Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5439/2010 AI generated

Appeal against authority's litigation costs liability dismissed: administrative inaction justifies costs despite action becoming moot

Case Number Decizia nr. 5439/2010
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Ministry of Justice, thereby upholding the lower court's order that the defendant bear the litigation costs despite the claim being dismissed as moot. The dispute involved a challenge to the failure of the competent authority to process requests for the recovery of Romanian citizenship; the court noted that the administrative requests were only positively resolved by the Citizenship Commission after the lawsuit had been initiated, which rendered the original claim moot but established a timeline of administrative inaction. The decisive legal basis for awarding costs to the plaintiff was the finding of procedural fault on the part of the defendant for failing to resolve the requests within a reasonable timeframe, as mandated by Article 274 of the Code of Civil Procedure and the right to a trial within a reasonable time under Article 6 of the European Convention on Human Rights; the court held that even when a case is dismissed due to subsequent compliance by the defendant, the costs incurred prior to and during the litigation are attributable to the defendant's prior inaction.

Legislator headnote

AI generated

art. 274 alin. (1) C. proc. civ, art. 275 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Appeal against authority's litigation costs liability dismissed: administrative inaction justifies costs despite action becoming moot: În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.

Keywords

AI generated
citizenship administrative costs liability for costs civil dispute cost recovery procedural rights

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința nr. 3563 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamanților M.A. și M.N. în contradictoriu cu M.J.L.C., ca rămasă fără obiect, a fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor morale și s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat redobândirea cetățeniei române încă din anul 2003, iar până la momentul introducerii acțiunii cererea sa nu a fost soluționată.

Ulterior, la data pronunțării pe cererea de chemare în judecată, instanța a constatat că a fost soluționată cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, în sensul că a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie, care a întocmit raportul potrivit prevederilor art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991.

De asemenea, instanța de fond a constatat că recurenții nu au achitat taxa de timbru necesară pentru soluționarea cererii de acordare a daunelor morale solicitate și a dispus în consecință.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală pe aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea autorității la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp cât soluția pe fondul cererii de chemare în judecată a fost de respingere a acțiunii introductive și în condițiile în care instanța nu a reținut culpa procesuală a Ministerului Justiției.

Recurentul a arătat că cererile reclamanților au fost soluționate pozitiv de Comisia pentru Cetățenie și pretențiile acestora au fost recunoscute chiar înainte de prima zi de înfățișare, astfel încât este nelegală obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții.

Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, instituția recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii acțiunii reclamantului, în temeiul art. 275 C. proc. civ., fiind consacrată în jurisprudența constantă a Înaltei Curți acordarea cheltuielilor judiciare atunci când acțiunea introductivă a fost respinsă întrucât pârâtul și-a îndeplinit obligațiile în timpul judecății.

Culpa procesuală a pârâtului rezultă implicit din soluția dată, întrucât în plata cheltuielilor judiciare intră atât cheltuielile făcute anterior introducerii cererii de chemare în judecată, care se află în strânsă legătură cu judecata, cât și cheltuielile făcute în timpul judecății, neputându-se transfera vinovăția pârâtului, care a constat în nerezolvarea cererii într-un termen rezonabil.

Culpa recurentului a fost dovedită, întrucât acesta trebuia să-și ia toate diligențele pentru a verifica stadiul cererii intimaților-reclamanți și să comunice un răspuns în acest sens.

Orice amânare în soluționarea cererii acestora a însemnat depășirea termenului rezonabil avut în vedere de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și i-a determinat pe reclamanți să angajeze cheltuieli cu procesul ce a fost intentat autorității pârâte, cheltuieli care ar fi putut fi evitate numai dacă cererea reclamanților ar fi fost soluționată mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței civile nr. 3563 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2010.