem o comandă și să iei comanda”, la care învinuita a răspuns că “i le trimite, nu mai coboară și ea”, însă inculpatul a insistat, spunându-i “vii cu ele să iei comanda tu, tu le aduci … pe terasă … nu pe terasă, ci la 101 mănâncă oamenii”.

Atunci B.I.A. le-a spus martorelor R.V.I., P.M.C. și T.I.M. să meargă cu ea jos, unde se aflau camerele hotelului. Învinuita le-a condus pe cele trei fete într-o cameră a hotelului unde se afla un bărbat ce era vizibil sub influența băuturilor alcoolice.

Întrucât P.M.C. și T.I.M. i-au spus inculpatei că nu voiau să rămână cu clientul respectiv, B.I.A. i-a spus martorei R.V.I. să rămână ea cu clientul pe cameră. În momentul în care martora i-a făcut semn învinuitei că nu vrea nici ea să rămână cu clientul, aceasta a îndemnat-o să rămână, spunându-i «stai și fă-ți bani că eu am impresia că ție nu-ți trebuie bani», după care învinuita împreună cu celelalte două fete au plecat. Rămasă în cameră cu bărbatul respectiv, martora l-a determinat să îi cumpere băuturi scumpe și să facă o consumație de 15.000.000 ROL, dar în momentul în care i-a cerut clientului - care-i propusese să întrețină cu el relații sexuale - suma de 2.500.000 ROL pentru a face acest lucru, bărbatul i-a replicat că îi dă doar 1.000.000 lei, sumă cu care martora nu a fost de acord.

Imediat după aceea, pe la orele 21:32, inculpata B.I.A. i-a telefonat martorei, cerându-i să îl facă pe client să se simtă bine pentru că banii pentru ea, în sumă de 3.000.000 ROL «sunt jos la recepție», fiindu-i lăsați deja de șeful bărbatului cu care martora se afla în cameră. Mai târziu, la orele 22:15, învinuita a fost sunată de pe telefonul clientului de către martora R.V.I., care i-a spus că bărbatul nu este mulțumit de ea și cere o altă fată, însă învinuita îi cere fetei să facă tot posibilul să-l mulțumească pe client, deoarece nu are de unde să aducă acum o altă fată. Martora a întreținut cu clientul respectiv relații sexuale, după care fiind nemulțumită de comportamentul acestuia față de ea, s-a îmbrăcat și a ieșit din cameră.

Când martora s-a reîntâlnit cu inculpata, aceasta i-a dat o bancnotă de 50 euro în locul celor 3.000.000 ROL promiși, deoarece între timp, la orele 22,30, inculpatul, vorbind la telefon cu învinuita, i-a spus că-i trimite 50 euro să-i dea martorei, «că restul (1.250.000 ROL n.n.) sunt pentru mâncare».

În cursul zilei următoare, martora R.V.I. s-a dus din nou la C.G., unde l-a căutat pe inculpat și «a pârât-o» pe inculpata B.I.A., spunându-i că aceasta i-a dat doar 50 euro, în loc de 3.000.000 ROL, cât i-a promis și i-a precizat că nu i-ar fi reproșat nimic învinuitei dacă i-ar fi reținut doar cei 500.000 ROL «pentru mâncare» - dovadă că «regula casei» era cunoscută de toată lumea, inclusiv de fetele mai noi - cum se reține la fiecare urcare pe cameră, dar nicidecum nu este de acord să i se rețină 1.250.000 ROL.

Inculpatul - care era chiar autorul ordinului dat învinuitei de a-i reține în loc de 500.000 ROL, 1.250.000 ROL - a pasat rezolvarea problemei către inculpată, trimițând-o pe martoră să discute cu B.I.A. (a se vedea convorbirea din aceeași seară de 10 august 2006, orele 21,59, dintre inculpat și aceasta din urmă, în care aceasta intenționa să îi dea martorei 2.500.000 ROL, deci să-i rețină doar 500.000 ROL).

Deși martora R.V.I. a mai mers pe la C.G., mai ales pentru a o vizita pe prietena sa M.I.L., nu a mai fost «desemnată» de învinuită să meargă pe cameră cu clienți ai clubului.

În seara zilei de 23 august 2006, după ce a primit un SMS de la martoră, prin care era întrebată dacă «poate să vină noaptea asta sus», inculpata B.I.A. i-a telefonat martorei R.V.I. spunându-i că «noaptea, cât îs eu acolo nu mai vii, că eu n-am avut probleme de când lucru acolo, de șapte ani, că ce măgării ai scos tu din gură; dacă vrei să prinzi ceva pe terasă (un client n.n.) n-ai decât, dar seara sunt, avem … (fete n.n.)» și deși minora a insistat că și-ar putea rezolva cu mama sa să plece de acasă toată noaptea, mințind-o că ar pleca la o colegă, totuși învinuita a refuzat inițiativa minorei, dovedind astfel că avea o putere de decizie în aceste probleme, apropiată de a inculpatului Ș.M.

Rezultă din cele de mai sus că, urmare a practicării prostituției de către martora R.V.I., inculpatul Ș.M. a încasat suma de 1.250.000 ROL.

Această stare de fapt rezultă din declarația martorei R.V.I. dată în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice ale inculpaților Ș.M. și B.I.A. din datele de 10 și 23 august 2006.

De menționat este faptul că pe parcursul judecării cauzei, martora R.V.I. nu a putut fi audiată, fiind plecată în străinătate.

b) În perioada în care a fost găzduită în hotelul deținut de firma administrată de inculpat, dintre 8 și 26 august 2006, martora minoră M.I.L. a practicat prostituția, «prinzând» 5 sau 6 clienți de la care a primit, pentru serviciile sexuale prestate, sume de bani cuprinse între 2.500.000 ROL și 4.000.000 ROL, din care, în trei rânduri i-a dat inculpatului câte 500.000 ROL, iar inculpatei B.I.A. aceeași sumă în două rânduri, deci, în total, 2.500.000 ROL.

La data de 26 august 2006, minora M.I.L. a primit telefon de la tatăl său vitreg să meargă acasă deoarece s-a îmbolnăvit mama ei. La plecare, inculpatul i-a dat fetei, pentru a avea bani de drum, suma de 500.000 ROL.

În data de 9 septembrie 2006, minora M.I.L. a revenit în vizită la C.G. din Bistrița, întâlnindu-se cu fetele care se aflau în club, inclusiv cu inculpata, care foarte probabil i-a cerut să caute o fată care să vină la club în locul ei, deoarece numai așa se explică faptul că în data de 12 septembrie 2006, la orele 19:23, minora i-a telefonat inculpatei, spunându-i «tu A., fii atentă, am găsit o varză, dar stai să-ți zic, îi așa ca mine, numa un pic mai mare, știi cum zic, nu? ... peste vreo 4 luni face, no așe, 18 kile, no îi mai, cântărește un pic mai mult ca mine, are ouăle mari», la care învinuita îi răspunde că înțelege și o întreabă când sosesc, dar pentru că s-a întrerupt convorbirea, după câteva minute a apelat-o ea pe minora M.I.L. și a întrebat-o când sosesc, la care fata i-a răspuns că «stai numa un pic că asta știi trebe să mințească că mere undeva și ți-am zis cum îi, știi un pic mai creolă ca mine», inculpata replicându-i că «nu mă interesează asta, deci să fie așa cum ai zis tu și hai cu ea, haidați amândouă».

Dat fiind faptul că inculpata știa ce activități a desfășurat minora M.I.L. în C.G., se observă clar din această discuție intenția inculpatei de a o convinge să rămână în club pentru a dansa ca stripteoză și a practica prostituția, dar și intenția de a recruta o nouă persoană în același scop, minora referindu-se în această discuție telefonică, potrivit declarației sale, la verișoara sa pe nume D.A.

Deși martora M.I.L. a revenit asupra declarației sale date în faza de urmărire penală, este evident că această revenire a fost făcută doar în scopul de a-l favoriza pe inculpat, declarația sa anterioară coroborându-se cu declarația martorei R.V.I. și cu transcrierea înregistrării convorbirii sale telefonice cu inculpata B.I.A. din data de 12 septembrie 2006.

7) În vara anului 2003, după ce a terminat clasa a VIII-a într-un sat din județul Iași, minora P.M.C. a ajuns printr-un complex de împrejurări într-un club de noapte din orașul Comănești, unde a lucrat o perioadă de timp ca dansatoare, iar de aici, la începutul anului 2004 a ajuns să fie traficată de către un bărbat necunoscut la un club de noapte din orașul Bran, pentru a fi exploatată prin obligarea la practicarea prostituției. După ce a reușit să scape din acest club, minora s-a reîntors în Comănești, de unde a plecat tot într-un club de noapte din municipiul Iași.

De aici, la sfârșitul lunii august - începutul lunii septembrie 2004, minora a ajuns în Bistrița, lucrând o perioadă de cca. 3 luni, împreună cu o altă fată din Iași pe nume R., tot minoră, la Clubul «N.C.» de lângă H.D., după care s-a reîntors acasă.

La începutul anului 2005, minora P.M.C. a revenit în Bistrița căutându-și de lucru, dar pentru că nu a găsit ceva convenabil, la sfârșitul lunii ianuarie - începutul lunii februarie 2005, împreună cu prietena sa R. din Iași s-au dus la C.G., unde au discutat cu inculpatul, pe care l-au întrebat dacă le primește să lucreze ca dansatoare în clubul firmei al cărui patron era.

Inculpatul le-a întrebat dacă au mai dansat pe undeva și ce vârstă au, la care atât ea, cât și prietena ei au răspuns că au mai dansat, iar în privința vârstei, în timp ce acea fată pe nume R. i-ar fi spus că este minoră, P.M.C. «și-a declarat» vârsta de 19 ani.

Potrivit declarației martorei, cu toate că inițial inculpatul a spus că îi este frică să o primească pe acea fată în clubul său să lucreze ca dansatoare, totuși în cele din urmă a fost de acord să o primească în club atât pe R., cât și pe minora P.M.C., cazându-le în camera 104.

Încă de la început inculpatul le-a spus celor două fete că în cazul în care se hotărăsc să meargă pe cameră cu clienți ai clubului pentru a întreține relații sexuale «regula casei» este că din banii primiți de la client trebuie să-i dea câte 500.000 ROL «pentru mâncare», la fiecare urcare pe cameră, indiferent de suma încasată de la client și indiferent de numărul urcărilor pe cameră într-o zi, desigur cu obligația de a determina pe clienți înainte de a merge pe cameră să facă consumații cât mai mari.

Potrivit declarației martorei P.C.M., la început a lucrat în club ca dansatoare, fără a practica prostituția, dar începând din luna aprilie 2005 și până la data de 25 octombrie 2005 - când a plecat acasă - s-a prostituat, cea mai mare parte a timpului în C.G. din Bistrița, iar o scurtă perioadă de timp în localul «M.N.», aflat la ieșirea din județul Bistrița-Năsăud și intrarea în satul L. din județul Mureș, deținut de firma al cărei patron era inculpatul.

Spre sfârșitul lunii noiembrie 2005, minora P.M.C. a revenit în C.G., unde a fost din nou găzduită de inculpat până spre sfârșitul lunii iunie 2006, în toată această perioadă practicând prostituția și predând inculpatului sau inculpatei B.I.A. «cota» de 500.000 ROL din banii încasați de la clienți pentru serviciile sexuale prestate, iar când aceștia lipseau, banii erau lăsați de minoră la recepția complexului.

Este de menționat că, la fel ca și în cazul celorlalte minore la care am făcut referire mai sus, «folosirea» camerei de către clientul care mergea cu fata pentru a întreține relații sexuale - desigur pe durate foarte scurte de timp, începând de la o jumătate de oră până la o oră sau două ore - «era plătită» de fiecare client cu sume de bani negociabile, între 500.000 ROL și 1.200.000 ROL, bani care erau încasați fie de către inculpat, fie de către inculpata B.I.A. (după cum rezultă din convorbirea purtată de inculpatul Ș.M. la 20 iulie 2006, orele 17,25, cu un angajat de-al său și din convorbirea purtată de inculpata B.I.A. la 27 august 2006, orele 23:59:32, cu un angajat al firmei), fie erau plătiți direct la recepția hotelului - desigur fără a fi întocmite fișe de cazare.

La sfârșitul lunii iunie 2006, minora P.M.C. s-a îmbolnăvit, astfel încât a trebuit să fie internată de urgență la Spitalul Județean Bistrița-Năsăud și operată de apendicită. După externarea din spital, minora nu s-a mai reîntors să locuiască în camera din C.G., ci s-a mutat în locuința lui M.A.O., cu care a devenit prietenă intimă înainte de a se îmbolnăvi.

Începând din 23 iulie 2006, P.M.C. s-a reîntors la C.G., lucrând însă ca ajutor de ospătar, dar în două-trei rânduri a mers totuși pe cameră cu clienți ai localului.

Prin declarația sinceră și foarte detaliată pe care a dat-o, martora P.M.C. a confirmat faptele relatate de celelalte minore la care deja am făcut referire. Minora P.M.C. - căreia la data de 14 martie 2006 i-a fost întocmit un contract de muncă rămas însă nesemnat la rubrica «angajator» de către inculpat - nu a putut estima suma totală de bani obținută de inculpat și învinuita B.I.A., ca urmare a predării de către minoră a «cotei» de 500.000 ROL - sub titulatura «pentru mâncare» - din sumele încasate de la clienți pentru serviciile sexuale prestate, precizând că nu a primit niciun salariu cât timp s-a prostituat.

Fiind audiată în calitate de martor în ședința publică din 4 aprilie 2007, martora P.M.C. a revenit asupra declarației inițiale arătând că nu a fost niciodată cazată la C.G., însă, într-adevăr, a mai fost pe acolo pentru a o ajuta pe L.M. și B.I.A. la treabă.

Această declarație a martorei este evident nesinceră, fiind contrazisă de declarațiile martorilor H.A., H.M.I., L.G.M., B.A., S.M.R. și G.M.F., care confirmă faptul că aceasta s-a prostituat atât la clubul G. din Bistrița, cât și la localul „M.N.” din P.

8) În a doua jumătate a lunii septembrie 2004, a ajuns la C.G. din Bistrița - adusă de doi băieți pe nume B. și respectiv B.B. - rămași neidentificați - minora H.A.L. Minora a fost prezentată de cei doi băieți inculpatului Ș.M., care deși a aflat chiar din spusele fetei că are vârsta de doar 15 ani împliniți, i-a spus că o primește să lucreze în complex ca animatoare în discotecă și că va fi cazată într-una din camerele complexului, ceea ce s-a și întâmplat.

a) După vreo două zile, inculpatul a condus-o pe minoră în clubul de noapte, unde i-a spus că trebuie să facă striptease și trebuie să asculte de inculpata B.I.A., căreia i-a și prezentat-o.

În prima seară, după ce a început să lucreze în club, aceasta i-a spus fetei că, în afară de a dansa, va trebui să meargă și pe cameră cu diferiți clienți ai localului cu care să întrețină relații sexuale contra cost, cum fac și celelalte fete. Când minora i-a spus învinuitei că nu a mai făcut niciodată așa ceva pentru că are doar 15 ani, învinuita i-a răspuns că nu-i nimic, că o să se învețe și o să se obișnuiască.

Inculpata a instruit-o pe minoră cu privire la modul în care va trebui să procedeze, spunându-i că înainte de a merge pe cameră cu clientul trebuie să-l determine să facă o consumație la masă de cel puțin 3.500.000 ROL, iar în cameră să comande o ciocolată M. al cărei preț era de 1.000.000 ROL și o șampanie (fie la prețul de 3.000.000 ROL, fie la 1.500.000 ROL), după care să negocieze cu clientul ce sumă de bani să-i plătească pentru prestarea serviciilor sexuale cu el, dar să nu ceară mai puțin de echivalentul în ROL a 50 euro «pentru a nu strica prețul celorlalte fete», precizându-i apoi că din banii primiți de la fiecare client trebuie să îi predea ei sau să lase la recepția hotelului suma de 500.000 ROL «pentru mâncare».

Treptat, minora a început să se acomodeze acestor cerințe, începând să practice prostituția. Deși la început minora le dădea o parte din banii câștigați în acest fel celor doi băieți care au recrutat-o și au adus-o la Bistrița, după cca. 2 săptămâni, ca urmare a unor discuții purtate cu inculpatul, a încetat să le mai dea acestora vreo sumă de bani, iar la un timp inculpatul i-a dat afară pe cei doi băieți din complex.

În perioada octombrie 2004 - sfârșitul lunii februarie 2005, minora H.A.L. a fost găzduită de inculpat într-una din camerele hotelului în scopul exploatării ei prin practicarea prostituției (alături de activitatea desfășurată ca dansatoare), inculpata B.I.A. având rolul de a coordona și controla activitatea desfășurată de minoră, care preda, la fel cum au făcut și celelalte fete «cota» de 500.000 ROL, așa-zisă «pentru mâncare», din banii obținuți de la fiecare client cu care întreținea relații sexuale.

La data de 24 decembrie 2004, la C.G. din Bistrița a venit fratele mai mic al minorei, pe nume H.M.I., care a rămas pe perioada sărbătorilor în Bistrița, după care s-a reîntors în localitatea de domiciliu, spunându-i și mamei sale că A.L. lucrează în Bistrița, după care el s-a reîntors în Bistrița, fiind lăsat de inculpatul Ș.M. să locuiască în aceeași cameră cu sora sa, în schimbul prestării activității de recepționer în incinta complexului sau a altor activități administrative.

b) În cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul i-a spus minorei H.A.L. că trebuie să se mute la restaurantul non-stop din P. al societății pe care o administra și să locuiască împreună cu învinuita L.M. în camera pe care aceasta o folosea, aflată în spatele localului. Inculpatul i-a spus minorei că L.M. era șefa de unitate și că trebuie să facă ce spune ea.

După ce a preluat-o pe minoră și a găzduit-o în camera în care locuia, inculpata L.M. i-a atras atenția ca mai întâi să-i determine pe clienți să facă o consumație cât mai mare și apoi să meargă pe cameră cu ei, iar din banii primiți de la clienți pentru serviciile sexuale prestate să-i predea ei acea sumă de 500.000 ROL, așa-zisă «pentru mâncare», bani pe care învinuita îi preda inculpatului. Timp de aproximativ o lună de zile, cât minora a fost găzduită în camera din spatele localului, s-a prostituat cu 7 sau 8 clienți, predând inculpatei L.M. suma de cca. 3.500.000 - 4.000.000 ROL din banii încasați de la clienți, fără să fi primit vreun salariu.

La începutul lunii martie 2005, inculpatul a hotărât să închidă localul din P., mutând tot personalul de aici la restaurantul non-stop «M.N.», aflat la intrarea în satul L. din județul Mureș. Minora H.A.L. a fost cazată, după ce s-a reîntors din Iași în prima parte a lunii aprilie 2005, într-una din camerele aflate la etajul restaurantului. În perioada de cca. 2 luni și ceva de zile cât a fost găzduită în acest local, minora a continuat să se prostitueze, în aceleași condiții ca și în perioadele anterioare, cu clienți ai localului.

Pe la jumătatea lunii iulie 2005, inculpatul a decis să închidă localul «M.N.» și astfel personalul societății care a lucrat în acest club a fost mutat la complexul din Bistrița. Odată revenită aici, minora H.A.L. a încetat să mai practice prostituția, lucrând ca barmană până la data de 13 septembrie 2005, când a plecat acasă în județul Iași. La două zile după plecarea minorei și fratele său, H.M.I. s-a reîntors la domiciliu.

De menționat este faptul că martora H.A.L. și fratele său nu au putut fi audiați în faza de cercetare judecătorească, fiind plecați de la adresele lor, însă această stare de fapt rezultă din coroborarea declarațiilor date de aceștia în faza de urmărire penală cu declarațiile martorilor arătați mai sus ( punctul 7).

9) În cursul lunii noiembrie 2005, inculpatul Ș.M. i-a propus martorei S.R.M. din Bistrița - care până atunci lucrase sporadic în restaurantul complexului ca ajutor de ospătar - să practice prostituția în C.G. cu clienți găsiți de el, pentru a câștiga bani. Martora a acceptat propunerea inculpatului și a convenit cu acesta ca atunci când va avea nevoie de ea să o contacteze telefonic.

În cursul lunii decembrie 2005, inculpata L.M. i-a telefonat martorei, solicitându-i să vină la C.G., iar când a ajuns i-a indicat un client din restaurant care voia să meargă pe cameră cu o fată. După ce l-a determinat pe client să îi plătească o consumație cât mai mare, martora a mers cu el în camera plătită de client, unde a întreținut relații sexuale normale, pentru care a primit de la acel bărbat suma de 2.000.000 ROL. La ieșirea din cameră martora s-a întâlnit cu inculpatul, care a întrebat-o câți bani a «încasat» de la client și cu toate că fata i-a răspuns, nu i-a cerut niciun ban.

Până la sfârșitul lunii august 2006, martora S.R.M. a fost chemată de mai multe ori, fie de către inculpat, fie de către inculpata L.M. să se prezinte la complexul G. pentru a întreține relații sexuale cu clienți ai localului. Din banii primiți de la clienți ca urmare a întreținerii de relații sexuale, în 7 - 8 rânduri, martora a predat câte 500.000 ROL fie inculpatului, fie inculpatei L.M., cu titlul de «bani pentru mâncare», deci în total 4.000.000 ROL. Spre sfârșitul lunii iulie - începutul lunii august 2006, martora a încetat să mai frecventeze C.G.

Audiată în faza de cercetare judecătorească, martora S.M.R. a revenit asupra declarațiilor inițiale, arătând că nu a practicat prostituția, declarația sa fiind nesinceră întrucât cele arătate anterior sunt confirmate prin declarațiile martorilor H.A.L., H.M.I., P.M.C. și G.E.L., arătați mai sus.

III. În a doua jumătate a lunii mai 2006, după ce a plecat de la C.G., partea vătămată P.C.T., în loc să se reîntoarcă la domiciliul părinților săi, s-a dus la locuința inculpatului T.I.A., care a acceptat s-o lase să locuiască la el. La locuința acestuia venea și martora B.A.

Întrucât partea vătămată nu avea nicio sursă de venit și nu mai beneficia nici de susținere financiară din partea familiei, în aceeași situație fiind și martora B.A., au căzut de acord cu învinuitul să obțină bani din practicarea prostituției. Pentru a se deplasa la locațiile în care se aflau clienții, inculpatul, partea vătămată și martora foloseau de multe ori taxi-uri.

În aceste condiții, inculpatul a venit cu propunerea să închirieze un autoturism cu care să facă aceste deplasări, banii necesari pentru plata chiriei și a combustibilului urmând să fie procurați desigur ca urmare a practicării prostituției de către fete.

Întrucât inculpatul nu avea permis de conducere auto, în seara zilei de 24 mai 2005 l-a sunat pe martorul I.V.S., care se afla în Ragla, și cu care s-a și întâlnit, propunându-i să vină să lucreze pentru el, ca șofer, deoarece vrea să închirieze un autoturism.

A doua zi inculpatul a închiriat de la firma «R.C.» un autoturism S.O., pe care martorul a început să-l conducă la comanda învinuitului. Cu acest autoturism, inculpatul T.I.A. le transporta pe minorele P.C.T. și B.A. la diferite localuri sau locații din oraș, unde se întâlneau cu bărbați cu care întrețineau relații sexuale în schimbul unor sume de bani. Din banii obținuți de pe urma practicării prostituției de către cele două minore, învinuitul folosea bani pentru a alimenta cu combustibil autoturismul, pentru a-și cumpăra de mâncare, băutură și țigări și pentru a plăti consumațiile pe care le făceau atunci când mergeau la localuri.

Inculpatul le asigura celor două fete protecția pentru cazul în care ar fi fost bruscate de clienți sau pentru situația în care nu ar fi fost plătite, el cerându-le să îi telefoneze în orice astfel de situație pentru a interveni în favoarea celor două fete.

La data de 31 mai 2006, învinuitul a predat acest autoturism și a închiriat un autoturism F.E., pe care martorul I.V.S. l-a condus, la comanda învinuitului, până în ziua de 4 iunie 2006. De abia la finalul perioadei, martorul a aflat de la învinuit că el obținea banii de la cele două fete de pe urma practicării prostituției. La acea dată, atât minora P.C.T., cât și sora sa mai mică, P.S.L. - care între timp devenise prietenă intimă a învinuitului T.I.A. - au fost predate de organele de poliție în custodia părinților lor. Deși în ziua de 5 iunie 2006 învinuitul T.I.A. a fost audiat la poliție cu privire la activitatea de proxenet față de minorele P.C.T. și B.A., nu a încetat definitiv aceste activități, ci a făcut doar o pauză de câteva zile.

Pe la jumătatea lunii iunie 2006, partea vătămată P.C.T. a fugit din nou de acasă, fiind primită de învinuitul T.I.A. să locuiască în apartamentul pe care îl deținea în oraș, pe B-dul D. Pentru că nu avea nicio sursă de venit, la fel ca și învinuitul T.I.A., partea vătămată P.C.T. și-a reluat activitatea de prostituată sub comanda învinuitului.

De obicei, minora mergea la clienți pe care fie îi găsea învinuitul, fie îi contacta personal, de cele mai multe ori împreună cu prietena ei, B.A., inculpatul T.I.A. asigurându-le «protecția».

Dacă până la jumătatea lunii iunie 2006 cei mai sus menționați se deplasau cu taxiuri de ocazie, într-una din zilele de 15 sau 16 iunie 2006, întâmplător s-au cunoscut cu învinuitul P.D.E., care lucra ca taximetrist la o firmă de taxi din Bistrița. În zilele următoare cei trei au efectuat deplasările la locațiile unde fetele aveau comenzi, cu taxiul condus de învinuitul P.D.E. Acesta s-a împrietenit cu învinuitul T.I.A. și cu cele două fete, partea vătămată P.C.T. spunându-i că ea și A. se prostituează. Cu toate acestea, învinuitul P.D.E. a acceptat ca în continuare să le transporte pe cele două fete atunci când, însoțite fiind de T.I.A., efectuau deplasări la diferite locații din oraș pentru a se întâlni cu bărbați în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost.

În decurs de câteva zile, inculpatul P.D.E. a ajuns în situația de a nu mai prelua comenzi la taxi, pentru a putea astfel să-i transporte pe inculpatul T.I.A. și pe cele două fete la locațiile indicate de ei. Inculpații le așteptau pe cele două fete după ce erau plasate la locul de întâlnire cu clienții până când reveneau și apoi le preluau.

Din banii obținuți prin practicarea de relații sexuale, cele două fete cumpărau mâncare, sucuri, țigări, băutură, plăteau chiria taxiului, alimentau cu combustibil, iar dacă mergeau în vreun local împreună cu inculpații, tot din acei bani fetele achitau consumațiile pentru toți.

La sfârșitul lunii iunie 2006, P.C.T. și B.A. s-au întâlnit, cu ocazia «executării» unei comenzi, cu minorele O.I.I. și R.M.A., care prin intermediul celorlalte două fete s-au cunoscut și cu învinuiții.

La începutul lunii iulie 2006, minora O.I.I. a fugit de acasă, inculpatul T.I.A. acceptând să o primească și să o găzduiască pe aceasta în apartamentul pe care el îl folosea, situat în municipiul Bistrița pe B-dul D. În acest apartament, minora a fost găzduită timp de cca. trei săptămâni. Întrucât nici această minoră nu avea alte surse de venit, minora O.I.I. s-a alăturat părții vătămate P.C.T. și martorei B.A. pentru a câștiga bani prin practicarea prostituției. Grupului lor s-a alăturat și minora R.M.A., care era prietenă cu O.I.I.

La scurt timp, după ce la data de 3 iulie 2006 și-a sărbătorit ziua de naștere împreună cu inculpatul P.D.E. și celelalte patru fete la o cabană din satul S., inculpatul T.I.A. a hotărât să închirieze un autoturism pentru ca fetele să se deplaseze mai ușor în oraș, indiferent de ora din zi sau din noapte, la întâlnirile cu clienții găsiți fie de ele, fie de către inculpat, P.D.E. acceptând să preia rolul de șofer al autoturismului pentru a asigura efectuarea acestor deplasări, dat fiind că a fost dat afară de la firma de taxi.

Astfel, inculpatul T.I.A. a închiriat de la o firmă de închirieri mașini din cartierul U., autoturismul marca V.P. cu nr. de înmatriculare XX, în schimbul unei chirii de 40 euro pe zi.

O perioadă de aprox. 3 săptămâni de zile, până la data de 22 iulie 2006, inculpații au folosit autoturismul pentru a efectua transportarea fetelor de obicei din fața blocului în care locuia T.I.A. până la locațiile din oraș în care ele mergeau la întâlnire cu clienții cu care întrețineau relații sexuale contra cost. În mai multe rânduri, inculpatul le-a cerut celor patru fete «să producă» mai mulți bani pentru a putea plăti chiria mașinii și a asigura alimentarea acesteia cu combustibil, precum și acoperirea celorlalte cheltuieli necesare traiului.

Din cauză că nu a vrut să mai susțină cu banii produși de ea acoperirea acestor cheltuieli, în prima decadă a lunii iulie 2006 minora B.A. s-a retras din cadrul acestui grup, rămânând celelalte trei fete.

În jurul datei de 20 iulie 2006, atât partea vătămată P.C.T., cât și sora sa, P.S.L., au fost recuperate de părinți și duse la domiciliu, de unde nu li s-a mai permis să iasă în oraș.

În această perioadă, după ce, de obicei, dimineața inculpatul P.D.E. mergea la domiciliu în cartierul U. cu autoturismul, inculpatul T.I.A., deși nu avea permis de conducere auto, conducea autoturismul pe drumurile publice din oraș până în fața blocului în care locuia, situat pe bulevardul D.

În dimineața zilei de 22 iulie 2006, în timp ce conducea autoturismul V.P. cu numărul de înmatriculare XX în zona P.J. din Bistrița - în autoturism aflându-se în dreapta sa martorul D.M., iar pe bancheta din spate minorele O.I.I. și R.M.A. - inculpatul T.I.A. a acroșat ușor un alt autoturism, dar a plecat de la locul incidentului rutier, obținând o autorizație de reparație de la Postul de poliție D., unde desigur nu a indicat motivul real al avarierii autoturismului și nici faptul că el l-a condus.

Deși în noaptea de 25 iulie 2006, folosind o scară din frânghie, inculpații au reușit să le ajute pe P.C.T. și sora sa mai mică S.L. să «evadeze» din apartamentul părinților lor, totuși ei nu au reușit să reconstituie grupul fetelor care practicau prostituția, datorită intervenției organelor de cercetare penală sesizate de către mama celor două fete. Astfel, activitatea infracțională a acestei grupări a luat sfârșit.

Această stare de fapt a rezultat din declarațiile părții vătămate P.C.T. și a martorelor B.A., R.M.A. și O.I.I., date atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, care se coroborează cu declarațiile martorilor P.P., P.A.C., P.S.L., B.I., I.V.S., V.M.B., L.R. toate coroborate cu declarația inculpatului P.D.

Prin actul de trimitere în judecată s-a considerat că faptele descrise mai sus, comise de inculpatul Ș.M. față de părțile vătămate sau martorele H.I., L.G.M., P.C.T., P.R.L., B.A., R.V.I., L.S.M., M.I.L., P.M.C. și H.A.L., întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, în diferite variante ale acesteia.

În ceea ce o privește pe martora majoră S.M.R., s-a reținut că fapta inculpatului de a o fi recrutat pe aceasta pentru practicarea prostituției constituie infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., iar fapta sa de a trage foloase de pe urma acestei activități constituie infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

S-a apreciat de către judecătorul fondului că, absența constrângerii, în vreuna dintre modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau de a trage foloase de pe urma practicării prostituției - în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

Nu este lipsit de importanță nici faptul că, atât infracțiunea prev. de art. 12, cât și cea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 pot fi săvârșite, în ce privește latura subiectivă, cu intenție directă calificată prin „scopul exploatării acestei persoane”, potrivit art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, prin exploatarea unei persoane înțelegându-se și obligarea la practicarea prostituției.

Din probele administrate în cauză a rezultat că, asupra niciuneia dintre persoanele arătate mai sus, nu s-a exercitat de către inculpat vreo constrângere, urmare a căreia acestea să fie obligate să practice prostituția.

Dimpotrivă, inculpatul le-a îndemnat pe aceste persoane să desfășoare o astfel de activitate, însă decizia de a da curs propunerii acestuia i-a aparținut fiecăreia, fiind luată în mod liber.

De altfel, majoritatea dintre ele locuiau în municipiul Bistrița și erau chemate telefonic pentru a veni la C.G., atunci când aici se aflau clienți care solicitau astfel de servicii, însă nici celor care locuiau și lucrau în club nu li s-a impus acest lucru.

Mai mult, partea vătămată P.R.L. și martora L.S.M. i-au solicitat chiar ele inculpatului, printr-un mesaj telefonic, să le găsească clienți, același lucru făcându-l și R.V.I.

În fine, nu este lipsit de importanță nici faptul că toate aceste persoane de sex feminin au practicat prostituția atâta vreme cât au dorit să o facă, fiind lăsate să plece sau să abandoneze această activitate, fără vreo opoziție din partea inculpatului sau a altor persoane.

Pe de altă parte, împrejurarea că părțile vătămate și martorele erau minore nu exclude luarea în considerare a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție arătate și în ceea ce le privește pe acestea, pentru următoarele argumente.

Totodată, din modalitatea identică de comitere a faptelor, față de intervalele scurte de timp dintre acestea rezultă că, încă de la început, inculpatul și-a reprezentat, cel puțin în linii mari, activitatea infracțională, la baza acesteia stând o rezoluție infracțională unică.

Referitor la cele două infracțiuni de proxenetism pretins săvârșite asupra martorei S.M.R., este de observat că și aceasta a fost îndemnată de inculpat să practice prostituția, pentru a trage foloase de pe urma acestei activități, propunere pe care a acceptat-o și, prin urmare, și în acest caz sunt aplicabile doar prevederile art. 329 alin. (1) C. pen.

Așa fiind, tribunalul a apreciat că faptele inculpatului constituie infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ce include și actul material vizând-o pe martora S.M.R.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru inculpatul Ș.M., în sensul celor de mai sus, conform dispozitivului hotărârii.

Totodată, s-a stabilit că fapta inculpatului de a întreține relații sexuale normale cu minora L.S.M., deși știa că aceasta are vârsta de sub 15 ani, constituie infracțiunea de relații sexuale cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.

Și cu privire la inculpata L.M. s-a reținut în actul de acuzare că faptele acesteia comise cu privire la partea vătămată H.I. și martorele L.G.M. și H.A.L. constituie 3 infracțiuni de trafic de persoane, fiecare prev. de art. 13 alin. (1) și (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen., iar fapta sa de a trage foloase de pe urma practicării prostituției de către martora S.M.R., infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

Față de considerentele arătate mai sus și având în vedere lipsa oricărei constrângeri prin care aceste persoane să fi fost determinate să practice prostituția, este evident că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane, ci a celei de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., în varianta înlesnirii, această variantă subzistând și în cazul martorei S.M.R., câtă vreme nu s-a dovedit că inculpata a tras în vreun fel foloase de pe urma practicării de către martoră a prostituției, sumele încasate fiind predate inculpatului Ș.M.

Totodată, este în afara oricărui dubiu că între inculpatul Ș.M. și inculpata L.M. a existat o înțelegere prealabilă cu privire la modul de comitere a faptelor, astfel că aceasta din urmă și-a prefigurat, încă de la primul act, activitatea infracțională ce a avut la bază o rezoluție unică.

Prin urmare, tribunalul a apreciat că inculpata L.M. a comis, în formă continuată, infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. ce cuprinde în conținutul ei și actul material referitor la martora S.M.R.

Așa fiind, în baza art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor față de inculpata L.M., în sensul celor de mai sus, conform dispozitivului hotărârii.

Și cu privire la inculpata B.I.A. s-a reținut că faptele comise de aceasta față de martorele R.V.I., M.I.L., H.A.L. și P.M.C. întrunesc elementele constitutive a 4 infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în diferite variante ale acestui text.

Pentru considerentele arătate mai sus, în ceea ce-i privește pe inculpații Ș.M. și L.M. și având în vedere neexercitarea de către inculpata B.I.A. a vreunei constrângeri asupra acestor martore pentru a le determina să practice prostituția, creându-le însă condițiile necesare pentru desfășurarea acestei activități, în baza unei rezoluții infracționale unice, la baza căreia a stat înțelegerea prealabilă cu inculpatul Ș.M. și faptele acesteia constituie o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că inculpații Ș.M., L.M. și B.I.A. nu au antecedente penale prezentând, potrivit referatelor de evaluare întocmite în cauză, perspective de reintegrare socială, tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia care, chiar și fără executarea pedepselor, nu vor mai comite și alte infracțiuni, fiind îndeplinite condiții prev. de art. 861 C. pen., tribunalul a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor stabilind, conform art. 862 C. pen., un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul Ș.M. și de câte 4 ani pentru celelalte 2 inculpate.

În ceea ce-l privește pe inculpatul T.I.A. s-a reținut în actul de acuzare că fapta acestuia descrisă la pct. II.2 comisă asupra părții vătămate P.C.T. constituie infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., aceeași încadrare juridică fiind reținută și în ceea ce le privește pe martorele B.A. și R.M.A., în timp ce faptele acestuia de a le fi găzduit pe minorele P.C.T. și O.I.I. în scopul exploatării lor prin practicarea prostituției constituie fiecare infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

În realitate, prin activitatea sa, inculpatul T.I.A. a înlesnit practicarea prostituției de către aceste persoane prin aceea că uneori le găsea el clienți sau le însoțea și le asigura protecție (sub acest ultim aspect a se vedea declarația martorei R.M.A.), de regulă clienții fiind găsiți chiar de fete și a tras foloase de pe urma acestei activități, fetele achitând contravaloarea carburantului și cumpărând cele necesare în casă, la baza acestei activități infracționale stând o rezoluție unică ce poate fi dedusă din modul de comiterea a acestora, inculpatul reprezentându-și, chiar de la primul act, în linii generale, această activitate, respectiv că va înlesni și trage foloase de pe urma practicării prostituției, nu doar de către partea vătămată P.C.T., dar și de către prietenele acesteia.

Din nicio probă nu a rezultat însă că inculpatul T.I.A. ar fi exercitat vreo constrângere asupra acestor persoane, astfel încât acestea să fie obligate să practice prostituția, neputându-se considera, pentru motivele arătate pe larg mai sus, în cazul celorlalți inculpați, că acestea au fost exploatate de către inculpat.

Față de inculpatul T.I.A. s-a reținut și comiterea infracțiunii prev. de 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. constând în aceea că, în mai multe rânduri, a condus pe drumurile publice un autoturism, deși nu poseda permis de conducere, ultima dată la 22 iulie 2006, când a produs un accident rutier.

De menționat este faptul că față de inculpat, referitor la infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. comisă față de martora R.M.A. la începutul lunii iulie 2006, ca și la infracțiunea continuată de conducere fără permis, care s-a epuizat la 22 iulie 2006, s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la condamnarea la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestuia prin Sentința penală nr. 1043/2006 a Judecătoriei Bistrița.

Analizând actele și lucrările Dosarului nr. 9175/2005 în care s-a pronunțat această sentință penală, s-a constatat că inculpatul nu a fost prezent la dezbaterea cauzei pe fond ce a avut loc în ședința publică din 6 iulie 2006, astfel încât termenul de apel a început să curgă pentru inculpat de la comunicarea dispozitivului hotărârii.

Potrivit dovezii de primire, dispozitivul i-a fost comunicat inculpatului la data de 12 iulie 2006, când a început să curgă pentru acesta termenul de apel, ce s-a împlinit la data de 24 iulie 2006, când hotărârea a rămas definitivă față de inculpat.

În aceste condiții, este evident că toate faptele au fost comise de inculpatul T.I.A. înainte de rămânerea definitivă a hotărârii anterioare de condamnare, nefiind întrunite condiții legale referitoare la primul termen al recidivei postcondamnatorii.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din 2 infracțiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și 3 infracțiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., una și cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. într-o singură infracțiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., precum și în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. în ce privește infracțiunea de conducere fără permis prev. de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la această din urmă infracțiune, s-a menționat faptul că, deși textele de lege care incriminează infracțiunile privind circulația pe drumurile publice, cuprinse în O.U.G. nr. 195/2002, au suferit o renumerotare, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei și nici aplicarea legii penale mai favorabile, textele incriminatoare fiind identice în conținut și cu privire la pedeapsă.

În baza textelor de lege mai sus arătate și având în vedere disp. art. 72 C. pen., reținând în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă judiciară a lipsei antecedentelor penale prev. de art. 74 lit. a) C. pen., făcând și aplic. art. 76 lit. b) și 76 lit. d) C. pen., tribunalul l-a condamnat pe inculpatul T.I.A. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pentru infracțiunea de proxenetism și 8 luni închisoare pentru cea de conducere fără permis, la alegerea conținutului pedepsei complementare avându-se în vedere atingerea adusă moralei publice.

Întrucât prezentele fapte au fost comise de inculpat în perioada martie - iulie 2006, iar cele anterioare la 25 - 26 octombrie și respectiv 14 - 15 noiembrie 2005, deci înainte de rămânerea definitivă a Sentinței penale nr. 1043/2006 a Judecătoriei Bistrița, tribunalul a constatat că toate aceste infracțiuni au fost comise de inculpat în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului P.D.E. de a fi înlesnit practicarea prostituției de către persoanele arătate, prin transportarea acestora la locurile de întâlnire a potențialilor clienți, s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Întrucât inculpatul nu a fost plătit pentru activitatea desfășurată, nu se poate reține că acesta a tras în vreun fel foloase de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată și martore, împrejurarea că acestea îi mai cumpărau suc sau de mâncare neputând avea un astfel de caracter.

În baza acestor texte de lege și având în vedere disp. art. 72 C. pen., reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen. constând în lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, făcând și aplic. art. 76 lit. a) C. pen., tribunalul l-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii de 1 an.

Având în vedere conduita anterioară bună a inculpatului, precum și referatul de evaluare favorabil, potrivit căruia nu au fost identificați factori care să poată influența negativ conduita viitoare a acestuia, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia și, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilind, conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

Împotriva Sentinței penale nr. 54/F din 06 mai 2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, precum și inculpații Ș.M., B.I.A. și L.M.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud a solicitat desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpaților Ș.M., B.I.A., L.M. și T.I.A. pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, menținând încadrarea juridică din rechizitoriu, cu aplicarea art. 33 C. pen. privind concursul de infracțiuni, aplicarea unor pedepse în limitele legale, fără reținerea circumstanțelor atenuante, cu executare în regim de detenție.

Hotărârea atacată a fost criticată sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice a faptelor și, respectiv, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor 4 inculpați, la care se referă apelul.

S-a arătat că, deși instanța de fond a reținut o stare de fapt similară cu cea descrisă în actul de sesizare al instanței, în mod neîntemeiat a dispus o dublă schimbare de încadrare juridică.

Pe de o parte, în privința infracțiunii de trafic de minori, s-a apreciat că aceasta ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen., pe ideea că recrutarea și găzduirea persoanelor minore s-a făcut fără constrângere, iar pe de altă parte, a schimbat încadrarea juridică în sensul înlăturării art. 33 C. pen. și a reținerii unei singure infracțiuni în sarcina fiecăruia dintre inculpați, respectiv a infracțiunii de proxenetism, săvârșită în formă continuată, făcând aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că în raport cu activitatea infracțională deosebit de vastă desfășurată pe parcursul a mai multor ani, numărul victimelor care au fost recrutate în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției și în mod special a victimelor minore, în mod nejustificat au fost reținute în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante, chiar dacă inculpații se află la prima confruntare cu legea penală.

Instanța nu a avut în vedere atitudinea inculpaților-apelanți, care nu au recunoscut faptele, ceea ce înseamnă că nu au conștientizat gravitatea acestora, precum și atitudinea inculpatului-intimat T.I.A., care s-a sustras cercetărilor, apreciind fără temei că pronunțarea hotărârii va constitui un avertisment și, chiar fără executarea pedepselor, inculpații nu vor mai comite alte infracțiuni.

Inculpații Ș.M. și B.I.A., prin avocat, au solicitat desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza, în principal, să se pronunțe o hotărâre de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu consecința înlăturării dispoziției de confiscare a sumei de 7.975.000 ROL de la inculpatul Ș., iar în subsidiar, reducerea substanțială a pedepselor aplicate de prima instanță, prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și suspendarea condiționată a executării pedepselor, apreciind că scopul pedepselor poate fi atins și fără executarea acestora.

S-a arătat în motivarea apelului că, faptele reținute în sarcina celor doi inculpați nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, fără a se preciza în concret, care elemente constitutive lipsesc, apreciindu-se doar la nivel general că, întreg probatoriul administrat în cauză se caracterizează prin fragilitate, șubrezenie, insuficiență și lipsă de substanță, ceea ce ar fi trebuit să ducă la aplicarea principiului de drept „in dubio pro reo”.

În susținerea solicitării subsidiare, s-a arătat că inculpații Ș.M. și B.I.A. nu au antecedente penale, sunt încadrați în muncă, inculpatul Ș.M. a avut o afacere care s-a desfășurat în condițiile legii, având un număr de 300 de angajați, acesta încearcă să resusciteze activitatea economică a societății pe care o administrează și în prezent, este o persoană cu starea de sănătate precară, marcată de mai multe afecțiuni grave.

Inculpata L.M., prin avocat, a solicitat desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, în principal, să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpatei pentru infracțiunea de proxenetism, iar în subsidiar, în urma reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. cu consecința prev. de art. 76 C. pen., să se aplice o sancțiune într-un cuantum mai mic, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 44/A/2010 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistrița-Năsăud, s-a desființat în parte sentința penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului Ș.M. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicate de prima instanță, pedeapsă ce se va executa în regim de detenție.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 861 - 862 C. pen. față de acest inculpat.

În baza art. 381 C. proc. pen., art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului Ș.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2006 la 1 iunie 2007.

În baza art. 862 C. pen. s-a stabilit termen de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului T.I.A. - de 5 ani, care începe să curgă de la data de 24 iulie 2006, potrivit art. 865 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaților L.M., B.I.A. și T.I.A. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. și s-a menținut dispoziția de suspendare a pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii aplicate fiecărui inculpat de prima instanță, conform art. 71 alin. (5) C. pen.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații Ș.M., L.M. și B.I.A., împotriva Sentinței penale nr. 54/F din 6 mai 2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. s-a redus amenda judiciară aplicată avocatului C.A. prin Încheierea penală din 10 martie 2010, de la suma de 3.000 RON la suma de 500 RON.

Pentru a pronunța astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că starea de fapt stabilită prin sentința atacată este corespunzătoare realității.

Instanța de fond a indicat probele pe care și-a întemeiat soluția, precum și cele înlăturate, respectiv: plângerile mamei părții vătămate P.C.T., a tatălui martorei L.S.M., a mamei martorei R.V.I.; declarațiile martorelor din cursul urmăririi penale și, parțial, ale celor din faza de judecată; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.

Faptul că, o parte din martorele care au practicat prostituția la îndemnul inculpaților, și-au schimbat declarațiile în cursul judecății, pe motiv că ar fi fost obligate să declare într-un anume fel și că au formulat plângere împotriva polițiștilor pentru cercetare abuzivă - nu are relevanță sub aspectul reținerii, ca și probe concludente, a declarațiilor lor din cursul urmăririi penale, fiind înlăturate corect cele din cursul judecății, de vreme ce nu au făcut dovada că ar fi fost constrânse în acest sens, iar pe de altă parte, restul persoanelor vătămate (martore în cursul judecății) și-au menținut poziția procesuală (de ex. R.M.A., O.I.I.), ale căror declarații se coroborează cu ale inculpatului P.D.E., ale martorilor D.M., P.S., P.P., P.A., T.D.A., B.I.

Nu are relevanță, de asemenea, apărarea inculpaților Ș.M. și B.I.A. în sensul că, pretinsele victime ale infracțiunii nu aveau credibilitate sau aveau credibilitatea „răvășită” de imoralitate - de vreme ce, așa cum am arătat, chiar dacă o parte din ele și-au modificat poziția procesuală în fața instanței - nu au oferit explicații credibile pentru această schimbare de atitudine și, oricum, explicațiile pro causa, nu au fost dovedite - declarațiile lor din cursul urmăririi penale se coroborează cu cele ale martorelor care și-au menținut constant poziția procesuală, cu transcrierile convorbirilor telefonice și, parțial, cu ale inculpaților. Pe de altă parte, incriminarea faptelor inculpaților nu este condiționată de moralitatea persoanelor vătămate.

Reținând vinovăția inculpaților în comiterea faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, s-a făcut apoi o încadrare juridică corespunzătoare a acestora în infracțiunile de: proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru inculpații Ș.M., B.I.A., L.M. și T.I.A.) și, respectiv, pentru inculpații Ș.M. și T.I.A. și, în infracțiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. - act sexual cu un minor și, respectiv, art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 (anterior modificării și renumerotării textelor legale) - conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În lumina și a interpretării dispozițiilor art. 329 C. pen. și ale art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001 date prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, corect a stabilit instanța că trebuie reținută infracțiunea de proxenetism și nu de trafic de persoane.

În primul rând, s-a avut în vedere distincția dintre infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. și anume, obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Prin urmare, s-a apreciat corect de judecătorul fondului că absența constrângerii, în vreuna dintre modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau de a trage foloase de pe urma practicării prostituției - în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., indiferent de faptul că persoanele asupra cărora se exercită aceste acțiuni, sunt majore sau minore.

Din probele administrate în cauză a rezultat că asupra niciuneia dintre persoanele îndemnate la practicarea prostituției, nu s-a exercitat de către inculpați vreo constrângere în acest sens, nu au fost obligate să practice prostituția.

Dimpotrivă, inculpații le-au îndemnat pe aceste persoane să desfășoare o astfel de activitate, însă decizia de a da curs propunerii acestuia, i-a aparținut fiecăreia, fiind luată în mod liber.

Așa cum s-a arătat, majoritatea dintre ele locuiau în municipiul Bistrița și erau chemate telefonic pentru a veni la C.G., atunci când aici se aflau clienți care solicitau astfel de servicii, însă nici celor care locuiau și lucrau în club nu li s-a impus acest lucru.

Mai mult, partea vătămată P.R.L. și martora L.S.M., i-au solicitat chiar ele inculpatului Ș.M., printr-un mesaj telefonic, să le găsească clienți, același lucru făcându-l și R.V.I.

De asemenea, corect s-a reținut că toate aceste persoane de sex feminin au practicat prostituția atâta vreme cât au dorit să o facă, fiind lăsate să plece sau să abandoneze această activitate, fără vreo opoziție din partea inculpaților sau a altor persoane.

În mod pertinent s-a precizat și că, dispozițiile art. 329 alin. (3) C. pen. incriminează fapta de proxenetism descrisă în alin. (1) al aceluiași text de lege comisă asupra unui minor, normă de incriminare care ar fi complet lipsită de conținut, dacă în cazul minorilor s-ar reține întotdeauna infracțiunea de trafic de persoane.

Este neîntemeiată critica parchetului în sensul că, doar pct. 1 din dispozitivul deciziei Î.C.C.J. se referă și la dispozițiile art. 13 din Legea nr. 678/2001 și anume, atunci când se face distincția dintre infracțiunea cuprinsă în norma generală, pe de o parte - proxenetismul incriminat de art. 329 C. pen. și infracțiunile incriminate în norma specială din Legea nr. 678/2001, pe de altă parte, celelalte puncte ale dispozitivului deciziei - 2, 3, 4, 5 făcând referire doar la distincția dintre proxenetism și infracțiunea de trafic de persoane incriminată de art. 12 din Lega nr. 678/2001, pentru simplu motiv că, la fiecare dintre aceste puncte se face trimitere la trafic de persoane majore.

Aceasta deoarece, în chiar dispozitivul deciziei, se indică obiectul recursului în interesul legii ca fiind - stabilirea modului de aplicare a dispozițiilor art. 329 C. pen. și art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, precizând criteriul de diferențiere între aceste infracțiuni, or art. 13 din Legea nr. 678/2001 incriminează tocmai infracțiunea de trafic de minori.

Pe de altă parte, obiectul juridic generic al unei infracțiuni, oricare ar fi ea, este același indiferent de faptul că subiectul pasiv al infracțiunii este o persoană minoră sau majoră.

De asemenea, neîntemeiate sunt și considerațiile parchetului în sensul că dispozițiile art. 329 alin. (3) C. pen. nu-și mai găsesc aplicarea după apariția legii speciale - Legea nr. 678/2001, operând regula specialității (aplicarea textului special - art. 13 din lege) ori de câte ori se recrutează, transportă, transferă, primește ori găzduiește o persoană minoră în scopul exploatării distinct, după cum s-au exercitat acte de constrângere sau nu asupra acelei persoane, în sensul că dacă se exercită acte de constrângere, sunt aplicabile formele agravate incriminate de art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Lucrurile ar sta așa cum s-au prezentat mai sus, dacă în speță, într-adevăr, acțiunile asupra minorelor s-ar fi realizat prin vreuna din modalitățile alternative prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 (recrutare, transportare, transferare, găzduire, primire a unui minor în scopul exploatării, inclusiv sexuale).

Or, un element esențial în stabilirea laturii subiective a infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 este existența sau nu a intenției calificate prin scop - al exploatării - intenție care nu s-a dovedit a exista în cauză, deoarece, chiar dacă în cazul unora dintre minore se regăsește acțiunea de primire ori de găzduire, acestea s-au realizat nu cu scopul exploatării, ci într-un cu totul alt context - rezoluția acestora de a se prostitua intervenind voluntar, ulterior. Aceste acțiuni de găzduire ori primire sau transportare (în cazul inculpatului T.), dar nu și recrutare - se circumscriu, mai degrabă, noțiunii de „înlesnire” a practicării prostituției și, nicidecum, nu s-a dovedit că s-au realizat cu scopul expres prevăzut de lege.

În ceea ce privește reținerea unei infracțiuni unice în formă continuată de proxenetism și nu mai multe infracțiuni aflate în concurs, respectiv, tot atâtea infracțiuni câte persoane - subiecți pasivi există, apreciem de asemenea că, instanța de fond a procedat corect, reținând incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Aceasta deoarece, analizând elementele de fapt concrete, condițiile de loc și timp în care s-au comis faptele, rezultă în mod evident că acestea s-au săvârșit în realizarea aceleiași rezoluții infracționale a fiecăruia dintre inculpați, fiind în prezența condițiilor cerute de lege pentru existența formei continuate a infracțiunii - unitatea de dispoziții legale violate, unitatea de hotărâre infracțională și pluralitatea de acte separate, comise într-un interval de timp mai mult sau mai puțin îndelungat.

Unicitatea rezoluției infracționale rezultă din: intervalele de timp, relativ scurte dintre actele comise; vizarea prin actele comise a acelorași valori - încălcarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și a principiilor de asigurare licită a mijloacelor de existență; folosirea acelorași modalități de comitere; condițiile și împrejurările asemănătoare de săvârșire; și, mai ales, urmărirea aceluiași scop - obținerea de foloase de pe urma practicării prostituției.

În privința individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor 4 inculpați, se constată că judecătorul fondului a valorificat eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen., ținând seama de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile în discuție, gradul de pericol social concret al faptelor (derivând, printre altele, și din contribuția efectivă a fiecăruia la derularea activității infracționale, nr. actelor materiale la care și-au adus aportul fiecare, importanța contribuției fiecăruia la determinarea practicării prostituției de către minore), persoana inculpaților (fără antecedente penale - inculpații Ș.M., L.M. și B.I.A. - reținându-se justificat în favoarea acestora circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a C. pen. - conduita bună a acestora anterior comiterii faptelor din prezentul dosar), cu antecedente penale (inculpatul T.I.A.), care însă nu se circumscriu stării de recidivă, pentru motivele corect indicate, ci, constând într-o condamnare pentru infracțiuni concurente cu cele ce fac obiectul prezentului dosar.

Așa fiind, pedepsele cu închisoarea aplicate inculpaților au fost corect dozate, într-un cuantum ce poate fi apreciat ca fiind în măsură să realizeze scopul prev. de art. 52 C. pen.

Corect s-a apreciat, de asemenea, că pronunțarea prezentei condamnări constituie un avertisment pentru inculpații L.M., B.I.A. și T.I.A., așa încât și fără executarea pedepselor aplicate, aceștia nu vor mai săvârși alte infracțiuni.

Această din urmă apreciere, în mod neîntemeiat s-a considerat însă că este valabilă și în cazul inculpatului Ș.M.

Trebuie avute în vedere, în cazul acestui inculpat, activitatea infracțională reținută în sarcina sa, mult mai amplă decât în cazul celorlalți inculpați, precum și faptul că, practic, a fost inițiatorul acestei activități frauduloase, el fiind cel care, în virtutea calității pe care o avea - de patron al localurilor în care se desfășurau activitățile ilicite, de „șef” al celor două inculpate, de „angajator” al unora dintre victime, având deci un ascendent de autoritate și financiar asupra acestora - a determinat declanșarea acestui șir de fapte penale, el a asigurat baza materială a activității și, sub pretextul că oferă loc de muncă pentru tinere, a încercat să creeze o aparență de legalitate a acțiunilor sale și ale inculpatelor, angajate ale sale.

Pentru toate aceste motive, Curtea a apreciat că, față de acest inculpat se impune alegerea unei alte modalități de executare a pedepsei, apte să asigure cu deplină eficiență scopul educativ și preventiv al pedepsei.

De asemenea, se constată că în privința inculpatului T.I.A., deși s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85 și, respectiv, art. 865 alin. (2) C. pen., nu s-a menționat data de la care se calculează noul termen de încercare al suspendării executării pedepsei și, în plus, a stabilit un termen de încercare prea mic, raportat la faptul că s-a dispus suspendarea executării unei pedepse aplicate pentru un concurs de infracțiuni.

Pentru toți inculpații intimați, instanța a omis aplicarea pedepsei accesorii, potrivit dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 44/A/2010 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpații Ș.M., L.M. și B.I.A.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj critică decizia recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. Greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpații Ș.M., B.I.A., L.M. și T.I.A., ca urmare a greșitei interpretări a dispozițiilor Deciziei XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii.

În motivarea recursului se arată de către parchet că legiuitorul român a înțeles să incrimineze ca infracțiuni de trafic de minori și acțiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire și primire a minorului în scopul exploatării acestuia, acțiuni executate de autor singur sau în înțelegere cu alți participanți, dar obligatoriu fără folosirea de manopere dolosive (fraudă sau înșelăciune, darea unor sume de bani etc.) ori a unor mijloace de constrângere (amenințare, violență, alte forme de constrângere, răpire, abuz de autoritate), pentru că dacă ar fi folosite asemenea metode sau mijloace s-ar realiza elementele constitutive ale unor forme calificate ale infracțiunii de trafic de minori, evident mai grave și mai aspru pedepsite.

Prin prisma prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 1 și art. 2 lit. c) din aceeași lege, s-a apreciat că dacă un autor recrutează o persoană minoră fără a întrebuința constrângerea sau frauda pentru exploatarea prin practicarea de relații sexuale contra cost, însușindu-și, în tot sau în parte, câștigurile astfel obținute comite infracțiunea de trafic de minori în forma simplă, de bază, incriminată de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar nu infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen., deoarece astfel de activități se circumscriu semnificației noțiunii de „exploatare a unei persoane” în modalitatea „alte forme de exploatare sexuală” prevăzută de teza ultimă a art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.

Se consideră că această ultimă teză a art. 2 pct. 2 lit. c) din lege nu are nicio legătură cu ”obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice” nu poate rămâne în afara textului incriminator al art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Astfel spus, orice faptă de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire a unui minor, liber-consimțită din partea sa, în scopul exploatării sexuale a acestuia, comisă de unul ori de mai mulți autori, fără a folosi manopere dolosive sau mijloace de constrângere, constituie doar infracțiunea de trafic de minori, întruna din formele prev. de art. 13 alin. (1) ori art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 - iar dacă oricare dintre aceste acțiuni s-ar exercita, în aceleași condiții, asupra unei persoane majore, atunci fapta ar putea constitui doar infracțiunea de proxenetism, iar nu infracțiunea de trafic de persoane.

Încadrarea juridică este greșită și în ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., în loc de dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele deduse judecății au fost comise pe parcursul mai multor ani, perioadă în care au fost recrutate succesiv mai multe victime minore, care au fost exploatate sexual în diferite intervale de timp, din materialitatea faptelor rezultând că fiecare dintre inculpați a luat în raport de fiecare dintre victime o rezoluție infracțională distinctă.

2. Decizia recurată este netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților Ș.M., B.I.A., L.M. și T.I.A., impunându-se ca pedepsele să fie executate în regim de detenție și pentru ceilalți intimați, iar dacă nu va fi împărtășit acest punct de vedere, se solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante și majorarea pedepselor.

Inculpatul Ș.M. critică decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracțiunile de proxenetism și act sexual cu o minoră și individualizării pedepsei aplicate.

În motivarea recursului său, inculpatul arată că probele administrate nu au demonstrat cu certitudine că a comis vreuna dintre acțiunile obiective specifice infracțiunii de proxenetism, iar în ceea ce privește infracțiunea de act sexual cu o minoră, nu a avut relații sexuale cu minora L.M., aspecte pentru care solicită achitarea sa în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru ambele infracțiuni.

În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, solicită suspendarea condiționată sau sub supraveghere a pedepsei aplicate întrucât are afecțiuni medicale ce necesită îngrijiri speciale.

Inculpata L.M. critică hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale și individualizării pedepsei, arătând în motivarea recursului că probele administrate nu dovedesc săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnată.

Inculpata solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.

Recurenta-inculpată B.I.A. a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât ședința de judecată a fost publică, iar instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținută în actul de sesizare.

În subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., întrucât probele administrate nu conduc la concluzia că se face vinovată de infracțiunea reținută în sarcina sa.

În motivele scrise de recurs, inculpata a solicitat și reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare.

În drept, s-au invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 4, 10, 14, 17 și 18 C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, situația de fapt, așa cum a fost expusă pe larg de instanța fondului a fost corect stabilită.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, Înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., faptele săvârșite de inculpați fiind corect încadrate în dispozițiile art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, în perioada octombrie 2003 - septembrie 2006, inculpatul Ș.M., singur sau împreună cu inculpatele B.I.A. sau L.M., conform unei înțelegeri prealabile cu acestea, a îndemnat, înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către minorele H.I., L.G.M., P.C.T., P.R.L., B.A., R.V.I., L.S.M., M.I.L., P.M.C. și H.A.L., precum și de pe urma martorei majore S.M.R.

În luna aprilie 2006, inculpatul a întreținut relații sexuale normale cu minora L.S.M., deși cunoștea că are sub 15 ani.

Inculpatele L.M. și B.I.A., în înțelegere cu inculpatul Ș.M., în aceeași perioadă au îndemnat sau înlesnit practicarea prostituției de către minorele H.I., L.G.M., H.A.L. și martora majoră S.M.R. (inculpata L.M.) și de către minorele R.V.I., M.I.L., P.M.C. și H.A.L. (inculpata B.I.A.).

Inculpatul T.I.A., în perioada ianuarie - iulie 2006, a îndemnat și înlesnit practicarea prostituției de către minorele P.C.T., B.A., R.M.A. și O.I.I. Inculpatul le-a găsit acestora clienți, le-a transportat și însoțit pe minore, asigurându-le protecție, iar ulterior a tras foloase de pe urma practicării prostituției.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. invocate de parchet nu sunt incidente, faptele inculpaților fiind corect încadrate în dispozițiile art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Distincția dintre infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi; în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori.

Prin exploatarea unei persoane se înțelege potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 678/2011 obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.

Probele administrate în cauză au demonstrat fără echivoc că niciuna dintre persoanele care au practicat prostituția nu au fost obligate în vreun fel de către inculpați, acestea au luat o astfel de hotărâre în mod liber, nefiindu-le îngrădită libertatea de voință și acțiune.

Unele dintre acestea erau chemate telefonic la C.G. atunci când existau clienți care solicitau prezența acestora, iar partea vătămată P.R.L. și martorele L.S.M. și R.V.I. au solicitat chiar ele printr-un mesaj telefonic adresat inculpatului Ș.M. ca acesta să le găsească clienți.

Dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen. au fost corect reținute, inculpații săvârșind mai multe acțiuni ce prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inculpații având reprezentarea rezultatului faptelor lor și urmărind producerea acestuia.

Cea de-a doua critică formulată de parchet și întemeiată pe dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. este nefondată.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, forma continuată a infracțiunii, contribuția concretă a fiecărui inculpat la derularea activității infracționale, numărul de acte materiale reținute în sarcina lor, persoana inculpaților.

Astfel, inculpații Ș.M., B.I.A. și L.M. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, inculpatul Ș.M. are probleme de sănătate conform actelor depuse la dosar, inculpata B.I.A. are în întreținere un copil minor, au perspective de reintegrare socială, conform referatelor de evaluare.

Dimpotrivă, inculpatul T.I.A. este cunoscut cu antecedente penale, fără însă a fi recidivist și are în întreținere doi copii minori.

Intimații-inculpați nu au recunoscut comiterea faptelor pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de apel, că scopul educativ și preventiv al pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. poate fi atins fără privare de libertate în cazul inculpaților L.M., B.I.A. și T.I.A. și, dimpotrivă, prin executarea pedepsei, în cazul inculpatului Ș.M., față de contribuția acestuia la comiterea faptelor pentru care a fost condamnat.

Referitor la recursurile declarate de inculpații Ș.M., L.M. și B.I.A., Înalta Curte reține că și acestea sunt nefondate.

Inculpații au solicitat, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați întrucât probele administrate nu fac dovada că au comis respectivele fapte, întemeindu-se acest motiv de recurs pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

Referitor la recursurile declarate de inculpații Ș.M., L.M. și B.I.A., Înalta Curte reține că și acestea sunt nefondate.

Inculpații au solicitat, în principal, achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați întrucât probele administrate nu fac dovada că au comis respectivele fapte, întemeindu-și acest motiv de recurs pe dispozițiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și esențială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt, situația de fapt reținută pe larg de prima instanță nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenții-inculpați se fac vinovați de infracțiunile pentru care au fost condamnați.

Declarațiile părților vătămate H.I., P.C.T., P.R.L. se coroborează cu declarațiile martorilor L.G.M., P.A., Ș.L.M., G.L., G.M.F., Z.G.V.M., H.A.L., H.M.I., P.P., P.A.C., P.S.L., B.A., P.M.C., S.M.R., R.V.I., precum și cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpații Ș.M. și B.I.A.

Este real că în cursul cercetării judecătorești unele dintre părțile vătămate - H.I. și P.R.L., precum și unii dintre martori - P.A., L.G.M., Z.G.V.M., B.A., P.M.C., S.M.R., M.I.L. au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, însă aceste reveniri sunt nejustificate, nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate, instanțele înlăturându-le în mod corect, apreciind că sunt făcute pro causa.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate, așa cum s-a arătat în analiza motivelor de recurs ale parchetului.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului Ș.M. de aplicare a dispozițiilor art. 81 sau 861 C. pen., Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru suspendarea executării pedepsei, în sensul că deși pedeapsa rezultantă este închisoarea de 3 ani, iar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, gravitatea faptelor săvârșite, contribuția concretă a inculpatului la comiterea lor, acesta fiind cel care practic a inițiat întreaga activitate infracțională desfășurată pe o perioadă îndelungată de timp și căreia a încercat să-i dea o aparență de legalitate, impun executarea pedepsei în regim de detenție, pronunțarea condamnării neputând constitui un avertisment, astfel că fără executarea pedepsei inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Referitor la critica formulată de inculpata B.I.A. ce vizează publicitatea ședinței de judecată, Înalta Curte reține că este nefondată.

Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ședințele de judecată nu sunt publice în cazul infracțiunilor de trafic de minori prevăzute de art. 13 și pornografie infantilă prevăzută de art. 18 din Legea nr. 678/2001.

În ipoteza în care inculpatul este trimis în judecată și pentru alte infracțiuni decât cele prevăzute de art. 13 și art. 18 din Legea nr. 678/2001, ședințele de judecată sunt publice, excepțiile de la regula publicității ședinței de judecată fiind de strictă interpretare și aplicare, dispozițiile art. 24 din Legea nr. 678/2001 neputând fi extinse și la alte infracțiuni.

Prin urmare, judecarea în ședință publică s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 290 alin. (1) C. proc. pen.

Dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. și ale art. 3859 pct. 4 C. proc. pen. erau incidente în ipoteza în care, dimpotrivă, ședința de judecată nu ar fi fost publică, cu excepția cazurilor când legea prevede altfel.

Inculpata B.I.A. a criticat hotărârile recurate și pentru faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra unei fapte reținută în actul de sesizare, fără însă a arăta în concret care este aceasta, critică ce este, de asemenea, nefondată, în cauză dispunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instanțele având în vedere cele 4 infracțiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.

Obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat s-a făcut în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., ținându-se seama de măsura în care inculpata a provocat cheltuielile judiciare.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpații Ș.M., L.M. și B.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul-intimat-inculpat Ș.M. la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile vătămate, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele-intimate-inculpate L.M. și B.I.A. la plata sumei de câte 750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu și suma de câte 250 RON, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru părțile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.I.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2011.

Procesat de GGC - AZ