Commercial debt default: procedural put-in-default requirement over commercial code automatic interest
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice (High Court of Cassation and Justice) admitted the appellant-defendant’s appeal, reversed the appellate court’s decision, and ordered that the appeal be dismissed as unfounded, thereby reinstating the first-instance judgment that dismissed the plaintiff’s claim. The dispute arose from a commercial action where the plaintiff-creditor sued for the payment of an international freight debt and litigation costs, claiming that under Article 43 of the Commercial Code, the debtor was automatically in default; however, the facts established that the debtor had been formally put in default via a bailiff’s notification with a 5-day deadline and had paid the debt in compliance with that term before the first court hearing. The court held that while Article 43 of the Commercial Code triggers statutory interest for commercial debts, it does not override the procedural requirements of Article 275 of the Civil Procedure Code, which exonerates a defendant from litigation costs if they acknowledged the claim at the first hearing and were not placed in default prior to the summons; consequently, the plaintiff’s failure to properly establish a pre-litigation default under procedural law, despite the debt being paid, resulted in the rejection of the cost claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 275 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Commercial debt default: procedural put-in-default requirement over commercial code automatic interest: Recurenta susține că prin notificarea înaintată prin Biroul executorilor judecătorești a fost somată să plătească datoria de 3.100 DM în termen de 5 zile. Conformându-se termenului, la data de 8 noiembrie 2001 a achitat datoria înainte de primul termen de judecată, dar instanța de apel a interpretat greșit probele și dispozițiile art. 275 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. G.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. Bistrița, solicitând obligarea acesteia la plata sumei 3.100 DM și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1811/C din 27 noiembrie 2000, Tribunalul Sibiu, a respins acțiunea, reținând că reclamanta a efectuat un transport internațional de marfă pe care pârâta l-a plătit în termenul de 5 zile stabilit în notificarea expediată.
Curtea de Apel Alba Iulia, soluționând apelul declarat de reclamantă, prin decizia civilă nr. 430/A din 25 mai 2001, a admis cererea și schimbând în tot sentința atacată a obligat pe pârâtă la 2.625.954 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a considerat că potrivit art. 43 C. com. debitorii sunt de drept în întârziere pentru datoriile comerciale lichide și plătibile în bani astfel încât dispozițiile art. 275 C. proc. civ. nu sunt aplicabile.
Împotriva deciziei astfel pronunțate, pârâta a declarat recurs la data de 6 august 2001, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 314 C. proc. civ.
Recurenta susține că prin notificarea înaintată prin Biroul executorilor judecătorești a fost somată să plătească datoria de 3.100 DM în termen de 5 zile. Conformându-se termenului, la data de 8 noiembrie 2001 a achitat datoria înainte de primul termen de judecată, dar instanța de apel a interpretat greșit probele și dispozițiile art. 275 C. proc. civ.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Reglementarea prin norme juridice a diferitelor relații sociale face ca unitatea dreptului să includă împărțirea sa în ramuri, prin care se stabilește apartenența unei instituții la un anumit raport juridic.
Dacă norma de drept material reglementează raporturile ce se nasc între persoane fizice și juridice cu privire la drepturile și obligațiile izvorâte din acțiuni sau inacțiuni ale acestora, norma de drept procesual reglementează modul în care se desfășoară activitatea organelor judiciare și a celorlalți participanți la proces pentru apărarea drepturilor încălcate.
Delimitarea ramurilor de drept și circumscrierea normei în una sau alta dintre ele, face ca aplicația normei de drept material să nu aibă incidență în materie procesuală.
Derogând de la principiul dies non interpellat pro hominen, art. 43 C. com. stabilește curgerea de drept a dobânzilor, pentru datoriile comerciale lichide și plătibile în bani. Această regulă nu poate fi însă extinsă și în materie procesuală.
Sub aspect procesual, pârâta a fost pusă în întârziere prin notificarea executorului judecătoresc dar ea s-a conformat termenului impus și a plătit datoria în intervalul prevăzut de reclamantă.
Dacă dispozițiile art. 43 C. com. îndreptățesc pe creditor la primirea dobânzilor de la data când datoria a devenit exigibilă, dispozițiile art. 275 C. proc. civ. stabilesc, cu titlu de normă imperativă, că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Punerea în întârziere, a avut însă efectul scontat: pârâta a achitat debitul, așa încât cererea de chemare în judecată a fost greșit introdusă. În acest fel atitudinea culpabilă a reclamantei, care nu a exercitat drepturile procesuale potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, a fost sancționată.
Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 430 din 25 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, pe care o modifică în sensul că va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Bistrița împotriva deciziei nr. 430 din 25 mai 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul respingerii apelului ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2003.