Prescription of corporate misconduct and fraud charges for public officials and private entities in contested steel procurement and bribery scheme

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 546 din 15 decembrie 2005, Tribunalul Galați, în baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului M.F.M., din infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen., în referire la art. 17 lit. d) raportat la art. 18 alin. (1) C. pen. din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen., în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. și în noua încadrare juridică a faptei condamnă pe inculpatul M.F.M., la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) în referire la art. alin. (1) din Legea nr. 78/2000, și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 - 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul M.F.M. să execute pedeapsa principală mai grea de 9 ani închisoare sporită la 10 ani și 6 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului D.M.A., studii superioare, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, din infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată prevăzută de art. 246 C. pen., în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 41 alin. (2) - (42) C. pen., în referire la art. 17 lit. d) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată prevăzută de art. 246 C. pen., în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 41 alin. (2) și (42) C. pen.

În noua încadrare juridică a faptei, a condamnat pe inculpatul D.M.A. la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale aplicată.

A condamnat pe inculpatul R.C., stagiul militar satisfăcut, căsătorit, nu are antecedente penale, la o pedeapsă principală de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) - (42) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000. Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru instigare la fals sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen., în referire la art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) - (42) C. pen. în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul R.C. să execute pedeapsa mai grea de 4 ani închisoare sporită la 4 ani și 8 luni închisoare.

A condamnat pe inculpatul C.V., studii superioare, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) - (42) C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare sporită la 3 ani închisoare.

A condamnat pe inculpatul P.I., fără forme legale în Slănic Moldova, str. N.B., județ Bacău, studii medii, stagiu militar satisfăcut, căsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/19990 în referire la art. 17 lit. h) și 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33 - 34 lit. b) și 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul P.I. să execute pedeapsa mai grea de 11 ani închisoare sporită la 10 ani și 4 luni închisoare plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A condamnat pe inculpatul E.I., studii superioare, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, nu este recidivist, la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen.

A condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000,

În baza art. 33 - 34 lit. b), și 35 C. pen. contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul E.I. să execute pedeapsa mai grea de 10 ani sporită la 10 ani și 2 luni închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 71 C. pen., aplică inculpaților M.F., D.M., R.C., C.V., P.I. și E.I., pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele principale aplicate inculpaților duratele executate astfel:

- pentru inculpatul M.F.M., de la 25 noiembrie 2000 până la 14 martie 2001

- pentru inculpatul D.M. de la 13 noiembrie 2000 până la 23 martie 2001

- pentru inculpatul R.C. de la 20 noiembrie 2001 până la 20 februarie 2002

- pentru inculpatul P.I. de la 5 decembrie 2000 până la 30 martie 2001

- pentru inculpatul C.V. de la 17 noiembrie 2000 până la 30 noiembrie 2000.

A constatat că mandatul de arestare preventivă emis în faza de urmărire penală pe numele inculpatului E.I., nu a fost pus în executare și anulează acest mandat.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., a confiscat în folosul statului de la inculpatul M.F.M. suma de 180 milioane lei vechi.

În baza art. 257 alin. (2) în referire la art. 256 C. pen. a confiscat în folosul statului de la inculpatul R.C. suma valutară de 75.000 DM sau echivalentul în monedă națională la data confiscării, precum și suma de 704 milioane lei vechi.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea următoarelor înscrisuri:

- chitanța sub semnătură privată (olografă) încheiată între inculpații R.C. și C.V. cu conținutul identic copiei de la fila x;

- fila CEC pentru suma de 500 milioane lei vechi emisă la data de 23 octombrie 2000.

A constatat că partea vătămată SC M.S. SA Galați (fostă SC S.) a renunțat la pretențiile civile față de inculpații M.F.M. și D.M.A. și în consecință:

În baza art. 118 lit. d) C. pen. în referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000 a confiscat în folosul statului de la inculpații M.F.M. și D.M.A., câte 8,8 miliarde lei vechi fiecare.

În baza art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 și 1000 alin. (3) C. civ., a obligat în solidar pe inculpatul C.V. cu părțile responsabile civilmente SC "E." SRL și SC "E." SRL Tecuci la plata sumei de 22.936.746.828 lei vechi despăgubiri civile către partea civilă SC M.S. SA.

În baza art. 114 C. proc. pen., 998, 1003 și 1000 alin. (3) C. civ. a obligat în solidar pe inculpații R.C., P.I. și E.I. iar pe acesta din urmă în solidar și cu SC R. SA Huși, prin lichidator, la plata sumei de 38.539.012.492 lei vechi, despăgubiri civile către partea civilă SC M.S. SA - Galați.

A respins celelalte pretenții civile formulate în cauză ca nefondate.

A menținut măsurile asigurătorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaților.

A menținut măsura indisponibilizării sumei valutare a inculpatului P.I., instituită în faza de urmărire penală.

A dispus comunicarea unor copii de pe prezenta hotărâre la Registrul Comerțului Galați și respectiv Vaslui.

A respins cererea formulată de expertul A.C., privind suplimentarea onorariului de expert.

În baza art. 189 și 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpații M.F. și D.M. la plata a câte 10 milioane lei vechi fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 și 191 alin. (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC E. SRL și SC E. SRL Tecuci la plata sumei de 15 milioane lei vechi, cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 și 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpații P.I. și R.C. la plata a câte 10 milioane lei vechi fiecare cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 189 și 191 alin. (3) C. proc. pen. a obligat în solidar pe inculpatul E.I. cu partea responsabilă civilmente SC R. SA Huși, prin lichidator, la plata sumei de 15 milioane lei vechi cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în anul 1991 SC S. SA Galați, fostul C.S. Galați a devenit societate pe acțiuni începând din anul 1991 iar în anul 2000 structura acționariatului era formată din 73,3 % cota de participare a statului PS, 20,9 % cota de participare a S. Moldova Bacău și 4,7 % alți acționari.

În luna aprilie 2000 s-a realizat o nouă organizare a SC S. SA cuprinzând adunarea generală a acționarilor - comisia de cenzori, consiliul de administrație - consiliul de direcție, președinte - director general, departamente și direcții subordonate directorului general.

Începând cu data de 12 aprilie 2000, funcția de director general și președinte al Consiliului de Administrație a fost deținută de martorul Ș.D., înlocuitorul său fiind directorul executiv R.N.

În luna mai 2000, la conducerea D.C.F.C.I. a fost numitul inculpatul D.M.A. care anterior a ocupat funcția de șef serviciu desfacere.

La data de 12 aprilie 2000, inculpatul M.F.M., a fost numit prin hotărârea nr. 17, membru al Consiliului de Administrație, recomandat fiind de F.RS.

Încă din luna aprilie 2000, organele de conducere ale SC S. SA Galați au luat o serie de măsuri pentru rentabilizarea și eficientizarea activității societății.

Membrii Consiliului de Administrație, deci și inculpatul M.F.M., au coordonat și răspuns de atingerea unor standarde și obiective economice, emițând hotărâri în diferite domenii de activitate ale societății ca: restructurarea societății în vederea privatizării; realizarea indicatoarelor de producție: asigurarea calității produselor; relațiile comerciale cu furnizorii interni și externi etc.

Întrucât societatea parte vătămată trecea printr-o perioadă economică dificilă în special datorită lipsei lichidităților Comitetul de Direcție, din care făcea parte și inculpatul M.F.M., a emis la data de 23 mai 2000. Hotărârea nr. 3 prin care se stipulau în esență modalități de derulare a afacerilor între SC S. SA și clienții săi.

Astfel s-a stabilit ca livrările de produse să fie efectuate ritmic urmând a fi respectate următoarele reguli:

- comercializarea produselor către clienții care efectuează plăți directe fără măsuri asigurătorii de plată;

- clienții care efectuează plăți în avans sau la livrare;

- clienții care efectuează plăți directe cu măsuri asigurătorii de plată (instrumente de plată garantate de instituțiile bancare).

Inculpatul D.M. în calitate de director relații comerciale avea sarcina de a selecta clienții în vederea încheierii de contracte avantajoase pentru societate aspect ce rezultă atât din hotărârea nr. 3 cât și din fișa postului.

S-au elaborat metodologii de lucru, vizând selectarea clienților care îndeplinesc condițiile de plată stabilite de conducerea societății parte vătămată și s-a stabilit prin decizie interdicția rescadențării biletelor la ordin de altă persoană în afara directorului general sau a directorului executiv.

Toate prevederile obligatorii vizând revitalizarea activității societății erau bine cunoscute de inculpații M. și D. prin natura funcțiilor deținute de aceștia, dar chiar așa fiind, aceștia și-a încălcat cu bună știință atribuțiile de serviciu, provocând grave vătămări intereselor legale ale SC S. SA Galați.

Pe fondul unor relații de prietenie și trafic de influență inculpații M. și D. și-au exercitat atribuțiile de serviciu în mod abuziv încălcând hotărârile luate de conducerea societății prin perfectarea unor contracte comerciale total dezavantajoase pentru societate în totală contradicție cu hotărârile luate de conducere.

Astfel pe relația SC S. SC E. Tecuci au fost derulate mai multe contracte unele dezavantajoase pentru societatea SC S. SA.

Această societate din Tecuci era administrată efectiv de către inculpatul C.V. acesta cunoscându-se bine cu inculpatul R.C. care la rândul său era în relații de prietenie cu inculpatul M.F.

Prin intermediul inculpatului R.C., inculpatul C.V. a luat legătura cu M.F. care deținea funcția de administrator și membru al Comitetului de Direcție de la SC S. SA Galați și i-a solicitat acestuia să fie ajutat în achiziționarea unor produse laminate pentru SC E. Tecuci.

Folosind o modalitate ilegală de comercializare respectiv constituirea unui avans prin introducerea de mărfuri în SC S., inculpatul M.F. a acceptat derularea unei afaceri cu societatea SC E. din Tecuci, deși în avans puteau fi achitați numai bani nu și mărfuri de către partea contractantă.

La data de 23 mai 2005 Comitetul de direcție al societății SC S. a emis o nouă hotărâre și mai restrictivă în sensul că livrarea de produse siderurgice către clienți se face numai dacă aceștia achită în avans prețul sau cu posibilitatea de plată la livrarea mărfii.

Cu toate acestea inculpatul M.F. a intervenit personal în sensul încheierii unor contracte cu SC E., primind ca avans de la aceasta unele role care nu erau necesare societății SC S.

Pe oferta primită de la SC E. și semnată de inculpatul C.V., inculpatul M.F. a pus rezoluția "tratare", cu înțelesul de a fi soluționată favorabil cererea, deși între atribuțiile de serviciu ale acestuia nu figura selectarea clienților.

Inculpatul M.F. a intervenit și telefonic la martorul U.I. care deținea funcția de director general adjunct, rugându-l să analizeze și să satisfacă cererea de ofertă făcută de SC E. Tecuci trimițându-l totodată și pe inculpatul R.C. care era prezentat ca fiind "senator".

În mod nelegal a fost acceptată SC E. Tecuci la o licitație care viza achiziționarea de role deși acestea nu erau necesare societății parte vătămată și în cele din urmă societatea din Tecuci administrată de inculpatul C.V. a câștigat licitația și s-a încheiat contractul din 30 mai 2000.

Concomitent inculpatul M.F. a luat legătura cu coinculpatul D.M. pentru a aproba livrarea de tablă către SC E. Tecuci, această livrare urmând să se facă pe baza minimului de avans creat prin livrarea de role de bandă transportoare, deși hotărârile imperative ale societății parte vătămată se refereau la avans bănesc sau plata în avans integrală a prețului ori la data livrării produsului.

Deși inculpatul D.M. cunoștea hotărârile luate de conducere privind comercializarea produselor siderurgice a încălcat cu bună știință aceste hotărâri, acceptând livrarea pe bază de comenzi de tablă și alte produse siderurgice către SC E. Tecuci.

În înțelegere cu inculpatul M.F. inculpatul D.M. a acceptat livrarea în lunile iunie - iulie 2000 a 1750 tone tablă; 300 tone alte produse siderurgice și deși au fost atenționați de serviciile de resort din societate să stopeze livrările, acestea au continuat.

S-au emis atenționări către SC E. pentru plata prețului aceasta nu a dat nici un răspuns și chiar în aceste condiții inculpatul D.M. a suplimentat contractul cu încă 500 tone tablă laminată la rece.

În perioada 1 iunie 2000 - 30 august 2000 SC E. SRL Tecuci a achiziționat de la SC S. SA Galați produse siderurgice în valoare de circa 9,8 miliarde lei, și a achitat doar parțial prin compensare doar 3,7 miliarde lei rămânând neachitate circa 6,1 miliarde lei contravaloare marfa plus penalități de circa 13,7 miliarde lei.

Încheierea unor contracte la termene extrem de scurte 30 mai 2000 respectiv 6 iunie 2000 pentru SC E. Tecuci, s-a datorat în principal traficului de influență exercitat de inculpatul R.C. zis, "S." prieten foarte apropiat cu inculpatul M.F.M.

Inculpatul C.V. a relatat că pentru intervențiile făcute de R.C. la conducerea SC S. acesta pretindea bani pentru a răsplăti pe "șeful", adică pe inculpatul M.F.M.

La insistențele lui R.C. inculpatul C.V. împrumută suma de 25.000 mărci germane de la martorii D.F. și R.D. pentru a o remite acestuia adică inculpatului M.

În luna august 2000 s-au întâlnit într-un apartament din Galați ocazie cu care inculpatul C.V., i-a dat suma de 25.000 mărci inculpatului R.C. acesta a pus suma respectivă într-o geantă și s-a deplasat spre locuința inculpatului M.F., cu un autoturism.

Inculpatul C. a rămas în autoturism timp în care inculpatul R.C. s-a deplasat la apartamentul inculpatului M.F., iar la venire R. l-a asigurat pe C.V. că a dat 20.000 mărci inculpatului M.F. iar suma de 5000 mărci a oprit-o pentru sine.

Se mai reține că inculpatul R.C. pe toată durata derulării relațiilor comerciale cu SC E. SRL Tecuci a achitat diferite consumații la restaurant inculpaților M.F. și D.M., în valoare de circa 4 milioane lei.

Apreciind că SC E. a beneficiat în mod gratuit de produse siderurgice de peste 6 miliarde lei datorită intervențiilor sale, R.C. a solicitat de la C.V. suma de 500 milioane lei echivalentul a 50.000 mărci germane.

Pentru a se asigura că va primi suma de la C.V. inculpatul R.C. la determinat pe acesta să redacteze o chitanță din care să rezulte că, garantează plata cu un autoturism marca "M." plus o filă CEC, în valoare de 500 milioane lei, pe care să o folosească în eventualitatea neprimirii sumei menționate anterior.

Chitanța pretinsă de inculpatul R.C. a fost semnată și de martorul T.I., în calitate de "martor asistent".

În rechizitoriu se mai reține că inculpatul C.V. a folosit cu rea-credință bunurile și creditele societății într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul propriu ori pentru a favoriza o altă societate la care avea interese directe sau indirecte.

În fapt inculpatul a valorificat produse siderurgice obținute nelegal de la partea vătămată SC S., către diverși beneficiari, iar sumele încasate erau folosite de către acesta în interes personal și în folosul SC E. SRL Tecuci, la care a fost fondator și administrator împreună cu martorul G.E.A.

Din verificările efectuate în luna noiembrie 2000 s-a constatat că în perioada mai 2000 - septembrie 2000, inculpatul C.V. a virat din contul SC E. în contul SC E. SRL Tecuci, cu ordin de plată suma de 1.143.600.000 lei reprezentând avans marfa, sumă din care s-au restituit la SC E. 468 milioane lei rămânând un beneficiu de 676 milioane lei societății SC E. SRL Tecuci, ambele societății fiind administrate de acest inculpat.

Invocând unele contracte de consultanță inculpatul C.V. a folosit în interes propriu în luna mai 2000, suma de 990 milioane lei de la SC E. SRL Tecuci, emițând pentru aceasta ordine de plată și chitanțe care atestau mișcarea sumelor între cele două societăți unde era fondator și administrator pe relația S. - R. Huși - SC O.T. SRL Lupeni.

În vederea participării la o licitație publică organizată pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni la SC C. Tecuci de circa 71%, inculpații P.I., E.I. și martorii P.G. și D.G. au încheiat o convenție de asociere autentificată la Notarul public Ș.U. din Bacău la data de 20 decembrie 1999.

Conform înțelegerii după adjudecare, din Pachetul majoritar de acțiuni, P.I. trebuia să primească 23,8%; D.G. 23,8% iar E.I. și P.G. câte 11,9%.

Martorul P.G. achitase 3,2 miliarde lei iar inculpații P.I. și E.I. erau interesați de procurarea sumei de 4,5 miliarde lei, în vederea achitării ratei la Fondul P.S., precum și de procurarea acțiunilor martorului P.G.

Pentru a face rost de bani inculpatul P.I., reprezentant al SC O.T. SRL Lupeni și inculpatul E.I. director general al SC R. SA Huși l-au contactat pe inculpatul R.C., știind că acesta este bun prieten cu inculpatul M.F., în vederea achiziționării unor produse siderurgice.

În cursul lunii septembrie 2000, inculpatul R.C. și inculpatul P.I. s-au deplasat în municipiul Cluj-Napoca, pentru a se întâlni cu inculpatul M.F. și a-i da acestuia suma de 200 milioane lei drept mită în vederea încheierii unui contract pentru livrarea de produse siderurgice.

Întâlnirea de la Cluj-Napoca nu a avut loc, dar inculpatul P.I. s-a întâlnit la Galați cu M.F. și i-a dat acestuia suma de 180 milioane lei mită, pentru ca inculpatul M.F. în calitatea ce o avea să ajute la încheierea unui contract de livrare a unor produse siderurgice către SC R. SA Huși societate administrată de colaboratorul inculpatului P.I., respectiv inculpatul E.I.

După primirea sumei de 180 milioane lei inculpatul M.F. a intervenit la inculpatul D.M. pentru ca acesta să aprobe două comenzi către SC R. SA Huși din 4 octombrie 2000, pentru cantitatea de 825 tone produse siderurgice (tablă).

De menționat că nu au fost încheiate contracte de livrare pentru cantitatea de 825 tone tablă, între SC S. și SC R. SA Huși, la data de 4 octombrie 2000.

La fel de nelegal la data de 9 și respectiv 10 octombrie 2000 se suplimentează livrarea către SC R. SA Huși, cu alte două comenzi, pentru 400 tone fiecare, aprobate de D.M., în total cantitatea de tablă livrată către societatea inculpatului E.I. fiind de 11.426.687.527 lei.

Pentru a valorifica tabla primită și a obține bani în vederea achiziționării pachetului de acțiuni de la SC C. SA Tecuci la data de 10 octombrie 2000, inculpații P.I. și E.I., încheie un contract de livrare marfa către SC M. SA Galați, în valoare de circa 9 miliarde lei, contract intervenit între această societate și SC O.T. SRL Lupeni din 10 octombrie 2000.

Administratorul SC M. SA Galați, martorul M.C. a plătit prin virament suma de 4,128 miliarde lei, iar pentru diferența de până la 9 miliarde lei a dat în compensare materiale de construcții.

La data de 13 octombrie 2000 SC O.T. SRL Lupeni, virează în contul martorului P.G. suma de 4,5 miliarde lei pentru a obține și partea acțiunilor acestuia existente la SC C. SA Tecuci.

Se mai reține în rechizitoriu cu privire la inculpații P.I. și E.I., că au folosit cu rea-credință creditele și bunurile societăților ce le administrau, într-un scop contrar intereselor acestor societăți.

În concret inculpatul P.I., reprezentant al SC O.T. SRL Lupeni și inculpatul E.I., administrator al SC R. SA Huși, în dorința de a satisface un interes propriu respectiv de a deveni acționari la SC C. SA Tecuci, au implicat societățile proprii în afaceri, iar sumele de bani rezultate din valorificarea produselor obținute de la SC S. Galați, prin fapte de corupție le-au folosit în scop contrar propriilor societăți.

Inculpatul E.I. se cunoștea bine cu martorul M.C., administrator al SC M. SA Galați, cunoștea dispozițiile prevăzute de art. 266 din Legea nr. 31/1990, știa că prin vânzarea tablei către această societate poate să obțină o parte din banii necesari pentru cumpărarea de acțiuni la SC C. SA Tecuci.

Pe rolul Tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată la nr. 55 din 6 ianuarie 2003.

Prin cererea depusă la dosar partea vătămată SC S. SA Galați, devenită ulterior SC I.S., apoi SC M.S., s-a constituit parte civilă și și-a prezentat cuantumul pretențiilor cauzate de inculpați.

Pe durata judecării cauzei unii inculpați au solicitat strămutarea judecării cauzei la o altă instanță echivalentă în grad Tribunalului Galați, dar instanța supremă a respins cererile ca nefondate.

Audiat în fața instanței inculpatul M.F. a avut o atitudine în general nesinceră, precizând printre altele că în perioada 1999 - 2000 a avut funcție de răspundere în cadrul SC S. SA Galați, fiind printre altele și înlocuitorul președintelui Consiliului de Administrație.

Din declarația aceluiași inculpat mai rezultă că era în relații de bună colegialitate cu inculpatul D.M. și se cunoștea cu inculpații R.C. și P.I.

Același inculpat a mai declarat că a dat unele telefoane la Serviciul Comercial al SC S., dar a rugat să fie soluționate cererile de ofertă în limita legalității, arătând apoi că în diferite împrejurări s-a întâlnit și cu inculpații C.V. și E.I.

Și inculpatul D.M. a avut o atitudine procesuală nesinceră precizând printre altele că nu intra în atribuțiile sale de serviciu verificarea solvabilității și bonității partenerului comercial care dorea să achiziționeze produse siderurgice de la SC S. SA Galați.

Din declarația acestui inculpat rezultă că știa de hotărârile luate de Consiliul de Administrație privind rentabilizarea societății și condițiile de contractare cu partenerii comerciali respectiv plata în avans sau la ridicarea mărfii.

Inculpatul R.C. a precizat că se cunoștea de mulți ani cu inculpatul M.F., și a menținut relațiile de prietenie cu acesta și când acesta a devenit înlocuitor al Președintelui Consiliului de Administrație al SC S. Galați.

Acest inculpat a precizat că se cunoștea cu inculpații P.I. și C.V. și că a fost odată cu acesta din urmă la locuința inculpatului M.F. din zona Faleză - Galați.

Inculpatul R.C. confirmă existența unei "chitanțe" scrisă de inculpatul C.V., iar la întocmirea chitanței au fost prezenți și martorii T.I. și D.I., și mai arată că fila CEC emisă de inculpatul C.V. era fără acoperire.

Inculpatul C.V. a fost în general sincer precizând că inculpatul R.C. avea influență la inculpatul M.F. și acesta i-a pretins suma de 25.000 mărci germane pentru a o da inculpatului M.F. în vederea încheierii unui contract cu SC S. SA Galați, în favoarea SC E. SA Tecuci, firmă administrată de inculpatul C.V.

Inculpatul a mai arătat că nu avea contract încheiat personal cu SC S. SA Galați, dar cu toate acestea primea tablă de la această societate, în timp ce societatea sa livrase role și benzi transportoare la societatea parte vătămată în compensare.

S-a mai arătat de către inculpat că a întocmit o chitanță la insistențele inculpatului R.C., și a emis o filă CEC la rugămintea acestuia deși nu avea disponibil în contul bancar.

Și inculpatul E.I. a avut o atitudine în general nesinceră, dar a precizat că era prieten cu inculpatul P.I., a încheiat un contract de asociere în participațiune pentru cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de la SC C. SA Tecuci.

Din declarația inculpatului mai rezultă că nici el și nici inculpatul P.I. nu aveau bani suficienți pentru a cumpăra pachetul majoritar de acțiuni de la societatea scoasă la privatizare, motiv pentru care a apelat la SC S. SA Galați, pentru achiziționarea de tablă după care să o revândă în vederea obținerii de lichidități.

A mai precizat inculpatul că pentru comanda de tablă aprobarea a fost dată de inculpatul D.M., și nu a fost plătită tabla în avans sau la livrarea mărfii.

Inculpatul P.I. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul M.F. prin intermediul inculpatului R.C., în vara anului 2000, înainte de a începe afacerea cu tablă de la SC S. SA Galați.

Același inculpat a mai precizat că s-a întâlnit cu inculpatul M.F. și în apartamentul acestuia din Galați unde a fost prezent și inculpatul R.C.

Inculpatul P.I. a recunoscut faptele în faza de urmărire penală.

Reține instanța de fond că probele administrate în cauză dovedesc că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor fapt pentru care a dispus condamnarea acestora.

Cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, reține instanța de fond că se impune schimbarea încadrării juridice arătând că în mod greșit au fost reținute dispozițiile art. 17 lit. d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Astfel reține instanța de fond că faptele de abuz în serviciu au fost comise în cursul anului 2000, ori prin Legea nr. 78/2000 la art. 17 lit. d) nu se reține nici o infracțiune, în legătură cu infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor private ci numai abuzul contra intereselor publice.

Ulterior, în cursul anului 2003 a fost modificat conținutul art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 în sensul că s-a introdus și abuzul în serviciu contra intereselor private ori cum legea penală nu are caracter retroactiv se impune înlăturarea dispozițiilor art. 17 lit. d) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 de la încadrarea juridică a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Cu privire la latura civilă a cauzei reține instanța de fond că pretențiile formulate de partea civilă SC M.S. SA sunt întemeiate, fapt pentru care a dispus admiterea acțiunii civile formulată de partea civilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., S.T. Galați și inculpații M.F.M., D.M.A., R.C., C.V., P.I. și E.I.

În apelul Parchetului este criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate întrucât în mod greșit s-a dispus în baza art. 118 lit. d) C. pen. în referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000 confiscarea în folosul statului de la inculpații M.F.M. și D.M.A. a câte 8,8 miliarde lei fiecare. S-a invocat faptul că adresa din 07 decembrie 2005 depusă la dosar de către partea vătămată SC M.S. SA Galați, prin care se preciza că se renunță la solicitarea de constituire de parte civilă față de cei doi inculpați, este lipsită de valoare juridică întrucât este semnată de o persoană pentru care nu s-a făcut dovada că este împuternicită să reprezinte societatea conform art. 143 din Legea nr. 31/1990. În consecință, a susținut procurorul în motivele scrise de apel, că instanța de fond trebuia să dispună obligarea inculpaților M.F.M. și D.M.A., în solidar cu ceilalți inculpați, la plata a câte 8,8 miliarde lei către partea vătămată SC M.S. SA Galați.

Pe de altă parte cu ocazia dezbaterii apelurilor procurorul a invocat un alt motiv de apel susținând că de fapt ar trebui schimbat temeiul juridic în baza căruia s-a dispus confiscarea sumelor de 8,8 miliarde lei de la cei doi inculpați mai sus-menționați din cel prevăzut de art. 118 lit. d) C. pen. în referire la art. 19 din Legea nr. 78/2000 în cel prevăzut de art. 118 lit. e) C. pen.

Curtea, deși a constatat contradictorialitatea dintre cele două motive de apel invocate de procuror, ținând seama că procurorul de ședință nu a renunțat expres la critica formulată în motivele scrise, văzând și prevederile art. 371 alin. (2), art. 374 C. proc. pen. dar și Decizia Curții Constituționale nr. 190 din 26 februarie 2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. (1) lit. a) teza a doua C. proc. pen. publicată în M. Of. nr. 213/20.03.2008, a examinat ambele motive invocate de procuror precum și din oficiu întreaga latură civilă a cauzei.

Inculpații M.F.M. și D.M.A., la rândul lor, au criticat hotărârea pronunțată de Tribunalul Galați sub mai multe aspecte:

a. instanța de fond nu a analizat corespunzător materialul probator administrat în cauză rezumându-se la reproducerea integrală a actului de trimitere în judecată;

b. motivarea defectuoasă a hotărârii, în cuprinsul acesteia existând numeroase inadvertențe precum și unele greșeli de exprimare sau de dactilografiere;

c. în cauză a existat un caz de incompatibilitate întrucât judecătorul care a pronunțat hotărârea apelată și-a exprimat anterior părerea cu privire la vinovăția celor doi inculpați, făcând parte din completul care a soluționat, înainte de restituirea cauzei la procuror, un recurs declarat de inculpați împotriva încheierii Judecătoriei Galați prin care se dispusese prelungirea măsurii arestării preventive a acestora. Sub un alt aspect inculpații apelanți au susținut că judecătorul fondului cauzei s-a antepronunțat prin modalitatea de motivare a hotărârii dar și prin faptul că nu a dispus amânarea judecății atunci când procurorul de ședință a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecății;

d. hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, fiind încălcate prevederile art. 356 C. proc. pen., ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei și impune trimiterea cauzei spre rejudecare conform art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.;

e. instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor și excepțiilor invocate de inculpați în cauză, respectiv asupra excepției nelegalei sesizări a instanței și asupra unei cereri de completare a materialului probator cu efectuarea unei verificări de natură financiar-contabilă. De asemenea instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. În plus, au arătat inculpații, că instanța de fond a înlăturat nemotivat concluziile favorabile ale expertizei contabile efectuate în cauză;

f. în mod greșit s-a dispus prin sentința apelată condamnarea inculpaților, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, câtă vreme nu s-a făcut dovada că inculpații și-au încălcat cu știință atribuțiile de serviciu astfel cum pe larg s-a arătat, atât în motivele scrise, cât și în concluziile orale depuse de apărătorii aleși;

g. în mod greșit s-a dispus confiscarea de la inculpați a câte 8,8 miliarde lei vechi câtă vreme aceștia nu au dobândit vreo parte din această sumă;

h. în cauză nu sunt probe din care să rezulte cu certitudine săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către inculpatul M.F.M. la începutul lunii octombrie 2000, cu atât mai mult cu cât în cauză există date certe că în perioada 05 - 18 octombrie 2000 inculpatul a fost plecat din țară și din orașul Galați. De asemenea s-a arătat că inculpatul M.F.M. nu putea avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de "luare de mită" deoarece nu avea vreo atribuție concretă privind încheierea și derularea contractelor privind produsele siderurgice;

i. instanța de fond a aplicat în mod nelegal inculpatului M.F.M. pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare fără a respecta etapele prevăzute de art. 34 lit. b) C. pen., respectiv dispunerea executării pedepsei celei mai grele, sporită până la maximul special la care apoi, motivat, să se aplice eventual un spor;

j. în fine, au arătat inculpații M.F.M. și D.M.A., dacă se trece peste apărările mai sus-menționate, în cauză se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. și constatarea intervenirii prescripției răspunderii penale.

Apelantul-inculpat E.I. a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

a. instanța de fond nu a motivat corespunzător sentința pronunțată;

b. inculpatul E.I. nu a avut vreo implicare în comiterea infracțiunii de înșelăciune, solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;

c. în cauză nu există probe privind folosirea cu rea-credință de către inculpat a bunurilor societății pe care o administra, într-un scop contrar intereselor acesteia;

d. o parte din actele administrate în cauză în timpul urmăririi penale sunt lovite de nulitate absolută întrucât unele din declarații sunt luate înainte de începerea urmăririi penale fără a exista un proces-verbal de consemnare a acestor declarații, contrar art. 224 teza III C. proc. pen.;

e. constatarea nulității absolute în ceea ce privește sesizarea instanței și trimiterea cauzei spre rejudecare;

Apelantul-inculpat P.I., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

a. în cauză judecătorul care a soluționat fondul era incompatibil, pentru motivele dezvoltate de apelanții M.F.M. și D.M.A.;

b. hotărârea instanței de fond nu este motivată corespunzător;

c. în cauză s-a împlinit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunea de "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

d. inculpatul P.I. nu se poate face vinovat de comiterea infracțiunii de "înșelăciune" deoarece nu a fost reprezentant al SC R. SA Huși care a achiziționat produse siderurgice de la partea vătămată SC M.S. SA Galați. În plus instrumentul de plată emis nu ajunsese la scadență atunci când s-au declanșat cercetările astfel că nu se poate reține că a intenționat să inducă în eroare pe partea vătămată.

e. în cauză se impune achitarea inculpatului și sub aspectul infracțiunii de "dare de mită" întrucât nu s-a făcut dovada că inculpații M.F.M. și D.M.A. ar fi fost mituiți.

Inculpatul C.V., prin apărătorul ales, a criticat sentința penală apelată sub următoarele aspecte:

a. în cauză nu trebuia să se țină seama de autodenunțul formulat de inculpatul C.V. întrucât acesta a fost determinat prin modalitatea în care a fost condusă ancheta de procurorul de caz;

b. cauza s-a judecat cu lipsă de procedură față de părțile responsabile civilmente SC E. SRL Tecuci și SC E. SRL Tecuci întrucât acestea se aflau în procedură de lichidare și nu au fost citate prin lichidator;

c. hotărârea instanței de fond nu este motivată corespunzător întrucât s-a reprodus ad literam rechizitoriul;

d. în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" deoarece fila CEC și chitanța completate de inculpatul C.V. nu au fost alterate în vreunul dintre modurile prevăzute de art. 288 C. pen. De asemenea în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" întrucât este vorba de transferarea unor bani din contul unei societăți către altă societate în condițiile în care ambele erau administrate de inculpatul C.V.;

e. în cauză s-a împlinit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" și "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" prevăzute de art. 290 alin. (1) și respectiv de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990;

f. în mod nelegal s-a dispus obligarea inculpatului C.V. la despăgubiri fără a se stabili dacă faptele săvârșite sunt cauzatoare de prejudicii;

g. în cauză nu trebuia să se dispună confiscarea de la inculpatul R.C. a sumelor pretins date de inculpatul C.V.;

6. În sfârșit, apelantul R.C. a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

a. instanța de fond nu a lămurit complet situația de fapt, nu a făcut o analiză proprie a materialului probator administrat în cauză, hotărârea conținând numeroase inadvertențe și greșeli de exprimare;

b. în cauză se impunea achitarea sa pentru infracțiune de "trafic de influență întrucât nu există probe certe din care să rezulte că încheierea celor două contracte de livrare de produse siderurgice dintre partea vătămată SC M.S. SA Galați și SC E. SA Tecuci respectiv SC R. SA Huși s-a datorat influenței exercitate de el asupra inculpatului M.F.M. sau asupra altor funcționari angajați ai părții vătămate. De asemenea nu există probe certe privind primirea de la inculpatul C.V. a sumei de 25.000 mărci sau oferirea către acesta a unor consumații la restaurant, depozițiile inculpatului C.V. fiind contradictorii și necoroborându-se cu alte mijloace de probă administrate cauză. În ceea ce privește chitanța de împrumut de 50.000 mărci, inculpatul R.C. a arătat că acea sumă de bani i-a fost dată lui C.V. și reprezenta contravaloarea unui autoturism M., pe care-l cumpărase de la C.V., dar de la care nu primise toate actele mașinii. Când inculpatul C.V. urma să îi dea actele respective inculpatului R., pentru a nu se întoarce cu banii la el, i-a lăsat suma de bani inculpatului C. și a menționat că autoturismul M. rămâne gaj al împrumutului. În realitate, a fost o sumă de bani lăsată pentru a nu se întoarce în Ardeal cu banii asupra lui. Nici o persoană nu l-a auzit pe R.C. pretinzându-i suma de 50.000 mărci iar în legătură cu fila CEC de 500 milioane lei vechi, aceasta a fost predată de inculpatul C.V. ca o garanție suplimentară a restituirii împrumutului. Totodată, a susținut inculpatul, nu există probe certe privind primirea de la inculpatul P.I. a sumei de 200 milioane lei vechi, pentru a interveni pe lângă inculpatul M.F.M., chiar inculpatul P.I. negând acest aspect cu ocazia audierilor sale după restituirea cauzei la procuror;

e. în cauză se impunea achitarea inculpatului R.C. și pentru infracțiunile de "uz de fals" și respectiv instigare la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" deoarece chitanța și fila cec scrise de inculpatul C.V. au reprezentat voința părților și nu au fost alterate, modificate în vreunul dintre modurile arătate în art. 288 C. pen.;

f. în cauză s-a împlinit prescripția răspunderii penale în ceea ce privește infracțiunile mai sus-arătate;

g. în mod greșit s-a dispus obligarea inculpatului R.C. la plata de despăgubiri civile către partea vătămată SC M.S. SA Galați, alături de ceilalți inculpați din cauză, câtă vreme sus-numitul inculpat nu a fost condamnat pentru vreo infracțiune contra patrimoniului;

h. în mod greșit a dispus instanța de fond confiscarea de la inculpatul R.C. a sumei de 704 milioane lei vechi și a sumei de 75.000 mărci neexistând probe privind primirea de către inculpat a acestor sume de bani;

i. în cauză nu se impunea anularea chitanței încheiate între inculpații C.V. și R.C.;

j. instanța de fond a omis să deducă din pedeapsa aplicată și perioada în care inculpatul R.C. a fost arestat în Statele Unite al Americii în vederea extrădării.

Prin Decizia penală nr. 59/A din 4 aprilie 2008, Curtea de Apel Galați a admis apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DEPARTAMENTUL NAȚIONAL ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL GALAȚI și de inculpații M.F.M. , D.M.A. , R.C. , C.V. , P.I. și E.I. împotriva Sentinței penale nr. 546/F/l 5 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosarul nr. 55/P/2003.

A desființat în parte, atât sub aspectul laturii penale cât și al laturii civile, Sentința penală nr. 546/F7 15 decembrie 2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului M.F.M. prin sentința penală apelată:

- 9 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 5 ani, aplicate pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată" prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen.,

- 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani, aplicate pentru infracțiunea de "luare de mită" prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

A redus pedepsele aplicate pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată" prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen., la 7 ani închisoare și la 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului M.F.M. acesta având de executat pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 (opt) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A redus pedepsele aplicate inculpatului D.M.A. pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată și continuată" prevăzută de art. 246 C. pen. în referire la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. de la 9 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. la 6 (șase) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., după executarea pedepsei principale.

A repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului R.C. prin sentința penală apelată:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de "trafic de influență" în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- 1 an închisoare pentru instigare la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 290 alin. (1) C. pen., în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de "uz de fals" prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. g), teza a II-a C. proc. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul R.C. pentru instigare la infracțiunea de "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen. în referire la art. 290 alin. (1) C. pen., în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de "trafic de influență" în formă continuată prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea de "uz de fals" prevăzută de art. 291 C. pen. în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 urmând ca inculpatul R.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită la 4 (patru) ani și 4 luni închisoare.

A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind condamnarea inculpatului C.V.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) în referire la art. 10 lit. g), teza a II-a C. proc. pen. a încetat procesul penal față de inculpatul C.V. pentru infracțiunile de:

- "fals în înscrisuri sub semnătură privată", în formă continuată prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

- "folosirea cu rea-credință a bunurilor sau creditului unei societăți" prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 383 alin. (2) deduce din pedepsele rezultante principale a aplicat durata reținerii și arestării preventive după cum urmează:

- pentru inculpatul M.F.M. durata arestării preventive de la 25 noiembrie 2000 până la 14 martie 2001,

- pentru inculpatul D.M.A. durata arestării preventive de la 13 noiembrie 2000 până la 23 martie 2001,

- pentru inculpatul R.C. durata arestării preventive de la 20 noiembrie 2001 până la 20 februarie 2002,

- pentru inculpatul P.I. durata reținerii și arestării preventive de la 04 decembrie 2000 până la 30 martie 2001.

A modificat dispoziția privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi în sensul că a interzise inculpaților M.F.M., D.M.A., P.I. și E.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. iar inculpatului R.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A modificat dispoziția privind confiscarea unor sume de bani de la inculpatul R.C. în sensul că în baza art. 257 alin. (2) în referire la art. 256 alin. (2) C. pen. a dispus confiscarea de la acest inculpat a sumei de 20.400 RON și a echivalentului în RON a sumei de 5.000 mărci germane.

A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția privind confiscarea de la inculpații M.F.M. și D.M.A. a câte 8,8 miliarde lei vechi fiecare.

A înlăturat din sentința penală apelată dispoziția privind obligarea inculpatului C.V. în solidar cu părțile responsabile civilmente SC E. SRL Tecuci și SC E. SRL Tecuci la plata de despăgubiri civile către partea civilă SC M.S. SA Galați.

A modificat dispoziția de obligare la despăgubiri către partea civilă SC M.S. SA Galați a inculpaților R.C., P.I. și E.I., în sensul că a dispus obligarea în solidar a inculpaților P.I. și E.I. iar pe acesta din urmă și în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. SA Huși, la plata sumei de 1.091.005,9246 lei RON către partea civilă SC M.S. SA Galați.

A dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite în faza de urmărire penală asupra bunurilor inculpaților M.F.M., D.M.A. și C.V.

A menținut celelalte măsuri asigurătorii instituite în faza de urmărire penală până la concurența sumelor la care au fost obligați inculpații P.I. și E.I. și a sumelor pentru care s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.C.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpatul P.I., în sumă de 100 RON, s-a dispus a se vira către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare avansate de stat la judecata în apel au rămas în sarcina acestuia.

La pronunțarea acestei decizii instanța de apel a avut în vedere că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond cu unele excepții, iar încadrarea juridică dată faptelor este corespunzătoare, motivarea soluției respectă dispozițiile art. 356 C. proc. pen. arătând care sunt mijloacele de probă în baza cărora reține ca reală situația de fapt din rechizitoriu, așa încât apreciază ca neîntemeiate cererile inculpaților de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond mai ales că dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. limitează situațiile în care se poate dispune această soluție.

Reține instanța de apel că în cauză nu a existat nici un caz de incompatibilitate, faptul că judecătorul care a soluționat fondul cauzei a făcut parte din completul care a respins ca nefondat recursul inculpatului M.F.M. împotriva încheierii Judecătoriei Galați prin care s-a prelungit arestarea preventivă nu atrage incompatibilitatea judecătorului, cât timp nu a făcut o analiză a fondului cauzei.

Se apreciază ca neîntemeiate criticile inculpatului M. și D. referitoare la încălcarea dreptului la apărare întrucât nu li s-a acordat termen pentru pregătirea apărării atunci când s-a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, reținând instanța de apel că nu se impunea acordarea unui termen în acest sens în condițiile în care s-au formulat cereri de schimbare a încadrării juridice la termenele anterioare astfel încât apărătorii au avut timpul necesar pentru pregătirea apărării.

Se apreciază că urmărirea penală a fost efectuată în mod just de către fostul Parchet Național Anticorupție cât timp în sarcina inculpaților au fost reținute infracțiuni de corupție ca atare se apreciază că aceste critici formulate de inculpatul M.F.M. și D.M.A. nu sunt probate.

În ceea ce privește susținerea inculpatului M.F.M. cum că în cauză nu există un act de începere a urmăririi penale față de el cu privire la infracțiunea de "luare de mită" constând în pretinderea și primirea sumei de 180 milioane lei vechi de la inculpatul P.I., Curtea reține că față de acest inculpat s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea mai sus-menționată, în formă continuată, încă din primul ciclu al fazei de cercetare penală. După restituirea cauzei la procuror în urma autodenunțului inculpatului P.I. a fost începută urmărirea penală și față de acest inculpat pentru infracțiunea de "dare de mită" constând în aceea că i-a dat inculpatului M.F.M. suma de 180.000.000 lei pentru a-l determina să-l ajute pe el și pe inculpatul E.I. la încheierea contractului de livrare de produse siderurgice din 06 octombrie 2000 intervenit între SC S. SA Galați și SC R. SA Huși.

Este adevărat că în cauză nu s-a întocmit un alt act de începere a urmăririi penale separat pentru acest act material însă Curtea apreciază că acest procedeu nu este greșit de vreme ce în cauză exista deja o dispoziție de urmărire penală a inculpatului M.F.M. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 C. pen. în plus cu ocazia audierii și prezentării materialului de urmărire penală inculpatului M.F.M. i s-a adus la cunoștință că este cercetat și pentru de luarea de mită mai sus descrisă, astfel că drepturile procesuale ale inculpatului nu au fost în concret afectate.

Cât privește faptul că instanța de fond a pășit la soluționarea cauzei fără a se pronunța asupra unei cereri anterioare de completare a materialului probator cu efectuarea unei verificări de natură financiar-contabilă Curtea reține că această verificare nu era necesară câtă vreme în cauză se efectuase deja o expertiză contabilă judiciară ale cărei concluzii puteau fi avute în vedere la soluționarea cauzei în măsura în care se coroborau cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.

În plus o astfel de verificare a evidențelor părții civile nu ar fi avut nici o finalitate deoarece aceasta a precizat expres că în scriptele sale figurează ca și debitori doar părțile responsabile civilmente SC E. SRL Tecuci și SC R. SA Huși, societăți cărora partea vătămată SC M.S. SA Galați le-a livrat produse siderurgice, și nu inculpații din prezenta cauză.

Nici critica inculpaților M.F.M. și D.M.A. referitoare la faptul că judecătorul fondului nu s-a pronunțat expres asupra cererii de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art. 248 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 258 C. pen. nu poate constitui un motiv pentru trimiterea cauzei spre rejudecare.

Sub acest aspect Curtea apreciază că de vreme ce prin dispozitivul hotărârii s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării doar a dispozițiilor art. 17 și 18 din Legea nr. 78/2000 și nu și a dispozițiilor art. 2481 C. pen., astfel cum au solicitat inculpații, instanța s-a pronunțat implicit și în sensul respingerii cererii formulate de inculpați.

Cât privește motivarea neprimirii cererii de schimbare a încadrării juridice în sensul formulat de inculpați Curtea reține că potrivit art. 2481 C. pen. infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" este mai gravă atunci când a produs consecințe deosebit de grave adică o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității unei persoane juridice sau fizice (art. 146 C. pen. în redactarea în vigoare la data comiterii faptelor). Ori dacă în speță nu se poate reține că faptele inculpaților M.F.M. și D.M.A. au produs o perturbare deosebit de gravă a activității părții vătămate SC M.S. SA Galați, este totuși evident că prin nerespectarea atribuțiilor de serviciu cei doi inculpați, funcționari ai părții vătămate, au contribuit la producerea prejudiciului suferit de aceasta ca urmare a neachitării de către societățile beneficiare a produselor siderurgice achiziționate.

Cu privire la critica formulată de inculpatul M.F.M. și D.M.A. cu privire la greșita lor condamnare pentru infracțiunea de abuz în serviciu întrucât în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, reține Curtea de Apel Galați că nu este întemeiată, probele administrate în cauză dovedind că cei doi inculpați, funcționari cu atribuții de conducere în cadrul părții vătămate SC M.S. SA Galați cu știință și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, încălcând dispozițiile și hotărârile interne ale organelor de conducere colegiale ale părții vătămate ce stipulau reguli clare și stricte privind modalitatea de livrare a produselor siderurgice, în sensul că au dat dispoziții privind încheierea și derularea a două contracte de livrare cu încălcarea respectivelor hotărâri fapt ce a condus la producerea unui prejudiciu însemnat.

Apreciază instanța de prim control judiciar că apelurile inculpaților M.F.M. și D.M.A. sunt întemeiate sub aspectul greșitei confiscări a sumei de câte 8,8 miliarde lei în baza art. 118 lit. d) C. pen. cu referire la art. 10 din Legea nr. 78/2000 în condițiile în care nu s-a făcut dovada că cei doi inculpați ar fi obținut vreo sumă de bani din valorificarea produselor siderurgice livrate de partea vătămată SC E. SRL Tecuci și SC R. SA Huși așa încât în condițiile în care partea vătămată nu ar fi solicitat despăgubiri, să se poată dispune confiscarea de la aceștia a sumelor respective.

Față de această situație Curtea de Apel Galați a înlăturat dispoziția de confiscare de la cei doi inculpați a sumei de câte 8,8 miliarde lei.

De asemenea, a apreciat instanța de apel că pedepsele aplicate celor doi inculpați nu au fost corect individualizate fiind prea mari, fapt pentru care a dispus reducerea acestora corespunzător criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Cu privire la motivele de apel invocate de inculpații E.I. și P.I. reține Curtea de Apel Galați că nu sunt fondate iar cu privire la apelul inculpatului C.V. apreciază că este fondat doar cu privire la anumite aspecte și anume raportat la data comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) și art. 18 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 a arătat că a intervenit prescripția răspunderii penale cu consecința încetării procesului penal.

De asemenea a apreciat instanța de apel că motivul de apel invocat de inculpatul C.V. cu privire la modul de soluționare a laturii civile este întemeiat așa încât a înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 22.936.746.828 lei vechi către partea civilă SC M.S. SA Galați.

Referitor la apelul inculpatului R.C. reține instanța de prim control judiciar că acesta este întemeiat în parte cu privire la intervenirea prescripției răspunderii penale pentru instigare la infracțiunea de uz de fals pentru care a dispus încetarea procesului penal.

Deosebit de acest aspect reține instanța de apel că și critica referitoare la modul de soluționare a laturii civile este întemeiată și anume aspectele referitoare la confiscarea sumelor de 50.000 mărci germane și 500.000.000 lei vechi nu sunt întemeiate cât timp nu există probe certe că au fost obținute de inculpați astfel încât a modificat dispozițiile privind confiscarea specială cuprinse în sentința apelată.

De asemenea se apreciază că în mod greșit a dispus instanța de fond obligarea inculpatului R.C. la plata de despăgubiri civile către partea vătămată SC M.S. SA Galați alături de inculpatul P.I. și E.I. cât timp el nu a fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune.

Și criticile formulate de parchet referitoare la latura civilă a cauzei se apreciază ca fiind nefondate cât timp partea civilă SC M.S. SA Galați și-a menținut poziția în sensul că renunță la pretențiile civile formulate față de inculpații M.F.M. și D.M.A., având în acest context întâietate principiul disponibilității ce guvernează soluționarea laturii civile a cauzei.

Examinând din oficiu hotărârea apelată reține instanța de apel că sentința apelată se impune a fi modificată sub aspectul conținutului pedepsei accesorii în sensul că se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. în privința inculpaților M.F.M., D.M.A., P.I. și E.I. iar inculpatului R.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

De asemenea apreciază instanța de apel că dispoziția de obligare în solidar a inculpaților P.I. și E.I. pe acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC R. SA Huși la plata sumei de 38.539.012.492 lei vechi către partea civilă SC M.S. SA Galați nu este justificată deoarece prejudiciul efectiv produs de aceștia este în sumă de 10.910.059.246 lei vechi, restul fiind penalități astfel încât plata lor nu se justifică cât timp nu rezultă modul de calcul, situație ce urmează a fi reglementată cu ocazia punerii în executare a hotărârii.

Față de modalitatea de soluționare a laturii civile, instanța de apel a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - S.T. Galați, partea civilă A.M. Galați SA și inculpații C.V., D.M.A., E.I., M.F.M. și R.C.

În apelul Parchetului este criticată decizia instanței de apel pentru netemeinicie sub aspectul pedepselor aplicate inculpaților M.F.M. și D.M.A. - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. apreciind că sunt prea mici în raport de activitatea infracțională desfășurată de inculpați.

De asemenea, Parchetul apreciază ca eronată modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Astfel se reține că suma remisă de inculpatul C.V. inculpatului R.C. pentru a interveni pe lângă inculpatul M.F.M. a fost de 25.000 mărci germane, sumă ce trebuie a fi confiscată de la autorul traficului de influență. Faptul că în conformitate cu înțelegerea dintre inculpații R.C. și C.V., suma de 5.000 mărci trebuia reținută de primul iar cea de 20.000 mărci germane revenea inculpatului M.F.M., este nerelevant apreciază Parchetul, astfel încât se impunea ca obiectul material traficat să fie confiscat în totalitate.

Cu privire la pretențiile părții civile SC S. SA se reține că aceasta a solicitat despăgubiri în cuantum de 10.889.619.000 lei reprezentând prejudicii suferite pe relația comercială cu SC R. SA Huși și de 6.162.948.665 lei din relația comercială cu SC E. SRL Tecuci fiind răspunzători de producerea acestui prejudiciu în suma totală de 17,6 miliarde lei inculpații M.M.F., D.M.A., C.V., P.I. și E.I. În condițiile renunțării de către partea civilă la despăgubirile civile datorate de către inculpații M.F.M. și D.M.A. se impunea confiscarea acestor sume de la inculpați în baza art. 118 lit. c) C. pen.

Inculpații M.F.M. și D.M.A. au criticat decizie instanței de apel cât și sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte expuse pe larg în motivele de recurs depuse în scris la dosar:

1. În cauză, atât la instanța de fond cât și în apel a existat un caz de incompatibilitate - motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 3 teza I C. proc. pen. care se ia în considerare din oficiu cu consecința casării hotărârilor pronunțate și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

2. În cauză nu au fost respectate dispozițiile legale privind competența după materie și cele referitoare la sesizarea instanței - motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 1 și 2 C. proc. pen. cu consecința casării hotărârilor și trimiterii cauzei la D.N.A. - S.T. Galați pentru refacerea urmăririi penale.

3. Hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. cu consecința trimiteri cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

4. Instanța de fond și cea de apel nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate sau cereri ale inculpaților care erau de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. - impunându-se casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

5. Instanțele au comis grave erori de fapt cu consecința pronunțării unei hotărâri greșite de condamnare - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - în raport de care solicită achitarea inculpaților pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 raportat la art. 2481 C. pen. cu referire la art. 258 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul D.M. și pentru aceeași încadrare juridică mai puțin art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul M.F. și încetarea procesului penal față de M.F. în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. pentru actul material al abuzului în serviciu pentru care nu fusese trimis în judecată.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. reținută în sarcina inculpatului M.F. în lipsa probelor, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. și înlăturarea măsurii de confiscare a sumei de 180.000.000 lei.

6. Faptelor li s-a dat o greșită încadrare juridică - caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. arătându-se că prin abuzul în serviciu imputat ambilor inculpați - două acte materiale inculpatului D.M.A. și un act material inculpatului M.F.M., neproducându-se nici o pagubă ci cel mult o vătămare a intereselor legale ale societății nu se justifică reținerea formei agravante prevăzută de art. 2481 C. pen. fapt pentru care se solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor și încetarea procesului penal pentru ambii inculpați pentru lipsa plângerii prealabile sau că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

Pentru infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului M.F.M. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și încetarea procesului penal ca efect al împlinirii termenului prescripției speciale conform art. 124 cu referire la art. 122 lit. d) C. pen.

Inculpatul R.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. apreciind că instanțele nu au făcut o analiză completă a probelor administrate în favoarea sa, fapt pentru care solicită trimiterea cauzei la instanța de fond spre rejudecare.

Inculpatul invocă de asemenea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. apreciind că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, fapt pentru care solicită achitarea pentru cele două infracțiuni de fals reținute în sarcina sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. iar pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) cu referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. arătând că nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit pe lângă inculpatul M.F.M.

În recursul său inculpatul E.I. solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. arătând că nu a comis nici o faptă reținută în sarcina sa iar în subsidiar casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și extinderea procesului penal cu privire la numitul P.G. conform art. 337 C. proc. pen.

Recurentul inculpat C.V. nu a motivat în scris recursul și nici nu s-a prezentat în fața Înaltei Curți astfel că apărătorul desemnat din oficiu a solicitat încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului și respingerea recursului parchetului cu privire la criticile formulate sub aspectul laturii civile a cauzei.

Recurenta parte civilă A.M. Galați SA nu a depus motive de recurs și nici nu s-a prezentat în fața Înaltei Curți prin consilier juridic pentru a susține oral motivele de recurs.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. reține Înalta Curte că doar recursurile declarate de inculpații R.C. și E.I. sunt fondate și numai sub aspectul îndeplinirii termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în ceea ce-l privește pe inculpatul R.C. și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 în ceea ce-l privește pe inculpatul E.I. urmând a extinde efectele recursului și în privința inculpatului P.I.

Celelalte motive de recurs invocate de inculpații R.C. și E.I. ca și recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., S.T. Galați, inculpații C.V., D.M.A., M.F.M. și de către SC A.M. Galați SA sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanțele inferioare în urma analizei coroborate a întregului ansamblul probator administrat în cauză, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt reținute, în mod corect apreciind instanța de fond că sunt îndeplinite în cauză condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor ce li se rețin în sarcină.

Cu privire la recursurile declarate de inculpații M.F.M. și D.M.A. reține Înalta Curte că nu sunt întemeiate urmând a le respinge ca atare pentru considerentele ce urmează:

1. Cazurile de incompatibilitate invocate de inculpați cu referire la domnul judecător C.A. care a pronunțat sentința penală și domnul judecător C.C. care a făcut parte din completul care a soluționat apelul nu sunt întemeiate așa încât nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Cazul de incompatibilitate invocat de cei doi inculpați cu privire la judecătorul fondului, C.A., a fost invocat și în faza apelului fiind respins ca nefondat, în mod corect reținând instanța de apel că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Faptul că magistratul care a soluționat cauza în fond a făcut parte din completul care a soluționat recursul declarat de inculpatul M.F.M., împotriva încheierii Judecătoriei Galați prin care s-a prelungit durata arestării preventive nu poate atrage incompatibilitatea acestuia așa cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de apel cât timp cauza avea ca obiect contestarea măsuri arestului preventiv fără a face referire asupra fondului cauzei.

Nici cazul de incompatibilitate invocat în privința judecătorului C.C. nu este întemeiat.

Este adevărat că acest magistrat a făcut parte din completul de la Tribunalul Galați care a judecat recursul declarat de parchet împotriva Sentinței penale nr. 348 din 8 octombrie 2001 a Judecătoriei Galați prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale, el formulând opinie separată în sensul admiterii recursului declarat de parchet, situație ce nu poate fi asimilată cu cazul de incompatibilitate reglementat de dispozițiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, magistratul a formulat cerere de abținere, fiind și recuzat de către inculpați, cereri ce au fost respinse ca nefondate întrucât în motivarea opiniei separate magistratul s-a pronunțat asupra probelor administrate în cauză, fără a-și exprima opinia asupra soluției ce urma a fi dată în cauză, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 47 alin. (2) C. pen.

2. Criticile referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale privind competența după materie și cele referitoare la sesizarea instanței invocate de către inculpații D.M.A. și M.F.M. nu sunt întemeiate.

Instanța de apel a răspuns criticilor formulate de inculpați cu privire la competența după materie și cele referitoare la sesizarea instanței, ori consideră Înalta Curte că a invoca aceste excepții la interval de 10 ani de la sesizarea instanței, după îndelungi amânări ale cauzei la solicitarea inculpaților care invocau diverse motive, inclusiv formularea unor excepții de neconstituționalitate, nu reprezintă altceva decât încercări de tergiversare a soluționării cauzei.

Faptul că pentru actul material de a lua suma de 180.000.000 lei cu titlu de mită de către inculpatul M.F.M. nu a fost întocmit un act de începere a urmăririi penale nu poate constitui un caz de nulitate absolută reglementată de dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. cât timp față de acest inculpat exista o rezoluție de începere a urmăririi penale cu privire la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen.

De altfel, din procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și cu ocazia audierii sale i s-a adus la cunoștință inculpatului că este cercetat și pentru acest act material ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, astfel încât apreciază Înalta Curte că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare.

În cazul inculpatului D.M.A., faptul că acesta nu a fost trimis în judecată pentru fapte de corupție sau fapte conexe infracțiunilor de corupție nu poate conduce la concluzia că D.N.A. nu era competentă să efectueze urmărirea penală în cauză, cât timp inculpatul fiind trimis în judecată împreună cu alte persoane care erau cercetate pentru infracțiuni de corupție, existând cauze de conexitate și indivizibilitate, competența de a efectua urmărirea penală revenea organului specializat în urmărirea faptelor de corupție astfel încât criticile referitoare la necompetența materială și cele referitoare la sesizarea instanței nu sunt fondate.

3. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. în sensul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția nu este incident în cauză.

Instanța de apel reține în motivarea deciziei că au existat anumite inadvertențe în sentința instanței de fond însă apreciază Înalta Curte că în urma propriei analize a întregului ansamblu probator instanța de apel a reușit să înlăture aceste inadvertențe reținând o corectă situație de fapt bazată pe o analiză amplă, judicioasă și coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

De altfel, instanța de apel, în baza efectului devolutiv al apelului are posibilitatea de a realiza o nouă judecată în fond a cauzei fără a fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

4. Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. vizând criticile aduse de inculpații D.M.A. și M.F.M. cu privire la faptul că cele două instanțe nu s-au pronunțat asupra unor probe administrate sau cereri ale inculpaților, nu este incident în cauză.

Aceste critici vizează soluția pronunțată de instanța de fond și au fost invocate și cu ocazia soluționării apelurilor, critici cărora instanța de apel le-a dat o corectă rezolvare.

Susținerea inculpaților în sensul că deși au solicitat efectuarea unui act intern de verificare financiar-contabilă în cadrul SC M.S. SA Galați pentru a se stabili dacă s-a produs sau nu o pagubă de către inculpați iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia, nu este reală, cât timp instanța de fond reținând că nu se impune restituirea cauzei la parchet s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în acest sens.

În altă ordine de idei în mod corect a apreciat instanța de apel că nu se impunea efectuarea acestei verificări contabile cât timp în cauză a fost dispusă și s-a efectuat o expertiză contabilă, probă științifică efectuată de persoane specializate, astfel încât în nici un caz această verificare contabilă nu putea clarifica într-o mai mare măsură aspectele invocate de inculpați.

Nici celelalte critici aduse hotărârii instanței de fond în cadrul acestui caz de casare referitoare la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor în sensul înlăturării dispozițiilor art. 2481 C. pen., precum și faptul că în sarcina inculpatului M.F.M. s-a reținut că a primit de la inculpatul P.I. suma de 180.000.000 lei cu titlu de mită, faptă dovedită cu declarațiile inculpatului P., fără a avea în vedere declarațiile ulterioare ale inculpatului P.I. care a negat această faptă arătând că nu i s-a pretins și nici nu a dat vreo sumă de bani, apreciază Înalta Curte că nu sunt fondate.

Așa cum am arătat cu ocazia analizei unui alt motiv de recurs, instanța de apel, în baza efectului devolutiv al apelului putea proceda la o nouă judecată în fond a cauzei, însă cu ocazia soluționării apelurilor declarate de inculpați a apreciat că aceste critici sunt nefondate, fapt pentru care a menținut, sub aceste aspecte, soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.

5. Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în sensul că ambele instanțe au comis grave erori de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare menținută de instanța de apel, nu este incident în cauză.

Reține Înalta Curte că inculpatul M.F.M. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen., respectiv luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul D.M.A. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii unice de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen.

Probele administrate în cauză dovedesc în mod cert, mai presus de orice dubiu, că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea acestor fapte.

Atât instanța de fond cât și instanța de apel cu făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal stabilind fără echivoc vinovăția celor doi inculpați sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 258 C. pen. în cazul inculpatului D.M.A. fiind incidente și dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma apărărilor formulate de inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție constată ca nefondate apărările inculpaților D.M.A. și M.F.M. în sensul că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată și că a fost comisă o gravă eroare de fapt.

Astfel, din examinarea mijloacelor de probă aflate în dosarul de urmărire penală coroborate cu probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că deși organele de conducere ale SC S. Galați au adoptat un plan de măsuri pentru rentabilizarea activității părții civile iar membrii Consiliului de administrație din care făcea parte și inculpatul M.F.M., au coordonat și au asigurat atingerea unor standarde economice, ulterior cei doi inculpați, inculpatul D.M.A. deținând funcția de director comercial, au folosit o modalitate ilegală de comercializare a produselor, fapte ce au produs grave prejudicii părții civile.

Susținerile apărării în sensul că inculpații nu au nici o legătură cu așa zisul prejudiciu produs părții civile cât timp în scriptele societății figurează ca debitori SC E. SRL Tecuci și SC R. SA Huși nu sunt întemeiate întrucât prin atitudinea lor, în sensul nerespectării atribuțiilor de serviciu permițând celor două societăți să ridice marfă de la partea civilă fără a plăti contravaloarea acesteia, au făcut posibilă prejudicierea părții civile.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază, așa cum de altfel în mod corect au reținut și cele două instanțe, că există raport de cauzalitate între nerespectarea de către cei doi inculpați a atribuțiilor de serviciu, prin efectuarea unor acte contrare măsurilor adoptate de Comitetul de direcție și atribuțiilor din contractele de administrare și, respectiv de muncă încheiate cu partea vătămată, și producerea prejudiciului constând în contravaloarea mărfii livrate către cele două societăți beneficiare, livrări care nu ar fi avut loc fără intervenția inculpaților, astfel încât sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii penale a celor doi inculpați sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată.

Intervențiile inculpaților M.F.M. și D.M.A. în derularea contractelor cu SC E. SRL Tecuci și SC R. SA Huși au fost hotărâtoare, astfel că în lipsa acestora nu era posibilă livrarea de produse siderurgice fără a se efectua plata efectivă a contravalorii mărfii.

Încheierea contractelor de livrare de tablă, cu SC E. SRL Tecuci la intervale foarte scurte respectiv 30 mai 2000 și 6 iunie 2000 s-a datorat în principal traficului de influență exercitat de inculpatul R.C. care se afla în relații foarte strânse cu inculpatul M.F.M.

Instanța de apel a evidențiat probele care fac dovada faptului că inculpații M.F.M. și D.M.A. s-au implicat direct în derularea contractului cu SC E. SRL Tecuci relevante în acest sens fiind raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopic, declarațiile martorilor G.C., G.E.H., S.A., E.B.M., ca și proba cu înscrisuri.

Astfel, martorii declară că deși au sistat livrările către SC E. SA Tecuci deoarece acestea atinseseră plafonul valoric al rolelor livrate către S., în urma intervențiilor inculpatului M.F.M. livrările au continuat, situație ce a fost confirmată și de inculpatul D.M.A., prin atitudinea lor cei doi inculpați încălcându-și atribuțiile de serviciu și hotărârile Comitetului de direcție.

Aceeași situație s-a perpetuat și în cazul derulării relațiilor cu SC R. SA Huși, contractul fiind încheiat ca urmare a intervenției inculpatului M.F.M.

Cele două instanțe au expus pe larg modalitatea de derulare a relațiilor comerciale între partea civilă și SC R. SA Tecuci probele administrate în cauză dovedind că și în acest caz contractul semnat de către inculpatul D.M.A. nu respecta măsurile de rentabilizare a părții civile adoptate de organele de conducere și Consiliul de administrație.

Înalta Curte apreciază că probele administrate în cauză dovedesc indubitabil că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată în sarcina celor doi inculpați, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, solicitările apărării în sensul achitării inculpaților nefiind întemeiate.

Cu privire la infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 reținută în sarcina inculpatului M.F.M., Înalta Curte apreciază că a fost pe deplin dovedită, declarația inculpatului P.I. fiind relevantă în acest sens el declarând că i-a dat inculpatului M.F.M. suma de 180.000.000 lei (ROL) cu scopul de a aproba în condiții nelegale încheierea unui contract de către SC R. SA Huși în vederea livrării de produse laminate.

Această poziție a fost menținută atât în autodenunț, în declarația dată în faza de urmărire penală, cât și cu ocazia confruntării dintre cei doi inculpați.

Faptul că inculpatul P.I. a revenit asupra declarației în fața instanței de judecată nu poate conduce la concluzia inexistenței infracțiunii de luare de mită, mai ales că nici nu a oferit o explicație credibilă asupra acestei reveniri arătând doar că s-au făcut presiuni asupra sa.

Omite însă apărarea inculpatului M.F.M. că între cei doi inculpați s-a realizat și o confruntare ocazie cu care inculpatul P.I. și-a menținut poziția inițială, or, în aceste condiții nici unul dintre inculpați nu vorbește de anumite "presiuni" exercitate asupra inculpatului P.I.

Aceste aspecte au fost analizate pe larg de cele două instanțe, probele administrate în cauză dovedind vinovăția inculpatului M.F.M. sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită.

Datorită funcției deținute în Comitetul de direcție, în mod corect au apreciat instanțele inferioare că inculpatul M.F.M. îndeplinește calitatea de funcționar pentru a putea avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

6. Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Reținerea dispozițiilor art. 2481 C. pen. alături de infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. este justificată de cuantumul mare al prejudiciului produs prin comiterea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților.

Este adevărat că infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este inclusă în categoria infracțiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciu însă este în același timp și o infracțiune de rezultat, neîndeplinirea unui act sau îndeplinirea în mod defectuos trebuie să aibă ca rezultat vătămarea intereselor legale ale unei persoane, înțelegând prin aceasta inclusiv producerea unui prejudiciu.

Ca atare, cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin înlăturarea dispozițiilor art. 2481 C. pen., formulată de apărare nu este întemeiată.

Nici cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de luare de mită în infracțiunea de primire de foloase necuvenite formulată de inculpatul M.F.M. nu este întemeiată, primirea sumei de 180.000.000 lei de la inculpatul P.I. având rolul de a-l determina pe inculpatul M.F.M. să încheie contractul de livrare a produselor laminate cu SC R. SA Huși în condiții nelegale și în detrimentul măsurilor de rentabilizare a SC S. luate de către Comitetul de direcție.

Modul în care a acționat inculpatul M.F.M. în funcția deținută, nu poate duce la concluzia că în cauză ar fi îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen. care presupune primirea unor foloase după îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situație ce nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

Recursul declarat de inculpatul R.C. este întemeiat numai sub aspectul îndeplinirii termenului prescripției răspunderii penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează:

Infracțiunea de uz de fals a fost comisă în luna noiembrie 2002 iar în raport de termenele prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. cu referire la art. 124 C. pen. Înalta Curte constată că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale așa încât urmează ca în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen. să înceteze procesul penal pornit împotriva inculpatului R.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Celelalte motive de recurs invocate de inculpatul R.C. nu sunt fondate:

Cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 și 18 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

De altfel, în motivele scrise de apărătorul inculpatului R.C. invocă în drept dispozițiile art. 38510 pct. 2 lit. c), alin. (9), alin. (10), alin. (17), alin. (18) C. proc. pen. în condițiile în care art. 38510 C. proc. pen. are doar 3 alineate, astfel încât este greu de înțeles în ce constă apărarea inculpatului.

Materialul probator administrat în cauză dovedește indubitabil vinovăția inculpatului R.C. pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, cerere formulată de apărare în sensul achitării pentru infracțiunile de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) și art. 18 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu referire la art. 17 lit. c) și art. 18 din Legea nr. 78/2000 fiind nefondată.

Astfel, în cauză au fost administrate probe din care rezultă că inculpatul R.C. avea o influență deosebită asupra inculpatului M.F.M. și că a intervenit pe lângă acesta pentru a-l determina să încheie contracte dezavantajoase pentru partea vătămată.

Declarațiile martorilor B.M., Ț.C. și U.I., angajați ai părții vătămate sunt relevante în acest sens.

De asemenea, în același sens sunt și declarațiile inculpaților C.V. și P.I. dar și a martorului Ș.M.C. care a declarat că inculpatul C.V. a fost ajutat de inculpatul R. să ia tabla de la SC S. SA pe datorie și de asemenea că a fost trimis de inculpatul C.V. să plătească notele de plată reprezentând contravaloarea consumațiilor făcute la restaurant de inculpații R.C., M.F.M. și D.M.A.

De asemenea, martorul P.G. a declarat că l-a auzit pe inculpatul R.C. spunând că inculpatul C.V. îi promisese bani și un autoturism marca M. pentru ajutorul dat la achiziționarea de produse siderurgice de la SC S. SA.

Și infracțiunile de instigare la fals și uz de fals au fost dovedite în cauză, neexistând la dosar probe care să susțină apărările inculpatului, instanțele inferioare făcând o analiză asupra activității infracționale a inculpatului ce urmează a fi avută în vedere de Înalta Curte.

Pentru infracțiunea de instigare la fals instanța de apel a dispus încetarea procesului penal pentru împlinirea termenului prescripției răspunderii penale potrivit dispozițiilor art. 122 și art. 124 C. pen., dispoziții legale ce urmează a fi reținute și de Înalta Curte cu referire la infracțiunea de uz de fals.

Referitor la recursul inculpatului E.I. se constată că este întemeiat doar sub aspectul împlinirii termenului prescripției răspunderii penale, celelalte critici formulate de inculpat nefiind fondate.

Astfel, reține Înalta Curte că inculpatul E.I. a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. și art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu referire la art. 1 lit. a) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În raport de data comiterii infracțiunii prevăzute de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, respectiv octombrie 2000 și termenele prevăzute de art. 122 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 124 C. pen., reține Înalta Curte că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale fapt pentru care va dispune încetarea procesului penal în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen.

Aspectele de nevinovăție inovate de inculpatul E.I. în apărarea sa nu sunt fondate, materialul probator administrat în cauză dovedind vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile reținute în sarcina sa.

Ambele instanțe au realizat o analiză eficientă a tuturor probelor referitoare la inculpatul E.I. rezultând mai presus de orice dubiu că împreună cu inculpatul P.I. au indus în eroare partea vătămată cu ocazia achiziționării de produse siderurgice care au fost revândute imediat către SC O.T. SRL Lupeni, societate care aparținea inculpatului P.I., care la rândul său urma să le vândă la prețuri foarte mici către SC M. SA Galați pentru a obține banii necesari achitării acțiunilor cumpărate de la F.P.S.

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că nici un moment inculpatul E.I. nu a avut intenția să achite prețul produselor achiziționate, intenția lui fiind aceea de a induce în eroare partea vătămată în scopul de a obține banii necesari pentru a achita o parte din acțiunile SC C. SA Tecuci achiziționate de martorul P.G. de la F.P.S. și achitate parțial.

Înalta Curte va extinde efectele recursului și cu privire la inculpatul P.I., în baza art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. întrucât și în cazul acestui inculpat s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale, fapt pentru care va dispune încetarea procesului penal și în cazul acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. (1) cu referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpatul C.V. nu a fost motivat în scris și nici nu s-a prezentat în fața Înaltei Curți pentru a-l susține oral, însă apreciază Înalta Curte că motivele de recurs invocate de apărătorul din oficiu în sensul încetării procesului penal sunt lipsite de sens în condițiile în care instanța de apel a dispus încetarea procesului penal pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, respectiv art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 reținând că s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților D.M.A., M.F.M. au fost corect individualizate de instanța de apel astfel încât apreciază Înalta Curte că recursul declarat de Parchet nu este întemeiat sub acest aspect.

Este adevărat că faptele comise de inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social concretizat atât prin modalitatea de comitere a faptelor cât și prin contribuția fiecăruia la producerea unui prejudiciu însemnat în dauna părții vătămate, însă apreciază Înalta Curte că pedepsele stabilite de instanța de apel sunt în măsură să contribuie la atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei.

De altfel, scopul procesului penal nu poate fi obținut doar prin aplicarea unor pedepse într-un cuantum ridicat ci stabilirea unui cuantum în raport de circumstanțele cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului, apte să contribuie la formarea unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Pedepsele stabilite de instanța de apel sunt corect individualizate în raport de exigențele prevăzute de art. 72 C. pen. nefiind posibilă nici majorarea pedepselor și nici reducerea acestora.

Și pedepsele aplicate inculpaților R.C. și E.I. au fost corect individualizate, instanța de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen.

Și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată de instanța de apel astfel încât critica formulată de Parchet sub acest aspect nu este întemeiată.

În mod corect instanța de apel a dispus confiscarea de la inculpatul R.C. doar echivalentul în RON a sumei de 5.000 mărci germane aceasta fiind suma ce i-a revenit ca urmare a traficului de influență realizat de inculpatul M.F.M.

Dispoziția de înlăturare a confiscării sumei de câte 8,8 miliarde lei (ROL) de la inculpații M.F.M. și D.M.A. este legală și temeinică, critica formulată de parchet fiind nefondată.

În mod corect instanța de apel a dispus măsura confiscării acestei sume în condițiile în care dispozițiile art. 118 lit. c) C. pen. se referă la măsura de siguranță a confiscării speciale privind bunuri dobândite prin infracțiune, ori probele administrate în cauză nu au scos în evidență faptul că cei doi inculpați au beneficiat în vreun mod de vreo sumă de bani, în urma derulării contractelor comerciale cu SC E. SA Tecuci și SC R. SA Huși.

Recursul declarat de partea vătămată SC A.M. Galați SA nu a fost motivat reținând Înalta Curte de Casație și Justiție că latura civilă a fost corect soluționată, fapt pentru care urmează să-l respingă ca nefondat.

Pentru toate considerentele arătat Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de inculpații R.C. și E.I. împotriva Deciziei penale nr. 59/A din 4 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în Dosarul nr. 1318.1/44/2006.

Casează, în parte, sus-menționata decizie și, în rejudecare, prin extinderea efectelor recursurilor declarate de inculpații R.C. și E.I., conform art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. și față de intimatul inculpat P.I.:

- descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului R.C., înlătură sporul de 4 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal față de inculpatul R.C. pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul R.C. va executa pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului E.I., înlătură sporul de 2 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 3 ani;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal față de inculpatul E.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul E.I. va executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

- descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului P.I., înlătură sporul de 4 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu aplicarea art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal față de inculpatul P.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 republicată.

Inculpatul P.I. va executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;

Menține în rest dispozițiile deciziei recurate.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., S.T. Galați, de inculpații C.V., D.M.A., M.F.M. și de partea civilă SC A.M. Galați SA împotriva aceleiași decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații R.C. și E.I. împotriva Deciziei penale nr. 59/A din 4 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, în Dosarul nr. 1318.1/44/2006.

Casează, în parte, sus-menționata decizie și, în rejudecare, prin extinderea efectelor recursurilor declarate de inculpații R.C. și E.I., conform art. 3857 alin. (1) C. proc. pen. și față de intimatul inculpat P.I.:

- descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului R.C., înlătură sporul de 4 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 4 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal față de inculpatul R.C. pentru infracțiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în referire la art. 17 lit. c) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul R.C. va executa pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/200 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului E.I., înlătură sporul de 2 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 3 ani;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal față de inculpatul E.I. pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul E.I. va executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale.

- descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului P.I., înlătură sporul de 4 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele aplicate acestui inculpat de:

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. 5 din Legea nr. 78/2000;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 5 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) cu aplicarea art. 10 lit. g) teza a II-a C. proc. pen., încetează procesul penal față de inculpatul P.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în referire la art. 17 lit. h) și art. 18 alin. (5) din Legea nr. 78/2000 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., în referire la art. 5 din Legea nr. 78/2000 republicată.

Inculpatul P.I. va executa pedeapsa principală de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;

Menține în rest dispozițiile deciziei recurate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., S.T. Galați, de inculpații C.V., D.M.A., M.F.M. și de partea civilă SC A.M. Galați SA împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat C.V. la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați D.M.A. și M.F.M. la plata sumelor de câte 575 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 25 RON, reprezentând onorariile parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă SC A.M. Galați SA la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul E.I., în sumă de 200 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.I., în sumă de 400 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul R.C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 193 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2011.