Constitutional referral rulings upheld; appeal on non-prosecution complaint rejected as unfounded

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2938/99/2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, învestită cu soluționarea recursului declarat de petiționarul B.E. împotriva Sentinței penale nr. 695 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în Dosarul nr. 2938/99/2009, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 278 C. proc. pen.), a dispus, printre altele, admiterea, în parte, a cererii recurentului petiționar B.E. de sesizare a Curții Constituționale, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispunându-se suspendarea judecării cauzei.

În baza art. 29 alin. (4) din aceeași lege, a fost sesizată Curtea Constituțională pentru soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, art. 52 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, a fost respinsă cererea petiționarului B.E. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 și art. 244 C. proc. civ., în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României, ca neavând legătură cu cauza.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iași a reținut că, printr-o cerere formulată pentru termenul din data de 16 martie 2010, petiționarul B.E. a formulat excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, art. 52 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 și art. 244 C. proc. civ., solicitând sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea acestor excepții.

În motivarea excepțiilor s-a arătat că prevederile articolelor sus-menționate încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, referitoare la un proces echitabil.

Analizând cererea formulată în raport cu prevederile Legii nr. 47/1992, instanța a constatat că este admisibilă doar solicitarea petiționarului de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, art. 52 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (4) din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, reținându-se că recurentul-petiționar este parte în proces, a ridicat în fața instanței de judecată o excepție de neconstituționalitate asupra căreia Curtea Constituțională nu s-a mai pronunțat în sensul admiterii printr-o decizie anterioară și această excepție vizează o normă în vigoare și care are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu privire la cererea petiționarului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 și art. 244 C. proc. civ., în raport de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, instanța a apreciat că nu are legătură cu cauza.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petiționarul B.E. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea încheierii și sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra tuturor excepțiilor invocate, apreciind că acestea au directă legătură cu cauza.

Examinând încheierea recurată, respectiv actele și lucrările din dosar în raport cu criticile invocate și cu dispozițiile Legii nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte constată că încheierea este temeinică și legală, recursul promovat fiind neîntemeiat pentru considerentele care urmează.

Admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepțiilor de neconstituționalitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, care reglementează o formă a controlului de neconstituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanței de judecată.

O condiție de bază pentru admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este ca dispozițiile a căror neconstituționalitate este invocată - în speță, dispozițiile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 și art. 244 C. proc. civ. - să aibă un rol determinant în judecarea și soluționarea cauzei.

Se reține că excepția de neconstituționalitate este un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea ei impunând justificarea unui interes, cât și stabilirea existenței acestui interes pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit.

Astfel, soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii în procesul penal principal, mai exact asupra soluției ce va dezlega recursul declarat în cauză.

În acest sens, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolelor anterior menționate nu are legătură cu cauza, în speță justificându-se admiterea doar a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51, art. 52 alin. (2) și alin. (3) C. proc. pen., în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru aceste considerente, încheierea pronunțată de Curtea de Apel Iași este apreciată ca fiind legală și temeinică, astfel că recursul declarat împotriva acestei încheieri apare ca nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.E. împotriva încheierii din 16 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 2938/99/2009.

Obligă recurentul-petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2010.